Misteriosul caz Christie de Nina de Gramont – Editura Litera – recenzie

Misteriosul caz Christie de Nina de Gramont – Editura Litera – recenzie

by -
2

„Uneori, o fugă este exact ceea ce trebuie.”

Misteriosul caz Christie de Nina de Gramont - Editura Litera - recenzie

Misteriosul caz Christie, de Nina de Gramont – Editura Litera – recenzie

Misteriosul caz Christie

Autor: Nina de Gramont

Titlul original: The Christie Affair

Editura: Litera

Colecția Buzz Books

Anul apariției: 2022

Traducere din limba engleză și note de: Valentina Georgescu
Număr pagini: 405
Gen: Historical fiction
Cotație Goodreads: 3,75

  Nu e niciun secret că sunt fană Agatha Christie. Citesc și recitesc orice este scris de ea, iar când apare ceva fie și cu subiect tangențial, acolo sunt!

  Unii cititori sunt familiarizați cu misterul celor 11 zile în care celebra autoare a dispărut, prilej de multe speculații, ce a alimentat nu numai imaginația contemporanilor, ci și a scriitorilor de peste decenii. Astfel, s-au publicat cărți cu privire la acest subiect, cum ar fi „Misterul celor 11 zile” de Jared Cade sau „Femeia din Orient Express” de Lindsay Jane Ashford.

  „Misteriosul caz Christie” nu face excepție. Autoarea, Nina de Gramont, umple golul lăsat de dispariția temporară a Agathei cu ficțiune istorică.

  Decembrie 1926. Agatha Christie tocmai ce a aflat de relația soțului ei, Archie, cu amanta, Nan O’Dea. Acesta este hotărât să-și părăsească soția pentru a trăi cu Nan. Numai că Agatha nu acceptă. Face o scenă de toată frumusețea (complet atipic englezoaicei educate după cele mai stricte precepte) și la scurt timp, dispare. Pur și simplu.

„Indiferent ce se întâmpla în romanele Agathei, personajele ei reacționau întotdeauna cu o admirabilă lipsă de afect. „Ce întâmplare nefericită”, putea spune unul dintre ele, descoperind că persoana iubită fusese asasinată. Din experiența mea, pierderea este rareori acceptată cu o asemenea seninătate, chiar și de cei care se laudă cu luciditatea și calmul lor.”

Mașina este găsită abandonată pe marginea unei prăpastii, cu unele lucruri ale Agathei în ea.

  Fiind deja o persoană cunoscută, încep căutările. Poliția, Scotland Yard-ul, chiar și creatorul lui Sherlock Holmes, sir Conan Arthur Doyle, își aduc contribuția la căutarea scriitoarei de romane polițiste.

  Pentru a o proteja de atenția presei, Archie îi asigură lui Nan șederea într-un hotel ce ne amintește chiar și numai puțin de romanele scriitoarei. Și acolo începe partea mea preferată, un posibil omagiu al romanelor polițiste: are loc o dublă crimă (sau să fie crimă și sinucidere?). Asta e tot ce vă pot spune, misterul îl dezlegați voi.

  În paralel, asistăm la povestea lui Nan, amanta lui Archie, o tânără irlandeză ce a trecut prin multe dificultăți de-a lungul vieții: a fugit de acasă însărcinată fiind cu un bărbat plecat pe front, ajungând într-un internat de maici, ce se ocupau de femei însărcinate și necăsătorite.

  De multe ori, am avut senzația că dispariția Agathei este doar pretextul pentru altă poveste: a mamelor năpăstuite, uitate într-o mănăstire și supuse abuzurilor maicilor și ale preotului, subiect scandalos al acelei perioade.

  Apreciez documentarea privind mai multe aspecte ale vieții autoarei: repulsia lui Archie pentru tot ceea ce însemna boală, suferință; romanul considerat de Agatha cea mai slabă operă a sa, aluziile la scrierile acesteia…

„M-am gândit uneori că Agatha l-a inventat pe Hercule Poirot ca pe un antidot la Archie. Nu exista niciodată vreun indiciu emoțional care să-i scape lui Poirot, nici vreo emoție capricioasă pentru care el să nu aibă înțelegere. Poirot putea să asimileze și să evalueze tristețea unei persoane, și apoi să o ierte. În vreme ce Archie prefera pur și simplu să spună Fruntea sus, iar ordinul să-i fie respectat.”

„Ea nu avea să se gândească prea mult, în anii de după, la cele scrise cât fusese dispărută. O povestire sau două, și începutul romanului ei Misterul trenului albastru. A spus mereu că, dintre toate romanele sale, pe acesta îl prefera cel mai puțin. Dar tot l-a publicat. Ea a publicat tot ce a scris – chiar și povestirea „Punctul terminus”, care se încheia cu dublura mea moartă la poalele unui munte.”

  Totuși, acțiunea mi se pare trasă de păr (știu, e ficțiune, dar totuși!). În plus, este evident că romanul este scris în zilele noastre. Ca fană a Agathei, mă așteptam la mai mult.

  Dar tocmai ca fană a Agathei către alți fani, recomand această carte. Pentru că asta fac fanii: se interesează de tot ce apare în legătură cu subiectul lor preferat. Și dacă nu aș fi citit-o, cu siguranță experiența mea nu ar fi fost completă. Merită s-o citim, fie și numai pentru a ne face o părere, pe care s-o împărtășim cu alți cititori, fani sau nu ai Agathei Christie.

Despre autoare:

  Nina Gramont este autoarea cărților „Meet me at the River”, „Every Little Thing in the World”, „Gossip of the Starlings”, „The Last September”, „The Distance from Me to You”. Predă la Universitatea din Wilmington, Carolina de Nord. „Misteriosul caz Christie” este cel mai recent roman al ei.

Carte disponibilă pe site-ul Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.