Condamnatul – Petru Sebastian Pleșa – recenzie
Condamnatul – Petru Sebastian Pleșa – recenzie
Autor: Petru Sebastian Pleșa
Editura Ink Story
Pucioasa 2024
Nr. pagini – 190
Bernard Robinson își așteaptă condamnarea la moarte.
După 5 ani în care a menținut atenția presei media internaționale, care a speculat și a jonglat cu scenarii legate de crimele și escrocheriile pe care acesta le-a pus în scenă pentru a se îmbogăți, timpul lui se apropie de final.
Ceea ce Rachel se așteaptă să găsească când este trimisă de editura la care lucrează, pentru a câștiga drepturile de autor asupra poveștii de viață a celui care își așteaptă liniștit sentința la moarte, este complet diferit de imaginea creionată în mintea sa.
Cine este acest Bernard Robinson, un “naufragiat” pe o insulă în care umanitatea ca și construct social și cotidianul plin de irelevant, sunt abandonate, în încercarea de a înțelege sensul vieții și a se accepta pe sine însuși, în ciuda unui parcurs și a unui stil de viață nu prea favorabil?
Modul în care Rachel îl convinge să îi ofere șansa de a-l intervieva, scoate în evidență o personalitate jucăușă, adaptabilă, o persoană atractivă, inteligentă și misterioasă, care, în cele zece întrevederi cu Bernard, reușește să experimenteze o conexiune nemaiîntâlnită și profundă, capabilă să îi schimbe cursul vieții.
“Fața ei a ajuns la un lat de palmă de-a lui. Cu toată bravura, în sinea ei tremura de frică și simțea broboade de transpirație izvorându-I pe frunte. Pe lângă faptul că era o brută necioplită, presa îi atribuia peste douăzeci de crime comise înainte de a fi prins. De partea cealaltă a ușii s-au auzit mișcări grăbite. Încet și tacticos el s-a întins, mirosindu-I gulerul cămășii, însă ea a rămas nemișcată, privindu-l curioasă, dar cu o oarecare teamă în suflet, strângând tare din dinți. Știa că echipa de intervenție era dincolo de ușă, dar asta nu îi estompa spaima. Dacă mă mușcă? se întrebă nesigură de ceea ce făcea.”
Cum a ajuns Bernard să fie condamnat și cât de important este contextul socio-cultural în conturarea destinului unei persoane?
Crescut într-o familie destabilizată, povestea vieții sale atinge cu lejeritate dimensiuni precum furtul, traficul de substanțe ilicite, bătăi stradale și escrocherii. Finalul primei încarcerări îl repudiază înapoi, în lumea rece care îl împinge din nou în sfera criminalității, dar de această dată, dorința de răzbunare față de cel pe care îl consideră vinovat de capturarea lui, capătă un contur inedit. O afacere top-secretă, extrem de bine organizată, în care, în schimbul banilor sau a anumitor servicii solicitate, persoanele cu care aveai ceva de împărțit, primeau la schimb ceea ce aparent meritau. Un fel de Karmă grăbită și atent direcționată, în care clienții își păstrau anonimatul în timp ce experimentau plăcerea răzbunării. Dar neșansa se abate din nou asupra sa și de data aceasta condamnarea nu îi mai lasă spațiu de manevră.
“A doua oară când am fost închis, perioada aia a fost un iad. Eram plin de furie și ură. Am trăit zece luni făcând planuri criminale, care mai de care mai violente. Mi-au zis colegii că noaptea scrâșneam din dinți. Până și visele îmi deveniseră violente. Îmi venea să urlu, să distrug, să omor. De asemenea, am trăit un iad și în prima detenție. Toate abuzurile îndurate, frica perpetuă la fiecare zgomot, la fiecare mișcare din cameră. Am cunoscut iadul când am fost înăuntru.”
Ce mi-a plăcut?
Faptul că fiecare capitol, care practic reprezintă o întâlnire / interviu între Bernard și Rachel, este totodată o lecție spumoasă cu valențe cinice despre umanitate, traume transgeneraționale, programare socio-culturală, fragilitate în fața morții, așteptări și victimizări tacite.
Discursul dintre cele două personaje este savuros construit și într-o manieră simplistă, capabil să ridice cititorului întrebări despre propriile decizii sau despre sensul acțiunilor pe care le întreprinde.
Există vreo speranță pentru cei doi de a-și da curs sentimentelor ce se intensifică cu cât finalul este mai aproape?
Poate privi Bernand cu împăcare încheierea unei etape care l-a dezvoltat spiritual și l-a învățat să se bucure de lucrurile simple, prezente, pe care adesea le trecem cu vederea și care, spre final, au impactul cel mai mare?
O carte pe care o recomand celor pasionați de filozofie socială, iubiri ce au capacitatea de a transcende dincolo de granițele realității cotidiene și povestiri în care comunicarea interumană se demonstrează a fi completă abia atunci când nu pare a fi posibilă.
“Viața fiecăruia este ca o căruță la care trage un cal, dresat în funcție de mediul în care creștem. Calul este diferit în fiecare cultură, iar noi privim cum ajungem în șanț, ne înfricoșăm, ne rugăm să se oprească. În loc să apucăm hamul și să o direcționăm încotro vrem să ajungem, noi ne plângem că nu se oprește, că am ajuns în copac și suferim. Momentul decisiv este cel în care apuci frâiele și oprești căruța. Privești unde ești și decizi unde vrei să ajungi, abia atunci începi să-ți trăiești cu adevărat. De tine depinde cum te raportezi la viață. Unii înjură când le cade un măr în cap, alții descoperă gravitația.”
Cartea este disponibilă pentru comandă pe libris.ro
