Stai jos sau cazi, de Bogdan Munteanu – Editura Nemira – recenzie

Stai jos sau cazi

Autor: Bogdan Munteanu

Editura Nemira – 2022

Număr pagini:141

  “Nino-nino. Agitație. Timișoara. Sâmbătă. Un grup restrâns de oameni. Ciprian, un bărbat de 40 de ani, realizează brusc că nu se mai poate preface: trebuie să-și accepte boala. Însă drumul până în acest moment, departe de un final, a fost sinuos. Iar protagonistul-narator ne întoarce în timp, ne poartă, criză cu criză, răzvrătire cu răzvrătire, poantă cu poantă, prin viața sa, pentru a ne arăta cum poate fi parcursă călătoria cu un diagnostic incurabil.”

“Stai jos sau cazi, o carte care se cere citită dintr-o răsuflare”.  Pentru că….

“În fața epilepsiei, umorul rămâne singura apărare.”

  După volumul de povestiri “Ai uitat să râzi “, apărut la editura Nemira în 2016, Bogdan Munteanu ne surprinde cu volumul “Stai jos sau cazi“. Pare doar un volum de povestiri, dar acestea au un fir călăuzitor, se unesc și-ți oferă o poveste de viață impresionantă.

  Cipri, personajul principal al volumului, ne face cunoștiință cu o boală destul de răspândită, dar prea puțin cunoscută – epilepsia. Apărută din diferite motive – medicale, este greu de controlat. Se produce în diferite situații și are repercursiuni destul de urâte, atât fizice cât și psihice. Fiind greu de conștientizat momentul crizei, se lasă cu căzături, lovituri, momente de inconștiență, tremurături, ușoară amnezie.

  Sigur că îți revii, dar fiecare criză înseamnă o altă înfrângere, nu numai pentru urmările pe care le are bolnavul, dar și din cauza atitudinii celor din jur. Unii se sperie, comentează din auzite, ezită să se apropie, și dacă o fac nu știu cum să ajute.

Puțini sunt cei care nu ezită și mai ales care acceptă omul așa cum este el.

  Poți fi tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, student sau vagabond, muncitor sau om al străzii, boala nu alege.

  Cartea parcurge momentele bolii lui Cipri de la începuturi până acum în momentul acceptării bolii, deși este interesant că Bogdan Munteanu scrie totul cumva în sens invers.

  După multe întâmplări din copilărie, acum, Cipri nu numai că-și conștientizează boala, dar învață să trăiască cu ea, uneori chiar poate să anticipeze crizele.

 Amintindu-și de reacțiile colegilor, prietenilor, familiei, vecinilor, încă din perioada copilăriei, Cipri vrea prin povestea lui să explice ceva celor din jur.

  Cartea lui Bogdan Munteanu ne vorbește despre simptome și crize, despre ce trebuie să faci dacă se întâmplă în preajma ta așa ceva, și mai ales că cel bolnav este doar un om care are nevoie de ajutor.

  Ne mai face să înțelegem că este o boală cu care se poate trăi, cu care, dacă înveți s-o ții sub control, poți să duci o viață normală și să-ți împlinești visele.

  Dar mai ales vrea să-i determine pe cei din jur să nu se uite cu reținere, frică sau milă, dacă asistă la o criză și da…că nu e ceva molipsitor!!!

 De altfel pe semnul de carte, care însoțește volumul, vei găsi minime instrucțiuni cu ce poți face într-un astfel de caz.

Felicitări Bogdan Munteanu pentru sinceritatea poveștii și pentru ideea de conștientizare a celor din jur!

  Dacă vreți să șțiți mai multe despre autor citiți interviurile de pe site (Literatura pe tocuri), sau cel mai recent interviu acordat de Bogdan Munteanu, Irinei Cerchia, apărut pe blogul “artitudini.ro” în data de 07.09.2022.

Iată și păreri avizate despre volum:

  “După șase ani de la Ai uitat să razi, cel mai recent volum al său de povestiri, prozatorul revine cu un microroman ireproșabil, o poveste get-beget a la Bogdan Munteanu. Adică o temă inedită – epilepsia e surprinsă rarisim în literatura română contemporană -, un protagonist fain – un bărbat matur, pasionat de baschet, calculatoare și cărți, care lucrează într-o corporație și se învârte prin viața culturală timișoreană -, un alai foarte divers – de la Buni, Maza, Che, Iulia, Woody, bătrânul vecin, șoferul de Uber etc. până la Ara, labradorul -, un stil esențializat, o narațiune realistă construită maniacal, aproape, cu un umor și o relaxare caracteristice. Un titlu-mantră, o luptă cu o boală tabu, stigmatizată și astăzi, o carte musai.” ( Eli Bădica, coordonatoarea colecției n’autor)

  “Bogdan Munteanu este un scriitor adevărat. Un rând al lui este un gând, o secundă, o oră, o zi sau un an al celui care citește. Epilepsia este un subiect fascinant. Poate genera orice stare, te poate pune să scrii lucruri pe care nu le-ai imaginat vreodată. Și Bogdan Munteanu chiar face asta, le scrie. O ușoară schimbare de comportament sau redefinirea condiției cu care ne raportăm la viață… asta este epilepsia. Să nu realizezi cine ești și ce ți se întâmplă o vreme, până găsești o doctoriță să îți explice – este perfect plauzibil. Dacă știi despre ce este vorba. Să poți să revii în balans cu tine și cu lumea, apoi, este miraculos. Avem de-a face cu o povestire la colțul ierbii a unui om care moare, învie, trăiește, a unui om care relatează, etapă cu etapă, ce simte. Este literatură pură, pe de o parte, fiindcă epilepsia te face sensibil – „simt enorm și văd monstruos”, cum s-ar spune -, pe de altă parte, deoarece cartea lui Bogdan redă o poveste simplă, a unui om căruia i se întâmplă lucruri, zi de zi. Lucruri care se învârt în cuvintele minunate cu care el construiește o lume, care urlă, care se odihnește.” ( Bogdan O. Popescu)

Carte disponibilă pe site-ul Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți