Oameni mari, de Maria Orban – Editura Nemira – recenzie

Oameni mari

Autor: Maria Orban

Editura: Nemira

Colecția n’autor

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 158

Gen: Literatură contemporană

Cotație Goodreads: 4,89

  Pe scurt, „Oameni mari” e o carte mișto. O poveste obișnuită, spusă într-un stil lejer. O poveste realistă, ce poate fi a multora dintre noi.

  Rucsandra este o femeie de 36 de ani, profesoară la un liceu din Brașov, aflată în plin divorț.

  Povestea ei nu este ieșită din comun, nu avem parte de evenimente deosebite sau de cine știe ce acțiune, însă tocmai în asta constă farmecul. Este o poveste obișnuită a unei femei obișnuite din România zilelor noastre. Este povestea unei generații, nu degeaba inscripția de pe copertă precizează „Un posibil refren al generației 30 +”. A generației care se uita la Beverly Hills și a prins vremea oracolelor.

  Iar stilul m-a cucerit din prima. Simplu, fără înflorituri inutile, lejer, natural. Natural mai ales, la fel ca personajul.

  Dacă mi-a plăcut de Rucsandra? Da, mult. Mi-a plăcut pentru naturalețe, pentru franchețe, pentru echilibrul de bune și rele, prezent în fiecare dintre noi. Este un personaj viu, pe care dacă l-aș întâlni pe stradă, l-aș întreba ce mai face.

  Rucsandra este o profă de gașcă, așa cum mi-ar fi plăcut și mie să am. O profă ce nu se teme să vorbească despre ea la ore și care își motivează elevii să citească prin metode inedite. O profă enervată de directoarea școlii, o profă care se plictisește la ședințele ținute de aceasta. Rucsandra este imperfectă, un om ca toți oamenii, și pentru asta îmi place personajul: cu temeri, frici, traume, cu alegeri de viață mai mult sau mai puțin fericite, cu o viață sentimentală în pioneze și o relație complicată cu părinții.

„Nu pricep conceptul ăsta de iertare, i-am spus de atunci lui Matei, nu înțeleg. Credeam că l-am iertat, dar se pare că nu, din moment ce mă bucur că e mort, nu? Și atunci? Scrie scrisoarea, a insistat.

Dacă mă gândesc mai bine, dincolo de vină e furie. Sunt foarte furioasă când mă gândesc la taică-miu.”

„O porcărie! Povesteam într-o zi cu Carmen, despre cum provenim noi dintr-un șir lung de femei care și-au asumat roluri de bărbați. Bărbați care ar fi trebuit să le fie soți, frați, iubiți, tați; niște femei care au pus capac peste capac să astupe golurile lăsate de ceilalți. Niște femei care s-au asprit, încrâncenat, camuflat sub o crustă atât de tare, că nimeni nu a putut să ajungă la ele.”

Despre autoare:

  Maria Orban este absolventă a Facultății de Litere, a publicat texte în antologii de proză colectivă și de teatru, a semnat articole și proză scurtă. „Oameni mari” este romanul de debut în volum individual.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți