Pe urmele flăcării, de Hafsah Faizal – Editura Storia Books – recenzie

Pe urmele flăcării

Hafsah Faizal

Titlu original: We Hunt the Flame

Traducere: Oana Duşmănescu

Editura: Storia Books

Colecţie: Young Adult

Anul apariţiei: 2019

Număr pagini: 592

Gen: Fantasy, Young Adult, Romance

Duologia Sands of Arawiya: 1. Pe urmele flăcării; 2. We Free the Stars

   Pe urmele flăcării de Hafsah Faizal fantasy, romance.

,,Zafira este Vânătorul, deghizată în bărbat când se aventurează în blestemata pădure a ținutului Arz pentru a-și hrăni poporul.
Nasir este Prințul Morții și îi asasinează pe cei suficient de nebuni ca să-l înfrunte pe autoritarul său tată, sultanul. Dacă oamenii vor descoperi că Zafira e o fată, toate realizările ei vor fi respinse; dacă Nasir va da dovadă de compasiune, tatăl lui îl va pedepsi în cele mai brutale moduri cu putință. Și Zafira, și Nasir sunt adevărate legende în regatul Arawiyei ― dar niciunul dintre ei nu-și dorește asta.
Războiul stă să izbucnească și ținutul Arz înaintează în fiecare zi, cucerind pământul și absorbindu-l în umbră. Când Zafira pornește în căutarea unui artefact pierdut care să redea magia lumii ei suferinde și să oprească Arzul, Nasir e trimis de sultan într-o misiune asemănătoare: să recupereze artefactul și să-l ucidă pe Vânător. Dar un rău străvechi se trezește la viață în timpul călătoriei lor, iar obiectul pe care ei îl caută ar putea deveni o amenințare mai mare decât își pot imagina.”

   Cu toate că interesul pentru această carte mi-a fost stârnit de coperta atrăgătoare și de descrierea ei îmbietoare, scepticismul mi-a cam dat târcoale o perioadă de timp, pentru că știam că e vorba de un debut literar și mă puteam aștepta la o dezamăgire. Totuși, curiozitatea m-a îndemnat să fac câteva cercetări pe internet și, marea mi-a fost surprinderea când am aflat că Hafsah Faizal a fost influențată de scrierile autoarelor Renée Ahdieh (The Wrath and the Dawn) și Leigh Bardugo (duologia Six of Crows), iar opere literare precum Jocurile foamei și Stăpânul inelelor i-au insuflat ideea să scrie o poveste plină de magie întunecată, cu mențiunea că personajele ei trăiesc într-o lume fantezistă inspirată din Arabia antică. După ce am aflat toate aceste amănunte, mi-am spus că merită să îmi asum riscul de a citi ,,Pe urmele flăcării”.

  Romanul de debut al autoarei Hafsah Faizal îmbină ficțiunea cu mitologia arabă, romantismul și umorul. Cartea are un subiect interesant, un limbaj accesibil, dialog incisiv, întâmplări neprevăzute și personaje vibrante. Aventura, magia, iubirea și misterul își dau mâna într-o poveste care nu vrea să-și dezvăluie prea ușor secretele. 

   Ce mi-a plăcut la romanul de față? Complexitatea universului creat de autoare; dialogul suculent/ replicile acide dintre personaje (,,nu da niciodată târcoale unui ucigaș, dacă nu vrei să fii următoarea victimă”; ,,niciodată nu privi un bărbat care se dezbracă, dacă nu vrei să-și facă vreo impresie greșită”; povestea de viață a celor cinci aliați (dușmani transformați în aliați – Nasir, Altair, Zafira, Kafih, Benyamin); tovărășia ușuratică a lui Altair și repliciile sale amuzante; farmecul lumii arabe; legenda Leului Nopții și a celor șase Surori ale Veșniciei.

  ,

,– Tu nu știi nimic despre dragoste sau pierdere, a șuierat Vânătoreasa, iar Nasir a tresărit când i-a văzut privirea înghețată. Probabil te numeri printre privilegiații care tăvălesc o altă femeie în fiecare noapte, doar ca s-o omoare la răsăritul soarelui.

  Nasir a rânjit ca lupul.

– Te crezi deci Șeherezada?”

   Multe lucruri mi-au plăcut, dar parcă nimic nu m-a atras mai mult decât latura romantică, momentele de afecțiune, atracția dintre protagoniști – chimia dintre Nasir și Zafira este sesizabilă pe parcursul întregului roman, cei doi fiind nevoiți să-și repete adesea că sunt doar niște aliați de conjunctură, că după îndeplinirea misiunii vor ajunge să se omoare între ei.

,,Privirea lui s-a oprit asupra buzelor fetei, iar Zafira știa că și el simte aceeași atracție. Îi întuneca privirea. Îi făcea respirația să tremure. Credea că va exploda – nu simțise niciodată ceva mai palpitant.“

   Așa cum spuneam mai devreme, avem de-a face cu o poveste care necesită puțină răbdare. Durează ceva timp până se ajunge efectiv la complot. Vă spun foarte sincer, m-a necăjit acțiunea moderată din partea introductivă, dar m-am încăpățânat să continui lectura. Cu toate că eram impresionată de universul creat de autoare, nu puteam să vizualizez acest tărâm pentru că nu aveam prea multe informații introductive, iar cele menționate mai mult mă zăpăceau. Voiam să  aflu mai multe amănunte despre ținutul Arawiya, despre cele cinci califate, despre lupta pentru putere, nu o înșiruire de evenimente și personaje care nu aveau nicio logică pentru mine. Cât despre acțiunea criminală a protagonistului, prezentată la început, mă determinase să nu-l văd cu ochi buni. Dar, cu cât înaintam mai adânc în poveste, părerea mea despre carte se schimba.

     Mi-am dat seama că povestea trebuie descoperită puțin câte puțin, ca într-un dans oriental cu voaluri. Trebuie dat jos un voal ca să afli o poveste, un adevăr, un caracter. Nu greșesc dacă spun că ,,Pe urmele flăcării” e un roman plin de revelații.

   Nu-mi amintesc să fi citit vreo carte atât de înșelătoare. Un fantasy romanțat care pornește la drum cu vitează redusă, dar a cărei intrigă te îndeamnă să nu o lași din mână. Povestea pare lentă la început, dar crește în intensitate pe măsură ce înaintezi în lectură. Cine va avea răbdarea să treacă de primele 200 de pagini, va descoperi o lume incredibil de interesantă, plină de peripeții, lupte, intrigi de culise. Abia atunci va simți magia creației lui Faizal.

   Povestea este spusă alternativ de către cei doi protagoniști. Pe de o parte, facem cunoștință cu Nasir Ghameq (20 de ani), prințul moștenitor din Arawiya, Prințul Morții care-i asasinează pe cei suficient de nebuni ca să-l înfrunte pe autoritarul său tată, sultanul. Întreaga lui viață a fost jignit, umilit și abuzat de către tatăl său (,,te-ai născut ca să trăiești iadul”), pus să execute ordinele fără să gândească. Cândva a fost obligat să aleagă. Să-și vadă mama brutalizată sau să ucidă un om nevinovat. I-a păsat întotdeauna de oameni, dar nu va recunoaște niciodată acest lucru. Nu mai poate arăta compasiune pentru cineva de când sultanul i-a spus: ,,Vei găsi întotdeauna un suflet suferind pe care să-l protejezi. Crezi că nu mi-am dat seama? Ești slab. Jalnic. Și până nu anihilezi mila aceea grețoasă care te macină pe dinăuntru, nu vei deveni niciodată vrednic de a fi fiul meu”. Singura ființă la care mai ținea era Kulsum, servitoarea mamei lui, care devenise mai mult de-atât după moartea sultanei. Când sultanul a aflat că prințul o iubea pe servitoare, a poruncit ca fetei să i se tăie limba.

   Pe de-o parte, o cunoaștem pe Zafira Iskandar,Vânătorul/Vânătoreasa, o fată de șaptesprezece ani, din califatul Demenhur, forțată – din cauza oamenilor care cred că femeile sunt neputincioase – să se deghizeze în bărbat atunci când se aventurează în blestemata pădure a ținutului Arz pentru a-și hrăni poporul. Zafira nu are încredere în sine, fuge de mândrie, fuge de ea însăși. Nu se vede decât ca pe o fetișcană zdrobită care se preface a fi altcineva, încercând să-și crească sora într-un loc prea rece ca să fie viu.

,,- Ca să câștigi iubirea tatălui tău, ai luat un arc și te-ai transformat în acea Vânătoreasă care-și dorea el să devii (…) Ca să câștigi iubirea poporului tău, ai înfruntat ținutul Arz. I-ai hrănit pe oameni. Te-ai ascuns într-o existență misterioasă. Deși nu le datorai nimic.” 

  Datorită sufletului ei pur, Zafira este trimisă de către Vrăjitoarea Argintie în căutarea unui artefact, o carte străveche cunoscută ca Jawarat cea pierdută, care ar putea restabili magia în Arawiya. Zafira va trebui să se aventureze înt-un loc primejdios, pe insula Sharr, un ținut al stafiilor, al ifriţilor, creaturi care luau sute de chipuri deodată, pătrundeau  în sufletul unui om pentru a scoate de acolo chipul unei persoane iubite. Dacă nu se duce în Shaar, știe că până la sfârșitul anului, ținutul Arz va înghiți fiecare bucățică din Arawiya.

   Sultanul află de misiunea Vânătorului/Zafirei și, pentru că nu are încredere în Vrăjitoarea Argintie, îl trimite pe Nasir să recupereze artefactul și să-l ucidă pe Vânător. Dacă Nasir nu duce misiunea la bun sfârșit, servitoarea Kulsum va mai pierde câteva părți ale trupului. Însă, atunci când drumurile celor doi se intersectează, constă că trebuie să se alieze ca să scape teferi de pe insula Sharr. Dar alianța se va transforma ulterior în prietenie, apoi în cu totul altceva. Li s-a spus să găsească Jawaratul pierdut, dar au descoperit prietenia, dragostea și respectul. Cum au reușit să realizeze acest lucru, vă las pe voi să aflați.

,,Undeva, de-a lungul acestei călătorii, se atașase de oameni așa cum se temuse mereu s-o facă și, de data asta, nu-i era rușine deloc. Iubirea își dă un rost.”

,,Ea îi blestemase existența cu prezența ei. Bătuse la inima lui captivă și-l făcuse să-și reamintească ce însemna să aibă sentimente.”

,,Ne grăbim să spunem că sentimentele aparțin celor slabi, dar inimile bat pentru iubire, nu-i așa? O viață fără scop poate că nu e viață, dar o viață fără iubire nu înseamnă nimic.“

,, Lumea se cutremura și, în pustietatea de pe Sharr, Nasir Ghameq își pierdea stăpânirea de sine. A văzut durerea din ochii Vânătoresei. A simțit furia din privirea lui Altair. A auzit reproșul din cuvintele lui Benyamin. A simțit pe limbă sângele sutelor de oameni pe care-i asasinase.”

,,Se săturase să i se spună că e jalnic. Era Prințul Morții. Era prințul moștenitor al unui regat care aștepta pe cineva să ia poziție.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Cartea Pe urmele flăcării de Hafsah Faizal o găsiţi pe site-ul Storia Books

Recenzii cărţi fantasy

Recenzii cărti romance

Recenzii cărţi young adult

Pe urmele flăcării de Hafsah Faizal recenzie