Lupanarul de Elodie Harper – Editura Trei – recenzie
Lupanarul, de Elodie Harper – Editura Trei – recenzie
Lupanarul
Autor: Elodie Harper
Editura: Trei
Data apariției: 2022
Titlu Original: The Wolf Den
Număr de pagini: 480
Elodie Harper este o jurnalistă ce lucrează acum ca reporter la ITV News, dar care și-a încercat norocul și în literatură. Are un master în literatura engleză la Oxford și a studiat poezia latină atât în original, cât și în traducere. A câștigat în 2016 premiul Bazaar of Bad Dreams la competiția de proză scurtă, jurizată chiar de Stephen King. Lupanarul este doar primul volum dintr-o trilogie despre viața femeilor din Pompeiul antic.
Amara a fost fiica unui doctor respectat din Grecia. Însă moartea acestuia a dus familia într-o sărăcie cruntă, așa că mama sa a fost nevoită să o vândă ca și concubină. Inevitabil, din gelozie, Amara ajunge să fie vândută ca sclavă în Pompei. Iar aici ajunge într-un bordel, alături de alte femei ce împărtășesc aceeași soartă. Unele din ele au avut o familie, un statut, altele s-au născut pe străzi și nu au cunoscut altă viață. Felix, peștele lor, le tratează groaznic și nu își dorește decât ca acestea să producă bani. Nu se îngrijește nici de bunăstarea lor, ba mai mult, este el însuși violent, împreună cu paznici bordelului.
” – Cum se simte?
– Ce să se simtă?
– Să fii liberă.Cum se simte?
Cum e să fii Timarete? Amarei îi trece prin fața ochilor viața ei trecută, cu toată iubirea, inocența și speranța ei.
– Când vezi o pasăre zburând, în clipa în care se hotărăște să coboare sau să se înalțe, când n-o oprește nimic altceva decât aerul – așa se simte libertatea, răspunde ea.
Tace, știind că nu e întregul adevăr. Amintirea pe care încearcă să o țină îngropată, chinul ultimelei ei zile de femeie liberă, iese la suprafață.
– Dar foamea se simte la fel, Fabia. Fie că ești sclav sau liber, foamea e aceeași.”
Viața femeilor din Pompei în anul 74, nu este deloc bună. Fie sunt sclave, fie sunt lupoaice. Oricum ar fi, alții au drept de viață și de moarte asupra lor. Femeia nu este decât un mijloc de a-i face plăcere bărbatului. Sălașul Lupului este un cunoscut bordel, unde Amara, împreună cu alte femei, sunt nevoite să se vândă pe bani. Traumele prin care trec duc la sinucidere sau la depresii, la nebunie sau la răutate. Niciuna din ființele ce stau acolo nu se poate considera norocoasă. Însă Amara învață că trebuie să profiți de oportunități, acolo unde ele există.
Așa că atunci când se face remarcată datorită talentului său de a cânta, profită de fiecare ocazie pe care o are pentru a pleca din lupanar. Ajunge la diverse petreceri, ba chiar fără a se mai prostitua. Amara ticluiește diverse planuri pentru a reuși să își cumpere liberatatea, însă știe că acest lucru e aproape imposibil.
Lupanarul are un farmec aparte, e pur și simplu emoționant. Femeile au fost întotodeauna mai prejos decât bărbații, iar în Antichitate, această discrepanță era și mai mare. E uimitor să citești despre sclavie, despre drepturi încălcate și despre violența care exista. Pe de altă parte, romanii erau foarte diferiți. Cei foarte bogați luau totul în glumă și păreau să fie impasibili la viețile nenorocite ale celor din jur. Din punctul meu de vedere, străzile Pompeiului din anul 74 erau foarte nesigure. Puteai fi ucis fără să ai vreo vină. Puteai să ucizi fără să fii pedepsit. Intrigile erau la fel de puternice, rivalitățile existau și atunci, iar gelozia domnea.
Iar acele femei nu aveau nicio vină, doar aceea că au fost vândute sau pur și simplu aruncate la gunoi de mici copii. Fiecare lupoaică are o poveste și fiecare din ele poartă în suflet o povară. Amara își deplânge viața din Grecia, Victoria îl iubește pe Felix, chiar dacă este peștele ei și știe că relația nu are viitor, Beronice e îndrăgostită de unul din băieții lui Felix, Dido își dorește să ajungă înapoi acasă, iar Cressa a născut un copil în bordel, care i-a fost luat. Toate femeile de aici știu că orice fel de relație este imposibilă, așa că nu caută dragostea și nici nu și-o doresc. Viața lor este suficient de grea pentru a-și mai dori ceva.
”
– Nu știu de ce se poartă toată lumea atât de urât cu Britannica, spune Cressa, uitându-se peste umăr, ca și cum britana s-ar putea vedea în spatele lor. Nu face decât să urască să fie închisă aici. Știai că are o inimă bună? Cred că e mai loială decât oricine altcineva. Și e deșteaptă. Știu că nu-și dă nimeni altcineva seama, dar e.
– Dar nici ușor nu e să ai de-a face cu ea, spune Amara.
– De ce să fie ușor? Viața ei e ușoară?”
Pentru un prim volum, cred că Lupanarul și-a atins scopul și în mod cert, pe mine m-a prins. Abia aștept să citesc și următoarele volume și să aflu ce au mai făcut lupoaicele. Femeia din zua de azi a trecut prin prea multe nedreptăți pentru a ajunge la acest statut. Și e atât de trist că încă mai sunt locuri unde un animal e mai valoros decât o femeie.
Carte disponibilă pe site-ul Trei
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
