Parisul nu te lasă să uiți, de Ellen Feldman – Editura Rao – recenzie

Titlu: Parisul nu te lasă să uiți

Autor: Ellen Feldman

Editura: Rao

Număr pagini: 248

Anul: 2022

  Putem uita cu adevărat trecutul? Putem ascunde sub preș clipe care ne-au schimbat viața în mod frapant? Charlotte a supraviețuit unor evenimente dure, neașteptate, incredibile… niște clipe care ar fi putut s-o doboare. Charlotte a supraviețuit ocupației naziste și a făcut totul pentru a o proteja pe fiica sa. În acele circumstanțe, existau două variante: să devină victimă sau să supraviețuiască… și a ales să supraviețuiască, cu toate că prețul plătit a fost pe măsură.

  „Parisul nu te lasă să uiți” este o poveste care ne reamintește despre modalitatea crudă prin care evenimente istorice majore (Al Doilea Război Mondial, în acest caz) schimbă radical viețile oamenilor și lasă cicatrici care se vor vindeca abia după câteva generații.

  Ellen Feldman s-a născut în anul 1941, în New Jersey, SUA. Ea a fost bursieră Guggenheim în 2009, iar romanul ei „Scottsboro” a fost nominalizat în 2009 pe lista scurtă a Premiului Orange pentru ficțiune.

  A crescut în New Jersey și a urmat Colegiul Bryn Mawr, obținând o licență și un masterat în istoria modernă. De asemenea, ea a lucrat pentru o editură din New York și a continuat studii de masterat la Universitatea Columbia. Feldman locuiește în prezent în New York și East Hampton, New York.

  În romanul „Parisul nu te lasă să uiți”, Ellen Fledman reliefează impactul alegerilor noastre în puncte cheie ale existenței, subliniind ideea de fructificare a oportunităților pentru supraviețuire, indiferent care ar fi acelea. S-a scris foarte mult, în ultimii ani, despre război și despre victime și supraviețuitori. Se pare că, într-un fel sau altul, cei implicați s-au deosebit prin puterea de a merge mai departe sau imposibilitatea de a continua în acele circumstanțe… de aceea avem victime și supraviețuitori. Desigur, povestea scrisă de Ellen Feldman își are originea în pasiunea autoarei pentru istorie, în analiza evenimentelor care au influențat viețile a milioane de oameni.

  Charlotte, personajul principal al romanului, supraviețuiește, împreună cu fiica sa, trece prin zilele întunecate ale unui Paris înfrigurat, întunecat, înfometat, nesigur și periculos, aflat sub ocupație nazistă. Fiica sa are probleme de sănătate, condițiile scociale devin tot mai ostile. Zece ani mai târziu, Charlotte și Vivi, fiica acesteia, locuiesc în New York… și se pare că duc o viață nouă. Totuși, uneori, supraviețuitorii duc în spate traume pe care nu le împărtășesc cu ceilalți, fie din dorința de a îngropa trecutul, fie din necesitatea de a părea în continuare, puternici.

  Firul epic oscilează în Parisul anilor de ocupație nazistă și New York-ul anilor 50. Amintirile atât de vii sunt semnul faptului că nu a trecut suficient timp, încât rănile să fie vindecate pe deplin.

  În Parisul anilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Charlotte lucrează într-o librărie. Un ofițer german vizitează zilnic librăria în căutare de cărți interzise, iar Charlotte este într-o continuă stare de frică. Dacă ofițerul ar fi găsit vreo carte de pe lista numită „Lista lui Otto”, viața sa și a fiicei sale ar fi fost în pericol. Ce s-a întâmplat atunci și prin ce situații limită a trecut Charlotte, veți afla citind cartea.

  Deși este ficțiune istorică, carea este atât de bine construită, atât de încărcată emotional, încât cititorul va trăi la maxim întreaga acțiune.

Iată câtea referințe critice:

  „Romanul lui Ellen Feldman explorează impactul alegerilor pe care le fac oamenii pentru a supraviețui… Tema iubirii neîmpărtășite atârnă greu în acest roman, dar aceasta nu este atât o poveste de dragoste, cât o socotire a oportunităților ratate și a vechilor demoni despre care se credea că erau înmormântați”.  Minneapolis Star Tribune

„Un conflict moral memorabil, care provoacă gânduri și un dialog care trosnește ca un duel…” Historical Novel Society

  „Nimic nu este ceea ce pare… Parisul din timpul războiului este descris în detalii vii, uneori îngrozitoare. O captivantă poveste care te face să o răsfoiești pe nerăsuflate.” Kirkus

  „Romanul alternează între Al Doilea Război Mondial la Paris și anii 1950 în New York. Această poveste de dragoste, rezistență, determinare și curaj arată cât de departe vor merge o mama și o fiică pentru a supraviețui.” CNN

  Este primul roman scris de această autoare pe care îl citesc și m-a impresionat atât povestea, cât și stilul scriiturii, construcția personajelor și a acțiunii. Iată ce a mai scris Ellen Feldman:

  A.K.A. Katherine Walden (1982), Conjugal Rites (1986), Looking for Love (1990), Too Close for Comfort (1994), Rearview Mirror (1995), God Bless the Child (1998), Lucy (2003), The Boy Who Loved Anne Frank (2005), Scottsboro (2008), Next to Love (2011), The Unwitting (2014).

Ea a scris, de asemenea, sub pseudonimele Amanda Russell și Elizabeth Villars.

Iată câteva citate:

  „Apoi, după o vreme, nu se știe cât, peste Paris se așterne tăcerea. În intervalele dintre țipete, ascultă liniștea înconjurătoare. Lipsa zgomotelor e aiuritoare. E imposibil ca orașul să fie împietrit. Nu se aud mașini, nu se aud claxoane, nu se aud voci. Ea zace și își închipuie că visează. Aceea ar fi singura explicație posibilă pentru tăcerea mormântală. Apoi aude păsările. Așadar, nu visează. E moartă. De ce altceva i-ar spune o călugăriță cu chipul încrețit de riduri și comprimat în veșmântul monahal că totul s-a sfârșit?”

  „În următoarele zile, gândul nu-I dădu pace. Nu-I ceruse să răspundă la scrisoare. Tonul acesteia era încărcat de tristețe. Îți mulțumesc! Capitol încheiat. Dar cu cât se gândea mai mult la vremurile acelea, cu atât mai vii deveneau în amintirea ei. Îl revăzu în librărie cu o carte într-o mână, cu cealaltă exersând noduri chirurgicale imaginare.”

  Recomand cartea atât celor care iubesc ficțiunea istorică, cât și celor care vor să citească o carte despre alegeri și suptaviețuire în condiții ostile.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți