Numai minciuni – David Baldacci – recenzie
Numai minciuni – David Baldacci – recenzie
Titlu: Numai minciuni
Autor: David Baldacci
Categorie: Acțiune
Traducător: Oana Stănescu
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 480
Titlu original: Simply Lies
“David Baldacci a publicat 48 de romane, traduse în peste 45 de limbi, în mai bine de 80 de țări. A vândut 150 de milioane de cărți în toată lumea. David și soția lui sunt filantropi – fundația Wish You Well din Statele Unite susține programele de alfabetizare pentru adulți.”
“Un thriller psihologic care te ține cu sufletul la gură și te aruncă într-un joc de-a șoarecele și pisica.
Mickey Gibson este o fostă polițistă care jonglează acum între creșterea copiilor și slujba ei la ProEye, o firmă de investigații care îi vânează pe cei care comit fraude fiscale majore. Într-o zi, primește o solicitare stranie: să inventarieze bunurile din conacul unui traficant de arme. Zis și făcut, doar că există o problemă: la fața locului găsește un cadavru, traficantul de arme nu există, iar persoana de la ProEye care i-a dat însărcinarea este și ea fictivă. Mickey se pomenește angrenată într-o cursă a minții împotriva unei necunoscute la fel de genială ca ea, ale cărei obiective sunt pe cât de misterioase, pe atât de mortale.”
“Baldacci e în formă maximă în acest thriller… Cititorii se vor îndrăgosti de Mickey și vor sta cu sufletul la gură pentru ea până la sfârșit.”( Publishers Weekly)
Așa este. Îmi place David Baldacci și mi-au plăcut și personajele din acest roman. M-am agitat când erau în dificultate, m-am bucurat când au reușit, am încercat să ghicesc unele identități, uneori am reușit, alteori nu, dar am admirat de fiecare dată iscusința cu care autorul leagă întâmplările din trecut cu cele din prezent, și când personajele au reușit să se răzbune indiferent de ce post sau situație socială avea vinovatul.
Da și mi-a plăcut mult Mickey Gibson, o persoană normală și totuși atât de specială. Mickey, Mick, fiică de polițist, deși foarte bună la școală, cu rezultate excelente la baschet, alege să urmeze meseria tatălui, dar puțin mai complexă, adică cu un stagiu la criminalistică, în laborator, pe stradă și în final ajunge un detectiv criminalist bun. Se căsătorește cu Peter Gibson, un tip sociabil și carismatic, se mută în casa lor, ea lucrând în continuare. Dar, după nașterea celui de-al doilea copil, soțul ei dispare cu secretara, după ce golește conturile. Mick pierde casa și se mută cu copiii în Williamsburg – Virginia, unde se stabiliseră la pensie și părinții ei. Își dă demisia din poliție dar este angajată de Pro Eye, o agenție internațională de investigații private, care-și desfășura o mare parte a activității on line.
Era bine plătită, jobul îi permitea să-și utilizeze la maximum capacitățile digitale, și mai ales să lucreze cam tot timpul de acasă. Compania era specializată în găsirea averilor unor infractori bogați, care se ascundeau în spatele unor avocați bine plătiți, contabili eficienți, nu-și plăteau taxele și își făceau să sufere fostele soții și copiii. Era mulțumită de câte ori mai recupera sumele enorme, iar cu copiii o mai ajutau părinții și o dădacă, care venea de trei ori pe săptămâna, ca ea să poată lucra. Avea noroc că și copiii Tommy și Darby, erau destul de cuminți și ea intrase într-o rutină plăcută.
Dar este căutată la telefon de-o tipă care se prezintă Clarissa și care o va provoca să afle anumite lucruri, să găsească persoane și bani.
În apropierea casei ei, unde aparent fusese trimisă de-o “angajată” a firmei, care-i ceruse să facă un inventar al lucrurilor, are o surpriză uriașă. Totul se dovedește un bluff…
În conacul Stormfield găsește cadavrul proprietarului, Daniel Pottinger, și cheamă poliția. Sosește un detectiv, Mark Sullivan, foarte sceptic la început în privința poveștii ei, dar vor ajunge să colaboreze.
Încercând să afle identitatea reală a mortului ajung la Harry Langhorne, fost contabil al mafiei, care dispăruse cu ani în urmă din programul de protecție al martorilor WITSEC.
Gibson e tentată să fie de acord cu tatăl ei și să renunțe la investigație, dar vocea de la telefon o amenință, și e conștientă că de-acum și-a pus în pericol și copiii și părinții. Mai mult, după discuția cu șeriful Earl Beckett de la WITSEC, află că este și concediată de la firmă. Îndârjită și ambițioasă, descoperă că cea care-și spunea Clarissa este de fapt fiica lui Longhorne, Francine. În final află povestea de coșmar a ei și a altor copii din familiile din WITSEC. Li se pun “bețe în roate”, sunt amenințate, speriate, dar găsesc din ce în ce mai multe date despre program, familiile din el, înțelegerea dintre unii infractori ca Longhorne și polițiști aflați în funcții cheie. Francine le povestește coșmarul copiilor, în special al fetelor, traficate de proprii tați în cârdășie cu șerifii, de ororile pe le-au văzut și suportat. Mai apar cadavre, toate legate de Longhorne, apar mesaje lăsate pe perete la locurile crimelor, care e clar că sunt scrise de două persoane, deci există și complici.
Dar cum nimic nu e ce pare a fi, Gibson află că Mark Sullivan avea propriile secrete. De fapt își schimbase numele din Gosling, pentru a evita ca cei implicați să facă vreo legătură cu sora lui, care murise în timp ce era în program, și îl urmarea îndârjit mai ales pe cel pe care-l considera responsabil. Toată lumea voia răzbunare și comoara ascunsă de Longhorne.
David Baldacci ne poartă într-o lume a afacerilor oneroase, a traficului de droguri și persoane, a înțelegerilor dintre șerifi, polițiști, infractori, mânați doar de dorința de îmbogățire, fără să le pese ce lasă în urmă, considerând tot restul “victime colaterale.”
Dar Gibson face echipă cu Francine, fratele ei și prietena lui, cu Mark Sullivan, și pun la cale prinderea șerifului – capul operațiunii. Reușesc, așa că rețeaua este destructurată, vinovații închiși, comoara găsită, multe persoane ajutate cu banii din recompense.
Cine a fost capul afacerii? Cine l-a ajutat până la final? De ce? Ce se întâmplă cu Mark Sullivan? Ce se întâmplă cu Francine? Ce se întâmplă cu Mick Gibson? Din ce era formată comoara lui Longhorne și unde era ascunsă?
Sunt doar câteva întrebări. Trebuie să citiți cartea pentru că este dialog și acțiune de la prima până la ultima filă. Plus că veți vedea încă multe întâmplări și povești, după cum spune Associated Press: ”David Baldacii este un povestitor desăvârșit”
Iar Lisa Gardner afirmă:
“David Baldacci este unul dintre cei mai buni autori de thrillere din istorie.“
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Numai minciuni
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
