Moartea în Camargue de Cay Rademacher - Editura Lebăda Neagră

Moartea în Camargue, de Cay Rademacher – Editura Lebăda Neagră – recenzie blog tour Crime Club

Moartea în Camargue

Autor: Cay Rademacher

Editura Lebăda Neagră – 2023

TODLICHE CAMARGUE. Ein Provence – Krimi mit Capitaine Roger Blanc
Traducere din germană Ionuț Irimiea
Număr pagini: 362

  “Cay Rademacher (n. 1965) este un autor originar din nordul Germaniei, stabilit în sudul Franței. Pasionat de istorie, a studiat la Köln și Washington D.C. Istoria anglo americană, Istoria antică și Filosofia, dar preferă să spună despre el însuși că este jurnalist. Din 1999 este editor al revistei Geo, apoi a participat ulterior la crearea unei renumite reviste de istorie, ,,Geo Epoche”. Cay Rademacher a devenit cunoscut după ce a publicat, începând cu 2015, seria de romane ,,Inspectorul Frank Stave”.”

“Căpitanul de poliție Roger Blanc investighează un accident bizar: un taur negru de lupta a scăpat de pe pășune și a lovit un biciclist. Cineva a lăsat poarta deschisă intenționat… În timpul investigațiilor, Blanc dă peste raportul incomplet al lui Albert Cohen, jurnalist politic, intelectual din Paris, personalitate TV, care a fost în Camargue pentru a scrie un articol important despre Vincent van Gogh. Mai mult, află despre un furt spectaculos dintr-un muzeu de pe Coasta de Azur, caz rămas nerezolvat. În noul său mediu din Provence, Blanc începe să se simtă ca acasă. Dar totul are un preț.”

  Cay Rademacher ne oferă “o continuare captivantă a atmosferei dense și plină de suspans create în Mistralul ucigaș “, dar și  ocazia de-a rezolva noi cazuri.

  Autorul continuă poveștile despre atmosfera idilică din Provence, despre soarele din Camargue, care prin strălucirea lui îți dă tot felul de iluzii vizuale, dar și despre relaxarea oamenilor și felul lor cald și prietenos de a fi.

  Avem aceeași echipă de polițiști conduși de rigidul lor șef: Marius Tonon, polițistul amator de băutură, aparent nepăsător, totuși hotărât câteodată, Fabienne, tânăra specialistă în IT, care se zbate cu aceleași probleme legate de relația ei privată, doctorița Fontaine, prinsă între autopsii și obiceiurile ei știute deja, fiecare cu zbaterile lui atât în viața profesională cât și în cea privată.

  Și-l  avem pe Roger Blanc, căpitanul de poliție, surghiunit din Paris, lucru pe care nu-l poate uita atât timp cât este în așteptarea hotărârii de divorț și relația cu copiii e în continuare rece. Roger începe să se obișnuiască cu colegii, cu vecinii, mai ales cu Paulette pe care o simpatizează, cu atmosfera și clima din Provence. Își continuă reparațiile la casă, acum acoperișul, întâlnirile sporadice cu Aveline, dar și orele de serviciu care par a fi monotone, până la descoperirea  cadavrului unui biciclist pe un drum din Camargue.

  Biciclistul fusese ucis de un taur ieșit din țarcul care împrejmuia proprietatea, apoi acesta fiind,  la rândul lui, împuşcat de agentul comunal. Roger Blanc este surprins de vehemența  proprietarului, foarte supărat pentru pierderea taurului, un animal de luptă premiat, care urma să-i aducă mulți bani, și  total indiferent la moartea biciclistului. Doar că amenințările lui sunt în van, poliția trebuie să cerceteze cazul. Poarta deschisă dă impresia că taurul a scăpat cumva și l-a atacat pe biciclist. Doar că indiciul găsit arată că cineva a deschis poarta. Toată lumea înclină să creadă că respectivul / respectiva nu a închis bine poarta și cumva taurul a scăpat.

   Roger Blanc este convins că la mijloc este o mână criminală, mai ales după ce află cine este mortul, dar trebuie s-o și dovedească.

  Biciclistul fusese un reporter renumit, cu o viață tumultoasă, aflat o vreme într-o clinică de recuperare, acum încercând să se refacă și să înceapă să scrie. Este oaspetele familiei Leroux: Ernest – proprietar de revistă, Marie – Claude soția lui, și Nora fiica lor, un copil instabil și tulburat, consumatoare de alcool și droguri. De fapt Marie – Claude îi dăduse ideea să scrie despre Van Gogh, mai ales că urma să aibă loc o mare expoziție organizată de Daniel Bore, cel care scrisese cartea foarte apreciată de public “Vincent Van Gogh și Lumina din Provence”

  În ciuda reticențelor colegilor și șefului, Roger primește permisiunea să cerceteze cu echipa lui cazul. Discută cu toți cei care apar în telefonul sau computerul lui Albert Cohen, cu cei la care a locuit, cu cei pe care-i cunoștea. Ziaristul cercetase povestea pictorului precum și perioada petrecută de acesta în Arles (Provence). Găsise la postul de jandarmi din Arles chiar și vechiul dosar, când se cercetase cum își tăiase Van Gogh urechea.  Se presupusese, lucru nedovedit până la urmă, că avusese un  duel cu un alt pictor,  Gaugain. Cohen avea în telefon câteva poze cu pagini din dosar (care între timp dispăruse) și o poză a lui Van Gogh adult (foarte rară imortalizare). Se pare  că, dacă și-ar fi scris articolul, ar fi infirmat datele scrise de Daniel Bore în cartea lui.

  Cercetările lui Roger scot la iveală și anumite legături vechi între personaje: Marie–Claude care lucrase la un mic muzeu pe Coasta de Azur, avusese o legătură cu Bore, iar îngrijitor la muzeu fusese Olivier Guillaume. În acea perioada din muzeu dispăruse  un mic tablou semnat Van Gogh, care însă nu fusese găsit niciodată. Și acum toți ajunseseră cumva să locuiască în zonă, Gillaume locuia cu autoritara lui mamă, Daniel Bore organiza expoziții, iar Marie- Claude cultiva la fermă lor renumitul orez roșu de Camargue.

Ce legătură este între trecutul și prezentul personajelor? Ce legătură este între ele?

Ce se întâmplă cu personajele?

Se găsește tabloul dispărut?

Cine este vinovat de moartea lui Albert Cohen?

Va fi pedepsit vinovatul?

  Veți afla totul citind cartea. Și veți face totodată un tour în Provence, veți vizita locuri turistice, veți admira câmpurile de orez roșu și veți face cunoștiință cu bucătăria locală.

  Veți înțelege asfel și mottoul cărții: ”La loi cruelle de l’art este que les etres meurent.”- Marcel Proust (legea crudă a artei e că toate făpturile trebuie să moară).

Iată și câteva păreri avizate:

  “Surprinzând cu iscusință această regiune a Franței, cu căldura ei strălucitoare și câmpurile de orez roșu, Cay Rademacher, autor și al Mistralului ucigaș, oferă spre lectură un roman cu mister intrigant, plasat într-o lume neobișnuită.”(Shelf-Awareness)

  “Descrierile vii ale peisajului lui Rademacher, plăcerea de a savura delicatesele franțuzești și poveștile despre perioada lui Van Gogh petrecută în sudul Franței te cheamă să parcurgi romanul. Cititorii vor fi răsplătiți.”( Publishers Weekly)
Un gust suav ca un vin rece de vară, strălucitor și, totodată, întunecat, asemenea mlaștinilor întinse din Camargue. Un roman polițist, dar ce roman! “( BILD)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriscartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți

Moartea în Camargue de Cay Rademacher - Editura Lebăda Neagră

 

Moartea în Camargue de Cay Rademacher – Editura Lebăda Neagră

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.