Lapte fierbinte de Deborah Levy-Editura Litera-recenzie

Lapte fierbinte

Autor: Deborah Levy

Titlul original: Hot Milk

Editura: Litera

Traducere din limba engleză și note: Adriana Bădescu

An apariție: 2018

Număr de pagini: 284

   Drumul în viață nu este mereu pavat cu aur și plin de indicatoare care să ne ajute în a descoperi viitorul. El este, de cele mai multe ori, anevoios, plin de peripeții, de bune și de rele, de alb și de negru. Viitorul nu se poate citi pe o tablă verde pe care stă scris „Bucurie 50 km” ori „Suferință 80 km”; nici GPS nu există. La un moment dat acest drum ajunge la o bifurcație. Pe unde să o luăm, cât de repede vom ajunge la destinație sunt întrebări pe care ni le punem când, în fond, adevărata întrebare este: unde vrem să ajungem? O persoană ne poate îndruma să mergem pe o anumită potecă, o alta ne spune să ne abatem de la drum, iar alta ne spune că acolo unde merge ea trebuie să mergem și noi. Pe cine ar trebui să ascultăm? Pe noi înșine. Aceasta a fost lecția pe care am învățat-o citind o carte pe care la început nici măcar nu o înțelegeam.

   Cine este Deborah Levy? Este o autoare de teatru, romancieră și poetă care s-a născut în anul 1959 în Africa de Sud. S-a mutat în Marea Britanie alături de familia sa și a studiat teatru la Dartington College of Arts. A scris piese de teatru pentru Royal Shakespeare Company: ”Pax”,”Heresies: Eva and Moses”. A realizat șase romane: ”Beautiful Mutants”, ”Swallowing Geography”, ”Billy & Girl”,  ”The Unloved, „Înotând spre casă”, finalist la Premiul Man Booker și la Jewish Quarterly Wingate Prize, și „Lapte fierbinte”, finalist la Premiul Man Booker și la Premiul Goldsmiths. Deborah Levy a mai scris, de asemenea, un volum de povestiri, ”Black Vodka”.

   Volumul se deschide cu o noapte călduroasă de august, în Almeria, pe coasta de sud a Spaniei. Sofia își reamintea cele petrecute pe parcursul zilei: scăpase laptopu-l pe jos, iar ecranul i se spărsese, fusese urzicată de o meduză și a trebuit să meargă la punctul sanitar unde a cunoscut un student care pune prea multe întrebări. Datorită lui aflăm că Sofia locuiește în Marea Britanie, că a terminat facultatea, specializându-se în antropologie și că nu are un loc de muncă stabil. În plus, aceasta venise împreună cu mama sa, Rose, în Spania din cauza bolii celei de pe urmă: nu mai putea să meargă, iar doctorii din țara lor nu au putut să-i pună cu succes un diagnostic – simptomele i se schimbau mereu –  darămite să-i recomande medicamentele necesare. Ultima lor șansă era un doctor necunoscut dintr-o țară îndepărtată pentru a-l cărui consult au trebuit să ipotecheze casa. Oare sacrificiul lor va fi în van?

   Clinica nu era prea departe de un oraș devenit celebru datorită fabricii lui de ciment, iar drumul era unul lung, drept pentru care cele două femei au ales să meargă cu taxiul. Când au ajuns au fost întâmpinate de palmieri și de o clădire „ridicată în coasta pârjolită a muntelui…construită din marmură de culoarea untului, în forma unei cupole, semăna cu o ceașcă mare întoarsă cu susul în jos…intrarea era în întregime din sticlă”. Doctorul nu se lăsa nici el mai prejos, emanând încredere în sine prin toți porii „părea abia trecut de șaizeci de ani și avea aproape tot părul argintiu, cu o șuviță de un alb pur, izbitor, în partea stângă a capului…ochii îi erau albaștri și ageri…doi dinți din față îmbrăcați complet în aur”. Domnul Gomez este tipul doctorului excentric cu desăvârșire, care manipulează și îți impune un tratament fără să îți dai seama că acesta nu a fost ideea ta, ci una sugerată. Pentru el Rose este cazul acela cu punct roșu deasupra: ori te ridică în carieră când ai reușit să îl rezolvi, ori te dă cu totul peste cap pentru un mare nimic.

   Gomez îi pune diverse întrebări lui Rose și află că aceasta a fost căsătorită cu un grec, dar care la cinci ani de la nașterea Sofiei, a părăsit-o pentru o altă femeie. De asemenea acesta își dă seama că atât Rose, cât și Sofia au devenit dependente una de alta: Sofia trebuia să continue propoziții începute de mama sa, să întărească argumentele celei de pe urmă, să aducă apă, iar Rose știa mereu că Sofia va fi acolo așa că nu se mai deranja să mai încerce să se schimbe, să acționeze. În ciuda acestei legături, cea afectivă lipsea, Sofia spunându-i mamei sale pe nume și văzând-o mai mult ca pe o păpușă de care avea grijă, fără a mai avea ochi pentru sine, pentru lumea din jur, motiv pentru care nu avea loc de muncă, nu știa care îi va fi viitorul.

   La următoarele întâlniri cu doctorul, Sofiei i se spune să nu mai vină, iar la o „consultație în aer liber” i se cere să tacă pe tot parcursul acelei întrevederi. Acesta din urmă încearcă să rupă acea legătură, dependența dintre cele două femei, dându-i șansa lui Rose să se exprime fără ajutor, iar lui Sofia să facă ceva și pentru propria persoană. Rose nu mai folosește pastilele de odinioară, urmează cele spuse de doctor și cu toate acestea are migrene, dureri, ulcerații, gastrită și orice alt simptom mai aduce în vedere. Să fie oare chiar atât de bolnavă?

   Cât timp mama sa se află la doctor, Sofia se împrietenește cu Ingrid Bauer, de care de altfel se și îndrăgostește, dar aceasta din urmă are un iubit. Acesta pare îndrăgostit și el de altcineva, iar roata pare a se închide. Sofia nu își dă seama de ce Ingrid îi spune că este un „Monstru”, dar va afla că prietena sa o vede astfel din cauza sentimentelor contradictorii pe care la rându-i le simte. Odată ce a scăpat de „sub papucul mamei”, Sofia începe să trăiască cu adevărat, râde, fură pește, are o aventură cu studentul de la punctul sanitar, dar povestea nu se termină aici. Până la urmă ce boală are mama ei? Până la urmă este iubită de familia ei? Cine este tatăl ei cu adevărat? Rămâne de citit 😊 .

   Cât timp am citi cartea nu am putut să nu mă întreb la fiece pagină: „De ce a pus autoarea titlul de „Lapte fierbinte”?”. Poate că voi rămâne fără răspuns, dar am încercat să interpretez: laptele mă duce cu gândul la o mamă care își alăptează copilul, iar fierbinte poate că înseamnă că e vremea ca micuțul să nu mai stea mereu la sânul ei, ci să pășească în lumea largă fără teamă pentru că altfel se va arde și își va rata propria viață. Nu știu dacă aceasta e semnificația, dar încercarea moarte nu are! Opera este scrisă la persoana I, drept urmare naratorul este omniscient și omniprezent. Faptul că aflăm totul din perspectiva Sofiei, ne dă impresia că noi înșine trăim ceea ce vede, aude, simte eroina. Autoarea mi-a plăcut pentru faptul că nu s-a axat asupra unui singur element: dialog sau descriere. Aceasta s-a folosit de ambele în aceeași măsură și a realizat un text puternic: cititorul nu numai că înțelege personajele prin dialog, ceea ce spun, dar află și ceea ce gândesc ori văd. Per ansamblu cartea primește multe plusuri, dar și un minus pentru faptul că aș fi dorit să știu mai multe, dar caracterul vag al unor propoziții, mă determină să afirm că încă nu am aflat tot ce mi-aș fi dorit din acest volum. Este o lectură ușoară și perfectă pentru persoanele care vor o lecție de viață sau, mai bine spus, despre cum să trăiască o viață bazându-se pe propriile forțe.

Lectură Plăcută!!!

Cartea Lapte fierbinte de Deborah Levy poate fi achiziţionată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Litera

Sursa foto Pinterest