Un nou început de Mona Kasten

Un nou început, de Mona Kasten – Editura Bookzone – Seria Again- recenzie

Un nou început

Mona Kasten

Seria Again #1

Titlu original: Begin Again (2016)

Editura Bookzone

An apariție: 2019

Traducere: Paula-Denisa Babici

Număr pagini: 400

   Un nou început de Mona Kasten romance, Young Adult.

   Recunosc că pic repede în plasa cărților romantice, Young Adult, New Adult și mă las dusă de val de dramele imposibile, amuzante sau triste ale personajelor. Uneori, lecturarea unei astfel de cărți, care se scurge rapid în doar câteva ore, îți poate schimba starea de spirit, te scoate din monotonie, dar orice monedă are două fețe. Clișeele sunt de așteptat în poveștile de gen și, chiar dacă acestea pot fi un motiv pentru care să te bucuri de ele, pot deveni la fel de repede enervante și plictisitoare, cu atât mai mult când predictibilitatea lor nu este bine construită și susținută.

   „Un nou început”, scrisă de Mona Kasten, este o carte ce pornește de la o premiză simpatică, ce se leagă cu umor, distracție, iubiri, drame și certuri, punctele principale ale poveștii insuflate de scriitoare cu un interes plăcut. Însă, dacă din start povestea urmărește tiparul deja bine cunoscut și ghicim în mare parte ce urmează să se întâmple, problema nu stă în previzibilul ce te face să dai ochii peste cap – chiar dacă sunt și momente când zâmbești în același timp –, ci în modul cum se dezvoltă intriga și că Mona Kasten ar urma liniuță cu liniuță îndrumătorul „cum să scrii o carte NA”, făcând „abuz” de elementele esențiale de scriere. Și totuși, chiar dacă avem un personaj principal feminin pe tiparul „fata bogată”, care ascunde în trecutul ei un bagaj dureros, care nu mai vrea să îndure viața impusă de părinți și pleacă la universitate departe de casă, făcându-și prieteni noi, din grup nelipsind și prietenul gay, întâlnindu-l pe băiatul frumos, bine făcut, tatuat, arogant, cu propriul trecut dureros, irezistibil și de care se îndrăgostește chiar dacă își riscă inima, povestea ar fi avut puterea să impresioneze dincolo de romantismul clișeic, dar punctele de surpriză s-au pierdut printre comportamentul și atitudinea slab lucrate ale personajelor cu care autoarea nu a reușit să se impună.

   Allie Harper este pentru mama ei ca o păpușă pe care o aranjează după bunul plac și o expune văzului lumii pentru a crea imaginea de familie perfectă. Însă Allie nu mai are de gând să suporte iluzia de perfecțiune și limitele care o îngrădesc, plecând la mii de kilometri distanță, cât mai departe de casă, pentru a studia pentru visul de a deveni profesoară, poposind în campusul din orășelul Woodshill. Primul ei pas spre libertate a fost să își schimbe culoarea părului și tunsoarea, sfidând-o pe mama sa; următorul pas este să își găsească un apartament, iar ultima ei speranță este camera de închiriat din apartamentul lui Kaden White.

„ – Încă nu știi regulile, mă avertiză el cu o sclipire de amuzament în privire.

– Spune-le! am zis și am întors privirea din nou către cameră. […]

– Prima regulă, și ridică un deget: nu mă deranja cu chestiile tale de fete! Nu dau doi bani pe viața ta personală. Așa că nu îți impune prezența asupra mea. Nu vom avea nicio seară a fetelor în sufrageria mea. Eu aleg canalele TV și să nu vii să mi te plângi de problemele tale! […]

– A doua regulă, continuă el nepăsător, îți ții gura închisă dacă agăț pe cineva! Nu am nevoie de nimeni care să îmi zică ce să fac la mine în casă! […]

– Iar în ultimul rând… […] Nu îmi pasă cât de bine arată picioarele tale în pantalonii ăia scurți. […] Nu e nicio șansă ca noi doi să ne cuplăm […]. Așa că nu îți face speranțe.”

  Odată stabilite regulile, Allie și Kaden încearcă să se acomodeze cu statutul de colegi de apartament, dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Și până la urmă regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Nu durează mult până când cei doi încep să se cunoască mai bine, să descopere că au lucruri în comun și libertatea să i se arate lui Allie că e doar la un pas distanță. Însă acel pas este prea slabă să îl facă când se vede pusă în fața eșecului, amenințarea care planează asupra ei răsunând cu vocea mamei sale. Allie vrea să fugă de trecut, se baricadează în spatele unor ziduri interioare pe care le crede puternice, dar în timp ce Kaden pare că reușește să i le dărâme și să o vadă cu adevărat, ea la rândul ei se lovește de zidurile mult mai groase ale colegului ei care îi frâng inima.

   „Un nou început” pentru Allie și Kaden vine cu înfruntarea propriilor drame, născând temeri care pun bariere în fața libertății, a iubirii și acceptării. Celor două personaje le sunt rezevate o serie de întâmplări care pe de o parte distrează, ridică semne de întrebare, îi fac pe cei doi dragi cititorului, și pe de altă parte aruncă săgeți dureroase, te fac să empatizezi. Ce ascund Allie și Kaden în spatele bravurii, a aroganței, a comportamentului când rece când cald, sunt trăiri care ar fi dat acțiunii turnura ce putea face din poveste una emoționantă, însă Mona Kasten nu a dat suficientă substanță intrigii, dezvăluirile rămânând în umbra comportamentului lui Kaden care nu are justificarea necesară. Regulile impuse lui Allie sunt chiar de el încălcate, în moduri care te fac să ridici din sprâncene – și nu a bine: ascunde cheia de la baie ca Allie să nu petreacă mult timp acolo, permițându-și să intre peste ea în timp ce își face baie, sau în dormitorul ei în timp ce doarme și veghind-o, surprinzând-o la trezire; o îndeamnă să se deschidă în fața lui și să îi povestească despre trecutul ei traumatizant, chiar dacă el refuză să facă același lucru pentru ea, ca mai târziu să o trateze cu răceală din pricina celor aflate; face gesturi ce trădează sentimentele nu doar ale unei simple prietenii, lovindu-și prietenul când dansează cu Allie, iar ca revers, din cauza trecutului său, o îndepărtează pe Allie.

   De la construcția intrigii până la cea a personajelor, autoarea nu a făcut cele mai fericite alegeri, din punctul meu de vedere reușind mai degrabă să enerveze prin conjunctură și atitudini, decât să te facă să simpatizezi povestea. Dacă luăm alte cărți asemănătoare – ca un simplu exemplu, cele ale lui J. Lynn din seria „Te aștept” – „Un nou început” are lipsuri cât să nu poți vedea dincolo de ele. Uneori, personajele secundare par a da mai multă savoare acțiunii decât o fac personajele principale, Allie părând în contrast neverosimilă – izbucnește în plâns când mănâncă pizza sau fast-food, viața ei fiind în trecut controlată de mama sa în așa manieră încât nu îi dădea voie; Kaden dă dovadă de misoginism și ideea că trecutul lui îl influențează, nu îi scuză faptele, iar pentru că Allie îi acceptă gesturile de consolare nu face o imagine bună niciunuia dintre ei.

   Din păcate, în unele instanțe, și traducerea a avut mici scăpări care rupeau atenția și necesita o reluare a celor citite pentru a înțelege exact ce se întâmplă („- Abia aștepți să o vezi pe mama ta, așa e? am întrebat eu cu grijă […] Chiar dacă doar a dat din umeri, zâmbetul lui era de ajuns. Am simțit o atingere ușoară pe umăr. Am ignorat-o. Visul în care mă aflam era perfect. Mâna a dispărut și a reapărut, ușor, întâi pe coapsa mea, apoi pe șold… M-am smucit atât de tare, încât m-am lovit cu capul de capotă. Am gemut. Apoi am realizat ca mi se desfăcuse centura. M-am uitat la Kaden, care mă privea dezorientat, nu știa ce se întâmplă.” / „În cafenea erau cheeseburgheri.”), iar combinată cu lipsa de atenție a autoarei la detalii – „Am aflat că mama lui Kaden locuia în Portland, cam la o oră distanță de aici.” / „[…] m-a lăsat să aleg muzica pentru cele două ore și jumătate, cât ținea drumul.” – personal mi-a provocat o frustrare care mi-a blocat plăcerea de a citi.

  Mona Kasten este o scriitoare tânără, iar „Un nou început” se pretează cititorilor tineri, dovedindu-se totodată o lectură și pe gustul celorlalți cititori de New Adult și doritori de o poveste ușor de parcurs, cu un joc al intrigii care nu îți încurcă gândurile, dar care îți neliniștește emoțiile. Chiar dacă eu am găsit mai multe minusuri decât plusuri, cartea oferă momente amuzante, misterul și suspansul ei ciudate te țin antrenat, asemeni marilor clișee pe care ori le îmbrățișezi ori nu, aprinzând și o curiozitate pentru volumele următoare din serie.

Cartea o găsiţi pe site-ul Bookzone

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Alina-Ioana Dinu (Alice Dinu)***Privesc lumea prin lentile colorate, unii pot spune că sunt naivă, dar mie îmi place să cred că sunt o visătoare. Sunt o fire singuratică și pot fi percepută ca ciudată, însă caut relațiile sincere și cred în dragoste la prima vedere. Am o pasiune pentru fotografie care mă inspiră să văd frumosul chiar și în cele mai neașteptate locuri. Mă refugiez în lectură pentru că lumea descrisă în cărți mă face să îmi doresc mai mult de la realitatea mea și mă ajută să mă descopăr și să mă accept așa cum sunt. Am o fascinație pentru mitologie, fie ea greacă sau egipteană, râd și plâng odată cu personaje din cărți romantice și jucăușe, sunt prinsă în vraja thrillerelor, ador să călătoresc în lumi imaginanare, distopice, utopice, să experimentez o istorie sub genul fanteziei. Am mâinile dibace, o mică artistă, și compun Idei la întâmplare, rup bucăți din imaginație și le pun în cuvinte și sper să inspir atracție pentru literatură, pe tocuri sau nu, în aer liber sau acasă.

4 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie! Cred ca ecranizata ar iesi o comedie draguta, cartea nu prea ma atrage.

  2. Nu știu cum să îți spun, dar cartea aceasta mă obsedează. Coperta e de vină! Mulțumesc pentru impresii!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.