Petale însângerate. Fiorii iubirii și ai morții – recenzie

Petale însângerate. Fiorii iubirii și ai morții

Editura: Editura Petale Scrise

Autor: Autorii Editurii Petale Scrise

Nr de pagini: 294

Gen: povestiri, antologie, thriller

  „Petale însângerate. Fiorii iubirii și ai morții” – o combinație literară fascinantă între mister și suspans, într-un set de texte care îți vor captiva imaginația. Fiori de thriller ți se vor răsuci prin vene, într-un melanj amețitor de adrenalină și necunoscut, pe fundalul purpuriu al morții. Doar teama îți este aliat.

  Atunci când citesc un roman plin de mister și suspans, îmi place să-mi pun la treabă micile celule cenușii, ca să descopăr din timp adevărul sau ca să descâlcesc cât mai repede toate ițele, căutând cât mai multe indicii pe parcursul lecturii, dar să-i și arăt eu autorului sau autoarei că nu a reușit să mă păcălească sub nicio formă. Uneori îmi reușește figura, alteori rămân mută de uimire atunci când descopăr adevărul, sau, mai bine spus, când toate piesele de puzzle se așează la locul lor și văd întregul tablou. Ei bine, antologia „Petale însângerate. Fiorii iubirii și ai morții”, nu doar că mi-a oferit suficiente ingrediente cât să-mi deschidă apetitul pentru lectură și să mă țină captivă până la final (acțiune alertă, subiecte bulversante, finaluri atât de surprinzătoare, încât am ajuns să mă întreb cum de nu m-am gândit la respectivele variante), dar a reușit, câteodată, să mă bage în sperieți, fiind nevoită să pun din când în când frână lecturii pentru a digera anumite pasaje violente/ scene dure. Și asta o spune o fană a genului horror! Așadar, citind povestirile celor 19 autori de la Editura Petale Scrise, m-am simțit precum peștele în apă.

  Misterul mi-a stârnit curiozitatea, suspansul m-a ținut cu sufletul la gură, elementele de supranatural și horror mi-au dat fiori pe șira spinării. Atunci când aveam impresia că personajele au luat-o complet razna, partea romantică mi-a dat o falsă impresie de calmitate, iar crimele înfăptuite m-au determinat să-mi pun o grămadă de întrebări. Până și cele trei poezii scrise de Marius Andrei s-au potrivit perfect cu tematica antologiei. Pe lângă versiurile care m-au zdruncinat prin descrierea unor scene dure (Fight Club), am avut impresia că îmi prezintă natura duala a omului (Torționarã), iar Countdown mi-a sunat a blestem. 

  În ceea ce o privește pe M.K. Lynn, recunosc că mă așteptam să dau peste un episod din universul ,,Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris”, dar am descoperit o scurtă povestire – Mångata – încărcată de mister, cu elemente fantastice și cu accente filosofice despre ,,ucenicul bătrânului păzitor”. Despre cine e vorba, vă las pe voi să aflați.

  Ador poveștile de groază, deși am prostul obicei de a critica în permanență ceea ce vizionez sau citesc. Interesant e faptul că povestirea scrisă de Andrada Rezmuveș, O noapte de neuitat, mi-a amintit de atmosfera sinistră din The Blair Witch Project (singurul film horror care mă terifiază de fiecare dată când îl văd). Faptul că povestirea ei thriller cu elemente horror avea și o latură romantică, nu m-a mirat, dar întorsătura de situație de la final m-a lăsat mască. Nu m-am așteptat la așa ceva! Șoc total! 

  Delia Mitroi, prin intermediul povestirii sale, Focul, ne prezintă, în stilul ei caracteristic, plin de mister și suspans, coșmarul unei nopți pasionale de noiembrie. Lucrarea surprinde prin ritmul alert, răsturnări de situație și un final care șochează. Demn de menționat este faptul că povestirea a câștigat atât Premiul II, cât și Premiul Cititorilor, în cadrul concursului de povestiri thriller Words&Quarantine, ediţia a III-a, 2022.

  În Carbon, povestirea semnată de Lavinia Călina, am descoperit că ,,de sistemul judiciar te mai poți ascunde, de răzbunarea unei femei cu inima frântă, nu”. Cât despre D+O+R=Love, un thriller condimentat din plin cu scene horror, pot spune doar că am trăit cu impresia că autoarea Ioana S. Bogorodea a vrut să se joace cu mintea mea. Iar povestirea scrisă de Olga Menai, Buze roșii, mi s-a părut absolut genială, plină de suspans și întorsături de situație. 

  Delia Moretti mi-a demonstrat, prin intermediul povestirii sale, Un altfel de Romeo, că poate fi cât se poate de machiavelică, punându-și personajele în niște situații extrem de dure. Chiar nu mă așteptam să o văd prezentându-mi viața unei găști de temut, care se pot lauda cu un palmares bogat de fapte ilegale: spartul magazinelor, furtul din locuințe, posesie și consum de substanțe, distribuție de prafuri interzise. Firește că povestirea are și o latură romantică, demnă de Romeo și Julieta. 

  Una dintre cele mai captivante povestiri din cadrul antologiei este ,,Sub amenințare”, semnată de Alina Cosma. Nici acum nu mi-a trecut starea de stupefacție provocată de ceea ce am descoperit la final. Pe parcursul lecturii, am încercat să descopăr din timp cine este autorul acelor fapte abominabile și am avut în minte câteva scenarii, dar nu am nimerit nici pe aproape pe cel bun.

  Obișnuită cu poveștile ei chick lit sau romance, nu mi-aș fi imaginat că Alexandra Condrat poate avea o minte atât de diabolică. Povestirea scrisă de ea, Ultima suflare, mi-a oferit satisfacție maximă. Mai multe nu pot spune! În schimb, Morgan Hexner mi-a arătat o altă imagine a ceea ce ar putea fi dincolo de moarte, în cadrul povestirii Aici sunt ochii ei.  Iar în Recolta unei vieți pierdute, de Agape F.H., am descoperit o lume învăluită într-o ambianță misterioasă, ce ține de domeniul paranormalului.

  Povestirea Fântâna, de  Diana Boitor, m-a fascinat și, totodată, m-a îngrozit, prin faptul că mi-a arătat o comunitate care a preferat ,,să închidă geamurile și să-și lipească pernele de țeastă”, să nu audă și să nu vadă ce se întâmplă, în loc să se implice.

  În Cor ad cor loquitur, de Farrah Hale, descoperim misterul ce se ascunde între filele unui jurnal găsit în subsolul unei case.

  De Filofteia, personajul principal din cadrul povestirii La porțile iadului, m-am atașat cel mai mult, fiind genul de persoană care spune lucrurilor pe nume și care reușește să treacă peste toate obstacolele aruncate în cale, în ciuda faptului că se confruntă cu amintirea extrem de dureroasă a morții mamei sale. Povestirea mi-a transmis un pic din optimismul autoarei Ruxandra Popa.

  Ultimele patru povestiri din cadrul antologiei îmi vor rămâne în minte mult timp de acum încolo. Ceea ce am descoperit pe parcursul lecturării lor, mi-a dat fiori pe șira spinării, părul mi s-a zbârlit de câteva ori, elementele de horror chiar au avut efect asupra mea. Sinceră sa fiu, m-am așteptat ca Aurelia Chircu (Cealaltă casă), Elena Druță (Libarca) și Mihaela Anghel (Dragostea a învins) să treacă lejer de la thriller la horror sau supranatural, dar nicio clipă nu m-am gândit că a noastră Pană Cătălină poate să abordeze și un alt gen decât cel romantic. Povestirea ei thriller supranatural Până când moartea ne va despărți mi s-a părut atât de captivantă, întunecată și bine scrisă, încât mi-aș dori să se transforme într-un roman. Sau, cel puțin, să mai scrie astfel de povestiri. Are talent cu carul! 

  Întotdeauna spun că avem nevoie doar de o perioadă scurtă de timp pentru a ne îndrăgosti de scrisul cuiva, așa că antologiile sunt modalitatea perfectă de a face asta. Așadar, vă îndemn să faceți cunoștință cu autorii de la Editura Petale Scrise și să vă bucurați de povestirile lor pline de mister și suspans.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți