Maktub de Hayat Seviyor-Capitolul 6
Maktub de Hayat Seviyor
Prolog
Religia islamică își învață credincioșii să creadă în soartă. Soarta ne este aleasă de către Tatăl nostru, Allah pentru ei, Dumnezeu pentru noi creștinii.. Oamenii trăiesc viața aleasă de divinitate, iar destinul ne este oferit la venirea noastră pe lume..Nimeni nu-l poate schimba sau modifica..Trebuie să ne conformăm și să acceptăm ceea ce a fost scris! Și cele bune și cele rele fac parte din viața noastră..Orice-am păți e bine să conștientizăm că așa a trebuit..Știm că până la Dumnezeu ne mănâncă sfinții! Astfel ne vom putea îndeplini misiunea ce o avem aici pe pământ..De asemenea trebuie să învățăm cât e de important să visezi, să te bucuri de prezent și de tot ce-ți oferă acesta..Fie bune, fie rele.. După iarnă vine întotdeauna primăvara..Cu siguranță vei renaște din propria cenușă asemenea păsării Phoenix..Lasă trecutul în urmă, nu te teme de viitor, trăiește prezentul.. Visează!.. Maktub!
Capitolul 2 – În care familia se destramă
Capitolul 3- În care disperarea înlocuiește speranța
Capitolul 4-În care spiritele se calmează…
Capitolul 5-În care soarta pare să fie împotriva tinerei Nur
Capitolul 6
În care ne întoarcem la Izmir
Cemile se trezește plină de energie și cu zâmbetul pe buze. Se ridică din pat, se uită prin casă, dar nu dă de Esma și de Hatice. Iese afară și inspiră miresmele codrului. Simte un parfum familiar care îi aduce aminte de mama sa, de copilărie. Privește în jur și zărește o grădiniță cu flori. Acele flori miroseau așa de frumos! Și ce culori aveau! Alb, roz, violet… Nu-și dă seama unde le-a mai văzut, închide ochii și deodată are impresia că o vede pe mama sa punând niște flori identice în vaze. Imaginea dispare la fel de brusc cum a apărut, însă a fost destul pentru ca Cemile să-și dea seama că acele flori au parfumat întreg palatul la petrecerea organizată cu ocazia nașterii micuțului Ali. Ea avea doar 8 ani și își amintește cât de fericiți fuseseră părinții săi când li s-a născut cel din urmă fiu. La petrecere, mama ei era îmbrăcată într-o rochie albă cu dantelă lila, iar buclele negre îi cădeau pe umeri. Toată lumea îi invidia frumusețea, căci era asemenea unei zâne din povești…
- Frumoasa din pădurea adormită s-a trezit? o întreabă veselă Hatice, spulberându-i gândurile.
- Bună dimineața, Hatice teyze!
- Îți plac florile mele, nu?
- Da. Le ador! Și mama decorase casa cu astfel de flori după ce s-a născut micuțul Ali, nu-i așa, Esma?
- Normal, intervine Hatice. Chiar eu i le-am oferit! Pe atunci grădinița era o grădină, dar am mai îmbătrânit și eu. Astea pe care le vezi acum sunt ultimele, la primăvară nu voi mai planta altele…
- Cemile, vino să-ți arătăm curtea din spate! Hatice are câteva păsări. Dacă ai vedea ce penaj au! E demn de menționat în caietul tău de botanică și zoologie!
- Dar Buffo unde e? întreabă fata, îndreptându-se grăbită către țarcul cu păsări urmată de celelalte două femei. Of, ce bine! Mi-era teamă că va încerca să le facă de petrecanie bietelor păsări…
- Stai fără grijă, băiatul nostru e educat, nu-i așa? întreabă Hatice mângâindu-l pe cap. Buffo confirmă cu un lătrat vesel.
- Ce păsări frumoase ai! Am mai văzut găini, dar acestea au un penaj superb!
- Ți-am zis eu! afirmă Esma răzând. Vezi că în geanta cu care am venit ai caietul acela în care le poți desena! Și, evident, creioanele!
- Da? Ești cea mai tare, Esma! strigă Cemile luând-o în brațe. Fata merge în grabă în casă, ia caietul, creioanele și se apucă de treabă.
Esma și Hatice intră în bucătărie și încep să pregătească micul-dejun.
- A fost o idee înțeleaptă s-o aduci aici!
- Așa e! Eram sigură că în mijlocul naturii va uita de tot! Nu-mi doresc să se îmbolnăvească de supărare…
Cemile se simte foarte bine pe insulă, natura îi dă putere, o ajută să-și revină din momentele în care sufletu-i este cuprins de melancolie. În câteva săptămâni, nu a mai rămas niciun colțișor din insulă ce nu a fost explorat și studiat de Cemile. A găsit o mulțime de plante medicinale și păsărele ce i-au încântat auzul cu cântecul lor. Într-una din plimbările ei pe malul apei cristaline, zărește o barcă ce se îndreaptă spre insulă. Le anunță pe Esma și pe Hatice, care vin să-l vadă pe vizitator. Barca ajunge la mal și din ea coboară un bătrânel simpatic, sprinten și plin de viață. El îi aduce vești doamnei Hatice și o aprovizionează cu cele ce îi sunt necesare.
- Bună ziua, doamnelor! li se adresează făcând o plecăciune.
- Bine ai venit, Hussein!
- Bine v-am găsit! Mă bucur să te vă revăd, Esma hanim. Domnița cine este?
- Fiica doamnei Latiffa!
- Încântat de cunoștință! Mă simt onorat! Tânără domniță, mă aflu la porunca dumitale! Să știți că…
- Hussein! Gata cu lingușelile! se răstește Hatice.
- Of, Hatice! Of!
- Ce vânt te-aduce pe aici?
- Probabil ați aflat cele ce s-au petrecut… Ankara ne-a trimis câteva trupe și i-au nimicit pe dușmani!
- Hai, vino înăuntru! Îți fac un ceai și ne povestești mai pe larg ce și cum!
Hatice face ceaiul promis și cu toții se așează în jurul mesei din salon.
- Eu tot nu înțeleg… cine sunt acești dușmani?
- Domniță, suntem implicați într-un război care treptat cuprinde întreaga lume. Acum nu știi în cine poți avea încredere. Prietenii pe care îi ai azi pot deveni dușmanii de mâine. Din câte am aflat de la guvernatorul Izmirului, erau trupe de rebeli musulmani care au dorit să ne dea peste cap organizarea…
- Of!
- Hai să nu ne mai gândim la asta! Ce-a fost a fost! afirmă Hatice. Să privim înainte cu optimism!
- Peste două zile Latiffa face 40 de zile de când a murit…
- Atunci, Esma, trebuie să ne întoarcem acasă! Trebuie să respectăm datinile!
- Ești sigură, puișor? Dacă nu te simți în stare de asta, mai rămânem aici și se ocupă Hussein de tot!
- Nu, ne întoarcem acasă! Ne întoarcem la Izmir!
- Vă duc eu! intervine bătrânelul.
- Vă mulțumesc mult, domnule Hussein!
- Plăcerea e de partea mea, domniță!
Cemile și Esma își strâng lucrurile, îl pregătesc pe Buffo, apoi își iau la revedere de la gazda lor:
- Doamnă Hatice, vă mulțumim că ne-ați găzduit!
- Nu e nevoie să-mi mulțumiți… Sunteți binevenite oricând! Cemile, puișor, poftim acest buchet cu florile pe care le-ai îndrăgit! Și uite, spune ea scoțând din buzunarul rochiei o cutie, astea sunt bijuteriile bunicii tale! Doamna Latiffa mi le-a lăsat în grijă, iar eu cred că trebuie să intre în posesia ta!
- Vă rog să acceptați acest dar din partea mea! îi spune Cemile întinzându-i o brățară de aur împodobită cu pietre prețioase.
- Nu pot accepta! Doamna Latiffa a făcut atâtea pentru mine!
- Nu contează! Asta este din partea mea și m-aș bucura s-o acceptați!
Femeia ia brățara și și-o pune la mână. Rămâne pe malul apei urmărindu-i cu privirea, în timp ce barca lor se îndepărtează.
- Allah să-i dea putere lui Cemile! își spune Hatice. Copila asta merită tot ce-i mai bun!
Ajung la destinație pe un drum al orașului, nu prin livada de portocali. Poarta e deschisă. Hussein le face semn să intre. Cemile pășește în curtea principală. Privește reședința familiei sale și încremenește. Ochii i se umplu de lacrimi, sentimentele și amintirile o acaparează. Mâinile îi tremură, închide ochii și leșină. Buffo latră impacientat, în timp ce Esma și Hussein se grăbesc s-o ajute pe tânăra domniță, firavă ca o porumbiță…
VA URMA
felicitari cosmin!astept continuarea!
locco_smiley_37
wah wah wah, neasteptat si captivant Cosmin, imi place ,
sunt ca un copil- dintro ciocolata imi dai cate un patratel in fiecare saptamana…..nu ma satur
inspiratie multa abia astept sa citesc continuarea
Mă bucur că ți-a plăcut locco_smiley_37
Bravo! Astept continuarea!
Merci 🙂
felicitari copilu!!astept continuarea dar de mai cu lingura nu cu lingurita!!!
😀
Imi place din ce in ce mai mult!!! Multe felicitari si inspiratie multa!
Merci locco_smiley_37
Looking for the next chapter.
I understand :)))
locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10
locco_smiley_37
Fascinantă lumea pe care o descrii, Cosmin! Mi-a captat interesul. Trece-mă pe lista fanilor!
Mă bucur 🙂 😀
Felicitari Cosmin!!! Imi place foarte mult lumea pe care o descrii si personajele care o populeaza! Astept cu interes continuarea!
Merci, Oli locco_smiley_37
Devine din ce in ce mai interesant! Bravo!
Merci, mami locco_smiley_37
N-am văzut până acum această rubrică, trebuie neapărat să încep cu capitolul 1. Felicitări oricum și multă baftă în continuare!
Lectură plăcută 🙂 Sper să îți placă!
Felicitari, Cosmin! Inspiratie multa in continuare!! Acum ca ai vacanta,poate scrii mai des 😀
Merci, Ema 🙂 Om trăi și om vedea 😀 Chiar dacă voi scrie mai multe capitole în vacanța asta, voi postat tot unul pe săptămână 😀
Imi place ce scrii, Cosmin!
Felicitari, Cosmin ! Superb ! locco_smiley_10 locco_smiley_10