Diavoli sau Zeițe de Judy Batalion – Editura RAO – recenzie
Diavoli sau Zeițe, de Judy Batalion – Editura RAO – recenzie
Diavoli sau Zeițe
Autor: Judy Batalion
Editura: RAO
Anul apariției: 2022
Nr. pagini: 640
Categorie: Istorie Universală.
În paginile istoriei găsim puține referințe despre curajul, sacrificiile, lupta dusă în spatele cortinei de tinerele evreice necunoscute, care au luptat în grupările de rezistență împotriva naziștilor în perioada războiului dus de Hitler și acoliții acestuia, împotriva unui popor pașnic, meritoriu prin cultura sa.
Printre faptele pline de curaj și vitejie ale acestor femei evreice puternice, denumite” fete de ghetou‘’ se numără: sabotarea căilor ferate germane, distribuirea de acte de identitate false și manifeste pentru a transmite adevărul asupra situației existente, implicarea în misiuni de spionaj pentru Moscova, ajutorul acordat evreilor să scape din ghetouri prin canale și coșuri de fum săpând găuri prin pereți și târându-se pe acoperișuri, mituirea călăilor și negocierea cu proprietarii polonezi pentru adăposturi sigure. Reușeau să păcălească Gestapoul într-o perioadă în care doar denumirea acestuia transmitea panică și temeri fondate pentru propria viață.
Despre activitatea extraordinară pe care aceste femei au realizat-o în cea mai întunecată perioadă a istoriei, autoarea Judy Batalion ne vorbește în paginile acestei cărți denumite sugestiv: Diavoli sau Zeițe.
Alegerea personajelor, ținând cont de numărul mare al acestora, a fost dificil de făcut, mențiunea acestei alegeri este relatată astfel:
În cele din urmă, am decis să-mi urmez inspirația. Freuen, cu accentul pe care îl punea pe luptătoarele din ghetou care aparținuseră mișcărilor din organizațiile de tineret Libertatea ( Dror ) și Tânăra Garda. Piesa centrală și cea mai amplă contribuție din Freuren este scrisă de o fata- curier care se semna cu “ Renia K”. Am fost profund atrasă de Renia – nu pentru că ar fi fost cea mai cunoscută militantă sau cel mai carismatic lider, ci din motivul opus. Renia nu a fost nici idealistă, nici revoluționară, ci o fată cu simt practic, provenind din clasa de mijloc, care s-a trezit într-un coșmar subit și necruțător. Ea s-a ridicat la înălțime, alimentată de un simt interior al dreptății și de mânie.
Prin intermediul povestirilor despre începuturile vieții acestora, cunoscând astfel temeliile care au fondat caracteristicile personalităților acestora, ajungem să le cunoaștem, să le admirăm pentru puterea dovedită în momente cruciale, pentru sacrificiul de care nu s-au temut, dispuse să îl facă pentru un mâine mai bun.
Însemnările Reniei făcute în perioada războiului despre rezistentele evreice poloneze din diferite mișcări clandestine, completate cu date concrete regăsite în arhivele țărilor implicate, relatări ale celor care au supraviețuit, dar și a urmașilor acestora, sunt sintetizate de scriitoare într-un mod plăcut, cu multă grijă pentru detalii.
Germanii nu puteau să facă diferența între un polonez și un evreu, astfel Renia și toți evreii cu vârste mai mari de zece ani au fost obligați să poarte pe braț o panglică albă cu o stea a lui David albastră. Dacă panglica era murdară sau lățimea ei era incorectă, puteau fi uciși. Evrei erau obligați să-și scoată pălăria când treceau pe lângă naziști: nu aveau voie să meargă pe trotuar. Renia a urmărit, dezgustată, cum bunurile evreilor erau confiscate și dăruite către folksdeutsch: polonezi cu origini parțial germane care solicitau acest statut elevat. Brusc, a scris ea, cei mai săraci polonezi au devenit milionari, iar evreii, slujitori în propriile case, obligați să plătească chirie și să îi învețe pe folksdeutsch să gestioneze fostele lor conace. Apoi, evreii au fost izgoniți cu totul, devenind cerșetori pe străzi.
Curajul are ca definiție cunoașterea consecințelor și asumarea deliberată a acestora. Orice activitate întreprinsă în detrimentul naziștilor, avea consecințe inimaginabile, nu conta gradul de implicare în acea activitatea sau natura ei, de cele mai multe ori doar simpla bănuială era suficient pentru a curma o viață.
Suferințele pe care aceste femei le-au suportat, tratamentul inuman din perioadele petrecute în lagărele create special pentru ele, pedepsele corporale cărora le făceau față cu demnitate, fără a se plânge, îndurând torturi de orice natură, totul în speranța că ceilalți pot merge mai departe, că finalul acestui război nu poate fi departe, iar urmașii lor vor supraviețui. Prietenia care se leagă între ele, în circumstanțe dincolo de orice imaginație, este înduioșătoare.
Condițiile din celula din apropiere, destinată prizonierelor politice evreice, erau și mai grave. Evreicele zăceau pe jumătate goale pe podea, abia dacă mâncau și erau obligate să curețe toaletele. De două ori pe zi erau scoase afară ca să facă exerciții fizice în timp ce erau bătute…Într-o noapte, Bela a auzit țipete ridicându-se spre cer. Nu putea să doarmă, temându-se îngrozitor pentru Shoshana. La prima ora a dimineții, a cerut permisiunea să se ducă la baie. Palidă, în lacrimi, Shoshana i-a spus Belei că le scoseseră noaptea pe evreice, îmbrăcate doar în cămăși și asmuțiseră câinii spre ele. Ea și-a ridicat rochia: o bucată întreagă de carne fusese smulsă de pe piciorul drept. Avea o durere paralizantă, dar a continuat să curețe toalete.
Confesiunile ulterioare, încercările de a restabilii adevărul din spatele tranșeelor, nu au fost primite cu empatie sau înțelegere, adesea fiind reduse la tăcere în mod deliberat. Unele scrieri ale acestora au fost cenzurate deoarece nu se încadrau în motivațiile politice. Indiferența și neîncrederea au marcat o nouă etapă din viața lor. Credințe nejustificate care vorbeau de vremurile în care doar sufletele pure piereau, au întregit tabloul dezolării acestora. Reprimarea experiențelor trăite pentru a nu le afecta viitorul celor dragi, pentru care au luptat și îndurat umilințe, bătăi, privări de libertate, este sacrificiul pe care au decis să îl facă, din nou.
Povestea aceasta este despre femei simple, obișnuite care s-au dovedit, în esență, eroinele acelor vremuri. Sacrificiile lor, lupta dincolo de limite, scrisă în paginile vieții lor, este mesajul pe care autoarea îl transmite prin intermediul acestei cărți, mesaj ce merită să ajungă la fiecare dintre noi. Alegerea de a cunoaște și încercarea de a înțelege este tributul pe care îl putem oferi cu titlul de excelență.
Multe povesti nespuse si nestiute.
Felicitari pentru recenzie Iliuta!
Multumesc pentru impresii!