Motanul s-a sinucis de Gabriel Bota

Motanul s-a sinucis, de Gabriel Bota – Editura Herg Benet – recenzie

 Motanul s-a sinucis 

Autor: Gabriel Bota

Editura: Herg Benet

Colecția: Radical din cinci

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 184

   Motanul s-a sinucis de Gabriel Bota recenzii autori români.

   Gabriel Bota s-a născut în 1982 la Orăștie și a terminat Facultatea de Filosofie în 2005, la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Sociologie, cu masterat în ”Sociologie politică” în 2006. După cum mărturisește chiar el, ”întotdeauna am vrut să fiu scriitor, bineînțeles că nu mi-a ieșit!” Mi se pare o judecată prea aspră, dat fiind faptul că a publicat volumele Diavoli în rai, Editura Sigma Plus (1999), nu mă numesc Eu!, poezie (2012), sushi, poezie (2014), Mind trip, jurnal psihoekstazic (2016). De asemenea, organizează evenimente culturale, precum Festivalul Internațional de Carte Transilvania.

   Motanul s-a sinucis a fost publicată la finele anului trecut. Recunosc, dacă știam că e o carte de proză scurtă, nu cred că mă aventuram spre ea. Am trăit cu impresia că este un roman, și poate mai bine am făcut că nu am căutat detalii, ci m-am lăsat dusă de val. Titlul a fost esențial în alegerea acestei publicații. Cum să se sinucidă un motan? Dar de ce? Mai ales că el era descris drept sursa fericirii tuturor oamenilor din jurul său:

 

”Motanul nostru era cel mai fericit dintre motani. Se juca fără oprire cu tot ce găsea prin casă, dar cel mai mult îi plăcea să se joace cu aerul. Când l-am găsit în parcare, ramolit și plin de noroi, tu l-ai luat repede în brațe și l-ai adus în casă. Nu avea mai mult de două săptămâni și zâmbea fericit printre mustățile lui subțiri. I-ai făcut culcuș între pernele din pat și astfel, în fiecare seară, adormeam ascultându-l cum ne toarce în urechi. Eram atât de fericiți, încât nici nu știam că suntem. A fost primul nostru copil. Când ne-au vizitat prietenii, au fost și ei uimiți de puterea motanului. Fiindcă motanul nostru avea o putere care, în timp, nu i s-a mai părut nimănui ciudată. Când îl luai în brațe, începea să toarcă, iar din acel moment începeai să fii fericit fără să știi că ești. Și încet-încet, ne-am trezit în decursul a câteva luni că, în fiecare seară, casa noastră devenea neîncăpătoare. Mai întâi, prietenii noștri le-au spus prietenilor lor despre puterea motanului, apoi rudele și vecinii, până și vânzătoarea de la chioșcul de ziare ne-au bătut la ușă.”

   Povestirile din această carte sunt mai degrabă triste, în percepția mea. Știu că trăim într-o țară ciudată, cu atâția oameni răi în jur, dar parcă ceea ce se întâmplă aici se leagă într-un mod nefiresc… Nu mi-a lăsat o stare atât de grozavă. Mai ales că la final îți dai seama că toate povestirile din carte se leagă ca într-un roman. Dar până acolo e cale lungă și dai peste nedreptate, lipsa iubirii, gelozie, speranța la mai bine, dezamăgire, moarte.

   Motanul care se sinucide îmi pare a fi lipsa speranței. O dată cu motanul s-a dus și visul la o viață mai bună. Dar de ce s-a sinucis motanul? Animalele nu au această tendință. Și totuși… cartea mi se pare destul de greu de înțeles, deși povestioarele sunt simple și concise, explicate prin cuvinte simple.

   De la omul care a suferit un accident și a rămas fără familie, până la cel care întâlnește o vânzătoare blondă care îl îndeamnă să-și construiască un trecut împreună, cartea abordează toate motivele vieții în sine. Iubirea și suferința sunt elemente normale, moarte e și ea omniprezentă, scapă doar cine e mai norocos din fire. Motanul s-a sinucis e o carte destul de complexă și greoaie, pe care puțini o înțeleg.

   Am rămas un pic în ceață faţă de cel care povestește. Într-o povestioară e însurat, în alta e în căutarea iubirii. Dacă inițial credeam că vorbim de aceeași persoană, ulterior mi-am dat seama că nu e așa, personajul se schimbă. Coincidențele, semnele prevestitoare și presentimentele sunt uneori înșelătoare, dar cred că cel mai bine e să ținem cont de ele, nu degeaba se întâmplă.

Poți crede într-o iluzie, cu condiția să fie singura din viața ta la care nu vei renunța. N-am crezut niciodată în semne prevestitoare sau în presentimente. Viitorul nu are o mână proprie care să ne bată pe umăr și astfel să fim anunțați ce va urma. Mi-am urmat viața negândindu-mă prea mult la ce va fi în clipa următoare, ce meteorit va zdrobi pământul sau la câte miimi de secundă au lipsit când am trecut strada și era aproape să fiu zdrobită de camionul ăla ce transporta bere. Oferta de intersecții ale firelor destinului este foarte variată; cu toate acestea, dumnezeu dirijează destul de bine circulația, iar accidentele se întâmplă de obicei atunci când își ia și el o pauză de țigară. Până la urmă, însă, fiecare clipă are propriile ei furci caudine. Cine reușește să treacă de ele poate fi fericit.”

  Părerea mea este că, în ciuda suferinței și a lucrurilor rele din lume, depinde doar de tine cum îți gestionezi sentimentele și cât de tare îți dorești fericirea. Fericirea se găsește practic în lucruri simple, cum ar fi un motan, și depinde de tine cum îți faci viitorul. E alegerea fiecăruia dacă se lasă influențat de presentimente sau de ceilalți, dar poate că am face bine să tindem la mai mult. Astfel vom avea satisfacții mai mari și ne vom lăsa surprinși de lucruri mai simple. În ciuda temelor complicate și a înțelesului mai greoi, Motanul s-a sinucis este cu adevărat o carte care te pune pe gânduri!

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Autori români

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.