Între acele ziduri blestemate – Lauren Blackwood – Editura Trei – recenzie

Între acele ziduri blestemate

Autor: Lauren Blackwood 

Titlu Original: Within These Wicked Walls

Traducator: Oana Dușmănescu

Editura: Trei

Anul apariției: 2022

Nr. pagini: 400

Gen: romance, fantasy, gothic, horror, paranormal

  Nu există suficient de multe cuvinte pentru a-mi exprima entuziasmul asupra acestei povești. După felul în care am reacționat la final, repetând într-una “woooow”, pot afirma cu certitudine că am găsit povestea pe care mi-o doream de foarte mult timp. Chiar și în momentul de față îmi vine foarte greu să-mi stăpânesc entizuasmul – inima îmi zbârnăie că o pasăre colibri în gât – și să nu strig în gura mare că m-am îndrăgostit nebunește de ,,Între acele ziduri blestemate”, romanul de debut al autoarei Lauren Blackwood. De altfel, nu greșesc dacă afirm că a fost dragoste la prima vedere, pentru că descrierea a acționat asupra mea precum cântecul de sirenă – o exorcistă, Marele Deochi, case blestemate. Cum să nu îmi cadă cu tronc din prima clipă? Nici nu m-a interesat părerea altora despre carte, pur și simplu mi-o doream, iar când am văzut-o pe Cartepedia, nici nu am mai stat pe gânduri și am înhățat-o.

  Probabil că iubitorii de fantasy vor fi descumpăniți de faptul că povestea este mult prea romanțată, iar cei care îndrăgesc genul romance vor fi nemulțumiti că această reinterpretare a lui Jane Eyre nu urmează traseu de bază, deci nu va fi pe măsura așteptărilor. Însă mie mi-a plăcut enorm de mult povestea, m-a binedispus și, totodată, m-a terifiat. A fost o lectură distractivă!

  Este adevărat că autoarea și-a propus să facă o reinterpretare gotică a romanului Jane Eyre, într-o Etiopie alternativă, însă nu prea i-a reușit. În afară de atmosfera gotică și numele personajului masculin, Magnus Rochester, nimic nu amintește de celebra poveste. Nici măcar universul fantastic nu este suficient dezvoltat, aproape întreaga poveste se desfășoară numai în interiorul castelului, între acele ziduri blestemate, în centrul ei fiind cuplul Andromenda-Magnus. Nimic nu aduce cu Etiopia, ba chiar pare o versiune alternativă a Angliei, personajele comportându-se conform secolului al XIX- lea. În mod surprinzător, Margus iese în evidență, prin felul său de a fi – un pic nesuferit și nepoliticos, dar are inimă și conștiință, e vulnerabil, lacrimogen și dulce. Este un om dificil, ușor irațional, puțin excentric, însă Andromeda nu se teme de el. Toată viața a trebuit să mă descurc cu oameni mult mai dificili decât Magnus.

  Mie mi s-a părut mai degrabă o reinterpretare a basmului Frumoasa și Bestia, pentru că Magnus era el însuși blestemat, fiind înconjurat de slujitori loiali, în ciuda faptului că în castel aveau loc tot felul de manifestări malefice, iar Andromenda a încercat să-l scoată de sub povara blestemului și a luptat până la capăt pentru dragostea lor.

  Personajele principale nu sunt deloc întunecate sau în tonuri de gri, ci luminoase, spirituale, expresive, manifestandu-și deschis sentimentele. Andromeda simte atracție față de Magnus, chiar dacă alege să nu o admită. Nu are încredere în oameni, dar își permite să fie vulnerabilă în fața lui. Nu îi vine să creadă că e dorită, și totuși, pentru Magnus ea este o raritate. El e complet neajutorat fără ea. Relația lor este una complicată, având în vedere că el este blestemat, dar și promis altei femei. În cazul în care Andromeda reușește să-i purifice sufletul, există șansa ca el să se însoare cu Kelela (o snoabă elitistă care a reușit să mă surprindă plăcut spre final).

  În ciuda faptului că este un roman gotic, povestea pare mai degrabă una romantică, ba chiar puțin siropoasă și pe alocuri amuzantă. Schimbul de replici ironice dintre Magnus și Andromeda reprezintă un adevărat deliciu.

,,- Ești furioasă pentru că ți-am salvat viața fără permisiunea ta sau pentru că Tom crede că eram într-un moment intim… Au!

L-am împins deoparte și s-a lovit cu spatele de marginea cadrului ușii, strâmbându-se.

– De ce-ți verși nervii pe mine? Sunt o mulțime de încăperi care trebuie exorcizate, alege alta și gata.

 – O protejezi pe Bibliotecară.

 – Poftim?

 A rămas cu gura căscată, apucându-se de buclele răvășite cu ambii pumni.

 – Te protejez pe tine, mică țestoasă arțăgoasă și incredibilă ce ești!

 – Nu-mi spune țestoasă arțăgoasă!

 – Păi, te răstești la mine chiar acum!

Am strigat la el, plină de iritare:

 – Nu-mi mai sta în cale când lucrez!

 – De-asta mă tot eviți de vreo două zile? a întrebat el, dar eu deja plecasem. Sau îți e rușine să recunoști că ți-a plăcut să mă săruți?”

   De asemenea, am savurat din plin momentele de groază. Ceea ce am descoperit pe parcursul lecturii, mi-a dat fiori pe șira spinării, părul mi s-a zbârlit de câteva ori, elementele de horror chiar au avut efect asupra mea. Activitățile paranormale din castel au fost foarte bine descrise. Acestea includ manifestări sinistre, entități invizibile, muzică stranie și bătăi de clopot înlocuite de vuietul vântului, podele și ziduri care încep ,,să scârțâie și să vuiască haotic, că o căruță plină cu oale și tigăi care se rostogolea peste niște pietre”.

    ,,După vreo șapte mișcări, am auzit nişte gheare ascuțite zgâriind parchetul din fața mea, am simțit răsuflarea fierbinte… am auzit un mârâit primejdios aproape de fața mea. Am ridicat privirea, ca să mă asigur că amuleta își face datoria. Un metru nu era mare lucru când un demon sub înfățișarea unei hiene însetate de sânge dădea târcoale prin apropiere.”

  ,,Între acele ziduri blestemate” – un castel bântuit, un tânăr moștenitor blestemat, o exorcistă pragmatică și o poveste de dragoste gotică. 

  Andromeda este un debtera, un exorcist angajat pentru a curăța casele de Marele Deochi, o energie negativă care se îndreaptă asupra celor care au anumite păcate sau vicii. Pe când avea cinci ani, părinții ei biologici au vândut-o unui bordel, însă a fost furată de la cei care o cumpăraseră de cel care i-a devenit mentor. Dar acesta a dat-o afară, după paisprezece ani de antrenament, înainte să-și poată obține licența. Însă ea este angajată de Magnus Rochester, un moștenitor bogat și chipeș, tocmai pentru că nu are licență, acesta crezând că Andromeda va reuși acolo unde alți zece debtera experimentați au dat greș.

  Blestemul Marelui Deochi l-a afectat pe Magnus imediat după ce tatăl lui a murit, așa că el este blocat în castelul blestemat. Oamenii nu trebuie să îl privească în ochi. Dacă Magnus se uită la cineva, acea persoană va muri în scurt timp. Nu sunt niciodată găsite cadavrele, pentru că, pur și simplu, casa le consumă. Andromeda consideră că îl poate elibera de blestem, nu se teme de manifestările și entitățile care apar după ora zece seara, pentru că nu întâlnise niciodată vreo manifestare care să se poată opune fie și celei mai slabe dintre amuletele ei, însă răul care cutreieră încăperile castelului își sporește forța. Andromeda riscă să-și piardă viața dacă alege să rămână alături de Magnus, însă nu vrea să-l lase să-și împlinească singur destinul blestemat, fiindcă s-a îndrăgostit de el fără speranță. Dacă va reuși să-l salveze, vă las pe voi să aflați.

  ,,Nu e vorba despre supraviețuire, ci despre a trăi. Nu sunt convins că trăiam cu adevărat înainte să apari tu.”

Carte disponibilă pe site-ul Cartepedia.ro

Recenzii cărți