Întâi l-au omorât pe tata. Povestea unei fetițe din Cambodgia de Loung Ung-recenzie
Întâi l-au omorât pe tata. Povestea unei fetițe din Cambodgia, de Loung Ung-recenzie
Grupul Editorial Corint, 2017
Titlu original: First They Killed My Father: A Daughter of Cambodia Remembers (2000)
Nr. pagini: 336
Traducere de Alfred Neagu și Junona Tutunea
Prefață de Marius Oprea
Între anii 1975 și 1979, prin execuții, înfometare, boli și muncă forțată, khmerii roșii au ucis sistematic două milioane de cambodgieni, aproape un sfert din populația țării.
Aceasta este o relatare despre supraviețuire, a mea și a familiei mele. Deși evenimentele menționate constituie doar experiența mea, povestea oglindește soarta a milioane de cambodgieni. Dacă ați fi trăit în Cambodgia în acea perioadă, aceasta ar fi și povestea voastră. (Loung Ung)
De obicei, mă străduiesc ca prezentările de carte pe care le fac să fie cât mai obiective, cât mai analitice, fără a produce judecăți de valoare asupra celor citite, fără a spune cât de mult mi-a plăcut sau nu (consider că toate cărțile sunt bune, doar că uneori se nimeresc a fi în mâinile cititorului nepotrivit). Însă, după volumul autobiografic Întâi l-au omorât pe tata, îmi este imposibil să nu o fac. Este prima carte pe care am citit-o uneori printre rânduri, am fugit de ea ori am sărit pur și simplu peste unele pasaje. E atât de dură, că nu am putut suporta să fiu martora directă a ororilor de care s-au făcut vinovați khmerii roșii.
Context istoric.
Situată în sud-estul Asiei, cu capitala la Phnom Penh, Cambodgia a devenit independentă în 1953, cu o politică de neutralitate față de Războiul din Vietnam, țara vecină. În 1975, armata khmerilor roșii a lui Pol Pot a reușit o lovitură de stat și a instaurat regimul comunist. Încercările liderului Pol Pot de a naționaliza și centraliza societatea cambodgiană compusă majoritar din țărani, conform modelului lansat de China, au condus la cel mai mare genocid din istoria Indochinei. Scopul a fost de a reconstrui Cambodgia și de a o transforma într-o țară în care cetățenii să facă doar agricultură, să nu existe educație sau tehnologie.ck.com)
Relatarea evenimentelor se face din perspectiva unei naratoare care la început are doar cinci ani și nu înțelege bine ce i se întâmplă. În aprilie 1975, armata khmerilor roșii intră în oraș, forțând familia Ung să fugă (așa cum fac majoritatea familiilor). Având funcție înaltă în guvern, tatăl lui Loung reprezintă o amenințare pentru khmeri. Fiind conștienți că, dacă se va afla, întreaga familie va fi ucisă, părinții hotărăsc să se împrăștie, pentru ca măcar câțiva dintre cei șapte copii să supraviețuiască.
Una dintre vecinele noastre e o văduvă cu trei copii. A rămas singură de când soldații i-au ucis soțul. O cheamă Chong, are două fete, Peu și Srei, de cinci și șase ani și un băiețel de aproape doi ani. băiețelul e ultima victimă a foametei din sat. L-am văzut înainte să moară: avea trupul umflat, cam ca al meu, pielea lipsită de sânge care arăta ca un cauciuc alb. […] La câteva zile după moartea lui, cele două surori s-au hotărât să se ducă în pădure să caute ceva de mâncare. Erau atât de flămânde, că au mâncat niște ciuperci care s-au dovedit otrăvitoare. […]
Stau alături de mami și privesc cum fetele sunt îngropate lângă coliba lor. Nu le văd trupurile, dar mai devreme doi săteni au scos din colibă două mici boccele înfășurate în niște haine negre vechi. Boccelele erau atât de mici, că mi-e greu să-mi închipui că acolo erau fetele pe care le-am cunoscut. Mă întreb dacă Angkarului îi pasă că au murit.
Loung ajunge într-o tabără pentru copii orfani (își schimbă numele), unde este instruită să devină un copil-soldat. În 1979, la câteva luni de la înfrângerea khmerilor roșii de către armata vietnameză, Loung pornește alături de unul dintre frați la un drum plin de pericole, spre libertate.
Dau ocol taberei, dar nu e de găsit nimeni. Alerg din nou pe drumul plin de oameni și nu știu ce să fac mai departe. Nu știu nici unde să-i găsesc pe frații mei mai mari. În jurul meu, oamenii se mișcă precum o turmă de vite în care a dat strechea, și urlă, țipă, chemându-și membrii familiei. Să fie în viață, murmur eu, în timp ce oamenii se bulucesc, mă împing din drumul lor. Nu știu ce să fac, mă abat de la drumul unde se înghesuie toată lumea aceea și mă urc pe un bolovan mai mare de pe marginea drumului. Îmi țin genunchii la piept și plâng, mulțimea aceea se scurge pe drum, lăsându-mă în urmă.
Atacurile la care sunt supuși cetățenii cu greu pot fi închipuite de mintea umană. Întâi au fost executați funcționarii, profesorii, medicii, studenții, orășenii. Și nici măcar nu s-au irosit gloanțe pentru ei; au fost torturați, apoi li s-au crăpat capetele cu bucăți de lemn, topoare. Celor rămași li s-a confiscat absolut tot și au fost trimiși la muncă silnică, pe câmp, unde au murit de epuizare, de foame, din cauza bolilor.
Prin deșert spre libertate, Bibliotecara de la Auschwitz, Povestea Faridei sunt doar ultimele mărturii ale supraviețuitoarelor genocidelor pe care le-am citit, dar nici una nu a reușit să mă zguduie sufletește cum a făcut-o Întâi l-au omorât pe tata. Citeam, plângeam, îmi sărutam pruncul ce dormea alături, închideam ochii și-i mulțumeam Divinității pentru ceea ce am.
În 1980, Loung a reușit să emigreze în Statele Unite ale Americii. În zilele noastre, e o militantă activă a Campaniei de Eradicare a Minelor Terestre din Cambodgia.
Cartea Întâi l-au omorât pe tata. Povestea unei fetițe din Cambodgia de Loung Ung a fost oferită de Editura Corint. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti
O recenzie răvășitoare la o carte cutremurătoare! Ai reușit să transmiți foarte multă emoție! Felicitări!
Mulțumesc. Mi-a fost greu să redau în cuvinte ce am simțit…
Mie imi plac cartile dure. Cateodata avem nevoie sa fim zdruncinati. Felicitari pentru prezentare
Vero
Da, știi vorba aceea: Fă un duș rece, să te trezești!
O recenzie care te da peste cap, nu poți rămâne indiferent la așa ceva. Mulțumesc pentru recomandare!
Cartea aceasta îți schimbă percepția asupra lumii. Nu o poți uita. E ca șă cum ai fi fost martor la un accident și tot visezi victimele
Pare a fi o carte care te rascoleste total pe interior… Am tot fugit de carte desi o am, tocmai pentru ca mi-a fost teama de impactul emotional…
Ce nu te omoară, te întărește 🙂
Cutremuratoare poveste! Si infricosator e faptul ca e adevarata… Cat sunt eu de obisnuita cu thrillerele, cu cartile despre crime si alte nebunii, nu m-ar tine sa citesc aceasta carte, din acelasi motiv recunosc ca am fugit de ea. Din recenzia ta am aflat multe lucruri pe care nu le stiam despre acel colt de lume, felicitari!
Chiardacă m-a răscolit, nu îmi pare rău că am citit-o. căci, care ar mai fi farmecul în literatură, dacă totul ar fi lapte și miere?
Ooo,recenzia ta transmite destule atrocități, tristețea pentru fetiță aceea…Nu as reuși sa citesc așa ceva!Felicitări pentru această recenzie!
Mulțumesc, Nicol! Dacă te răzgândești, aștept impresii
Wow! Recenzia ta mi-a adus lacrimi în ochi! Sigur e o carte tulburătoare!
Da, este. Tulburătoare e puțin spus.
O carte cu adevarat cutremuratoare daca a reusit sa-ti starneasca asel de reactii. Felicitari pentru recenzie
Mulțumesc. Cărțile care au la bază evenimente reale nu pot trece neobservate.
Foarte buna recenzia. Nu stiu daca voi putea citi cartea subiectul mi se pare prea dur pentru mine.
Mulțumesc, apreciez. 🙂
Citind recenzia ta mi-am dat seama că nu trebuie să mai amân deloc lectura acestei cărți 😀 Și așa mă așteaptă cumințică în bibliotecă 🙂
M-ai facut curioasa! Nu stiu daca imi va fi pe plac, dar merita incercat.
Eu cred ca iti va placea.
Şi eu apreciez cărţile care au în spate o poveste reală. Am adăugat cartea în lista mea de dorinţe, căci recenzia ta m-a convins că această carte merită citită. O zi faină, Andreea! 🙂
Multumesc, la fel! E si o lectie de istorie traita in direct de naratoare
Am citit cărți cu teme similare… unele, relatări din experiențe trăite în vremuri de război, sunt de-a dreptul înfiorătoare. Într-adevăr, istoria ne oferă lecții… depinde de noi dacă alegem să învățăm din ele sau nu.
Mi-a plăcut foarte mult recenzia ta, Andreea!