Legendele din farfurie – Marius Cristian – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Titlul: Legendele din farfurie

Autor: Marius Cristian

Editura Lebăda Neagră, Iași

Anul 2020

Nr. pagini: 244

Rețete celebre cu garnitură de povești, salată de mituri și tacâmuri istorice.

  Marius Cristian este ziarist și cronicar gastronomic. Absolvent al Facultății de Istorie și Folozofie a Universității AL. I. Cuza din Iași a fost redactor șef al revistei studențești “Dialog” și al revistelor “Romanian Wine Art” și “Somelierul”, apoi secretar general de redacție al cotidianului “Monitorul” și redactor șef adjunct al ziarului “ Obiectiv”. În prezent este editorul site-ului “Costachel. Revista virtuală de gastronomie reală” (costachel.ro)

  Volumele publicate: ”Caietul de rețete. Bucate și vinuri asortate” (Polirom, Iași), ”100 de rețete românești pentru 100 de ani de la Marea Unire”; ”Somelierul – un altfel de manual. Mâncarea și Vinul” și “Legendele din farfurie”.

“Cu Legendele din farfurie, Marius Cristian oferă publicului românesc o carte unicat. Pornind de la constatarea simplă cum că „omul este singurul animal care gătește”, autorul ieșean a realizat o mică istorie a bucatelor cu renume mondial, adunând și discutând o serie de rețete celebre de la originile lor până-n actualitate și oferind o lectură antrenantă chiar și pentru cei neinteresați de bucătărie în sens practic. Cum Marius Cristian are și harul stilistic al celui legat de-o viață, încă din studenție, de presa scrisă (cea scrisă bine, nota bene), m-a făcut, citind de pildă titlul de capitol „Micile șoapte ale marilor supe”, să exclam: ehei, are și vână poetică, autorul! Și uite așa, garnisindu-și demersul pe deasupra cu bine – venite referințe istorice, politice, economice ori literare și apelând la o scriitură voit mai colocvială, Marius Cristian ne oferă o carte de citit ca și cum ai sta de vorbă după o masă bună la un pahar de vin vechi, de colecție.” (Michael Astner)

    Am început să citesc cartea puțin sceptică dar trebuie să recunosc că am fost cucerită de ea.
Nu neapărat pentru rețete, pe care într-o formă sau alta le găsim în cărțile de bucate. Dar autorul nu s-a mulțumit doar să ne ofere rețetele ci și un cumul de legende, trecute prin timp în diferite etape sociale și istorice.

   Fie că este vorba de hamburgheri, pizza, paste, fripturi, croissant, sosuri, deserturi, fiecare fel de mâncare este luat încă de la ce se presupune a fi prima lui apariție până în zilele noastre.
Așa trecem prin legende, mituri, cărți de bucate mai vechi sau mai noi, de pe la 1400-1500 până în ziua de azi, aflăm de unde se presupune și în final de unde este mai probabil să fi primit numele fiecare fel de mâncare.

   Parcurgem contextul social și istoric de-a lungul secolelor din cele mai umile locuri până în palatele regilor și în cele mai luxoase săli de bal.
La același fel de mâncare putem întâlni un umil hangiu sau negustor stradal care face un ban, dar și bucătari ai ducilor și prinților sau restaurante și cofetării renumite în întreaga lume.

    La finalul fiecărui capitol avem și rețeta felului de mâncare sau desert amintit. Interesant de-a lungul poveștilor este că alături de felul de mâncare se face și o mică istorie a vinurilor care le acompaniază.

     Cartea este structurată foarte interesant, atractiv și neobișnuit.

    Începe cu capitolele alocate fiecărui fel de mâncare sau desert, urmează o bibliografie selectivă în care sunt specificate cărțile gastronomice, dicționarele, enciclopediile din care și-a cules autorul datele.
Urmează un mic dicționar de personaje, autorul vorbindu-ne puțin despre fiecare personaj întâlnit în poveste, fiecare în contextul istoric, religios, economic al epocii în care a trăit, fiecare cu realizările și importanța lui, fie ei preoți, servitori la curte, gentilomi, prinți sau împărați.

    Mai avem un indice alfabetic al rețetelor, dar și poze ale unor personaje importante din epocile istorice parcurse, precum și coperțile unor cărți de bucate vechi.

   Astfel cartea îmbină gastronomia cu istoria, muzica, pictura, legende și mituri, toate în contextul economic al epocilor menționate.

   De altfel autorul spune:

  “Ideea de bază care m-a dus la realizarea acestui volum a fost aceea că bucătăria nu-i doar mijloc de a ne umple burta și nici exclusiv artă culinară. Ci, mai presus de toate, este un important element al civilizației umane.”

   “Și dacă mâncarea a influențat, în varii moduri, civilizația umană, desigur că și reciproca este valabilă. Dovadă și faptul că, încercând să vorbim despre istoria mâncărurilor, ne tot ciocnim de personaje, evenimente și fenomene istorice mai mari sau mai mici.”