Pene morminte și flori de M. K. Lynn

Pene, morminte și flori, de M. K. Lynn – Editura Petale Scrise – pre-recenzie

 Cartea întâi a seriei Pene

Pene, morminte și flori

M. K. Lynn

Editura: Petale Scrise

Anul aparitiei: 2019

Numărul de pagini: 374

Gen: dark fantasy, urban fantasy, young adult

   Pene morminte și flori dark fantasy complex.

Klauss Brown, un pictor de optsprezece ani, are un secret teribil: familia lui se ascunde de forțele Întunericului, rasa ce a cotropit în totalitate Marea Britanie. Cu toate acestea, o dimineață de toamnă în metroul aglomerat îl aruncă în brațele lui Ley, o tânără Nimfă, ce îl roagă de îndată să o ajute să-și găsească locul de care aparține. Klauss, plin de speranță, primește. Poate de această dată umbra ce i-a acoperit sufletul de atâta timp va reuși să se disipe

  Într-o lume în care forțele Întunericului și cele ale Luminii sunt într-un permanent conflict, suflete nevinovate caută dragostea în himere

   Trebuie să recunosc că până acum vreo cinci ani nu citeam literatură română contemporană pentru că eram convinsă că nu are ceva bun de oferit. Și nici prin cap nu-mi trecea să abordez literatura fantastică. Însă modul meu de gândire s-a schimbat, odată cu descoperirea unor scriitori români foarte talentați, unii dintre ei demonstrându-mi că pot rivaliza ușor cu cei din străinătate. Iar M. K. Lynn (pseudonimul scriitoarei Maria Buboc, cea care administrează pagina Oniric) este un astfel de exemplu. Nu-i deloc ușor să abordezi genul fantasy, să schițezi o lume originală, să recreezi un întreg univers biblic, plecând de la Geneză – Întuneric  și Lumină, Iad și Rai, Îngeri și Demoni, Pomul Cunoașterii, dar ea a reușit să scrie o lucrare atât de bună! Și gândiți-vă că e vorba de un debut literar.

   ,,Pene, morminte și flori”, cartea întâi a seriei Pene, este un roman dark fantasy complex, captivant și intens, plin de suspans și de numeroase întorsături de situație, cu o acțiune ce se derulează pe mai multe planuri, un ritm extrem de alert și personaje bine conturate. Comploturi, manipulări și trădări. Minciuni și reavoință. O luptă acerbă între bine și rău, Lumină și Întuneric, Îngeri și Demoni. Autoarea îmbină perfect realul cu supranaturalul, fantezia cu romantismul (un romance subtil, ce-i drept, dar se acceptă, având în vedere că e primul volum dintr-o trilogie) și reușește cu succes să mențină tensiunea până la final.

    Nu există cuvinte suficient de multe pentru a-mi exprima entuziasmul meu asupra acestei cărți. Încă sunt uluită de acest roman de debut. Am descoperit o poveste atât de amplă, cu un ritm atât de alert, încât nu am avut timp să răsuflu ușurată după o disensiune sau luptă, că răsărea o altă scenă plină de neprevăzut.

    Autoarea a fost atât de atentă la detalii, decorul atât de migălos conceput (doar în cărțile autoarelor Raluca Butnariu și Georgiana Sandu am mai observat o asemenea migală), încât mi-a fost extrem de ușor să-mi imaginez lumea ei fantastică – Leeferionul, Lumea celor Morți, și cei 13 Îngeri ai Morții – ființele cele mai de jos create de Demiurg, inferiori până și oamenilor, ,,simpli robi ce nu aveau altceva de făcut decât să aducă Sufletele din Lumea celor Vii până la apusul timpului. Spre deosebire de Îngerii Luminii – Îngerii vii -, aceștia își purtau aripile negre, supraveghind porțile prin care Sufletele ajungeau în Leeferion”.

   Nu vreau să vă bag în ceață și nici nu vreau să dau spoilere, dar îmi doresc atât de tare să vă arăt cât de fascinant este universul imaginat de M. K. Lynn, și sper să vă conving să citiți cartea.

   Prin intermediul acestui prim volum, autoarea ne vorbește despre legenda creării celor trei lumi, despre Lumea celor Morți și cei 13 Îngeri ai Morții, despre Îngerii Vii, despre tipurile de magie folosită de Gardienii îngerilor, dar și despre vlăstarele unui cuplu interrasial, familia Brown.

   Legenda Creării – e vorba de momentul în care Demiurgul a hotărât să creeze cele trei lumi ale acestei realități: Terra, Lumea celor Vii, Leeferion, Lumea celor Morți și Evelyon, lumea Zeilor. Când a creat Terra, ,,Demiurgul a avut trei cupe, în fiecare dintre ele câte un tip de magie. Prima cupă vărsată a fost cea cu Magia Întunericului, care a creat noaptea și monștrii ei. După, a fost vărsată Lumina, ce a aprins soarele și a adus din el Îngerii și Gardienii. Ultima, Magia Naturii, a creat uscatul, apa și tot ce era viu. Oamenii au fost făcuți cei din urmă, ca să încoroneze Creația”. Magia Luminii era strâns legată de sângele Îngerilor, însă aceștia nu o puteau folosi. Doar Gardienii, cealaltă parte a Luminii, puteau să o utilizeze. Ei nu aveau aripi, dar dețineau inteligență absolută, și ,,își transmiteau cunoștințele de la o generație la cealaltă prin coduri și limbaje secrete, câteodată unice, și apărau sursa Magiei lor – Îngerii ”. Din păcate, Întunericul omorâse atât de mulți Gardieni de-a lungul istoriei, încât aceștia au preferat să se ascundă și să acționeze din umbră.

   Se mai spune că ,,Leeferionul era un tărâm lipsit de mirosuri, trăiri și sentimente. Reprezenta un loc de refugiu, un loc din care totul pleca și se reîntorcea, un loc al odihnei. În pereții fără sfârșit al acelui castel infinit Sufletele nenumărate își primeau sentința de purificare. Totul exista ca să aducă echilibru”.

,,Nimic nu mai exista ca să aducă fericirea. Viii credeau că moartea te aruncă în iad sau rai, când, de fapt, Universul funcționa altfel – purificarea însemna uitate, iertare și chin. Moartea și reînvierea erau definite doar de iad, care pentru unii dura câteva clipe, iar alții erau chinuiți secole întregi (…) Mii de cuști, ca de păsări, atârnau de tavan, iar în fiecare dintre ele un Suflet fumuriu își trăia sentința. Strigătele și urletele de disperare se loveau în ecouri de pereții negri, până sus, spre tavanul înalt. Era una dintre numeroasele săli în care iluzia Pomului Cunoașterii aducea în mințile celor Morți veșnica suferință – iadul.”

   Cel mai important lucru în tot Universul era echilibrul. De îndată ce rânduiala tuturor era schimbată, cele trei lumi cădeau pradă haosului, producând mai mult rău decât era necesar. De-a lungul timpului, mai mulți Regi și Regine și-au dorit să distrugă acel echilibru. Până și Sirin, proaspăt încoronata Regină a Leeferionului – după ce Regina de drept a abdicat – are de gând să pornească o revoltă. Nu mai ascultă de Îngerii Morții și eliberează toate Sufletele din cuști. Planul ei era să invadeze Lumea celor Vii. Însă, există și creaturi din lumea celor Morți care vor s-o detroneze pe Sirin, până nu apucă să distrugă tot, și s-o readucă pe adevărata lor Regină.

   Între timp, pe Pământ s-au înmulțit atacurile Demonilor asupra Oamenilor și Îngerilor care se ascundeau. De o jumătate de an, în Londra se petrec raiduri ale Întunericului în care sunt capturați Îngeri și Oameni, însă acest fapt este neștiut de membrii familiei Brown. Aceștia trăiesc izolat, ascunzându-și adevărata natură de Forțele Întunericului. Nu au văzut în întreaga lor existență cât de aproape era Întunericul de a-i prinde.

   Lora Brown, mamă a patru copii, era înger, spre deosebire de soțul ei care era Om. Ea era cea care adusese genele de Înger în familie, blestemând în acest fel viitorul tuturor. Cum Magia nu se amestecă, un copil întru-un cuplu interrasial putea avea rasă doar unui părinte. Fleur, Klauss și Fred erau Îngeri, iar Alexya era Om, ca tatăl lor. În ciuda dorinței părinților de a nu ieși din casă singuri, copii Înger evadau din casă tot mai des. Iar necazurile încep să apară.

   Într-o dimineață de alergat, Fleur Brown, sora mai mare a copiilor, descoperă pe o alee pustie, un bărbat, un Înger aflat în plină transformare (apariția aripilor produc dureri îngrozitoare). Cartea de vizită pe care necunoscutul o avea într-un buzunar, îi oferă posibilitatea să-l ducă într-un loc sigur, și astfel ajunge să-l cunoască pe Ben Hart, un Gardian legendar care ducea o luptă intensă cu Întunericul, omorând Demoni și salvând familii de Îngeri. Încă de la prima lor întâlnire, scânteile încep să sară, dar Fleur refuză permanent să recunoască că e atrasă de el.

,,Înalt, nu tocmai atrăgător, plin de cicatrici, el nu îndeplinea în niciun fel dorințele fetei legate de fizicul viitorului ei prinț la care visase din copilărie. Încăpățânat și convins că avea cea mai multă dreptate din toate vietățile lumii, el o scotea din sărite cu fiecare lucru pe care îl făcea, chiar și atunci când aparent salva vieți.“

   În timp ce Fleur îl salvează pe Înger, fratele ei mai mic, Klauss (18 ani), întâlnește în metroul aglomerat, pe Ley, o tânără Nimfă care seamănă leit cu fosta lui iubită, ce îl roagă să o ajute să-și găsească familia de Nimfe. Binevoitor, Klauss primește să o ajute, adăpostind-o în propria lui casă, fără știrea părinților, apoi face un lucru și mai nebunesc – se îndrăgostește de ea.

,,Lumea din jurul lui încetă să mai existe: era doar ea, doar fata ce îi trezea simțurile, doar nevoia vitală de a fi cu ea.”

   Din nefericire, prin ajutorul acordat acestor creaturi mitice, cei doi frați nu fac decât să-și pună familia în pericol, lucru care se confirmă destul de curând. Adrian, Gardianul familiei – cel care ținea scuturile din jurul casei, grăbea vindecarea și oferea educație copiilor Brown – moare subit. Familia trebuie să găsească cât mai repede un nou Gardian, altfel vor fi descoperiți de Forțele Întunericului. Fleur se gândește să-l caute pe Ben Hart, bărbatul pe care îl cunoscuse în urmă cu o zi, și să îl convingă cât mai repede să le fie Gardian. Acesta ia în considerare propunerea fetei abia după ce își dă seama că există o compatibilitate a sângelui între el și Fleur. Dar părinții lui Fleur vor fi de acord cu propunerea? Există posibilitatea ca fostul Gardian să fi fost omorât? Va accepta familia Brown să lupte contra Forțelor Întunericului? Va invada Sirin Lumea celor Vii? Cine este de fapt Ley? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Gardianul întinse palma din nou, precaut. Îi atinse ușor degetele reci, ca să simtă o forță inexplicabilă ce atrăgea sângele celor două palme, vibrând și devenind tot mai intens. În cap îi răsări un singur cuvânt.

Compatibilitate.

Nu mai întâlnise niciun Înger cu care să aibă compatibilitatea sângelui atât de înaltă, maximă chiar. Își lipi mâna de mâna lui Fleur și nu-și luă ochii de la ea, simțind Magia ei mai puternic decât orice altă Magie vreodată. Obrajii fetei se înroșiră, privirea părea în ceață sub pleoapele semiînchise, iar Ben fu sigur că și ea simțea același lucru.“

 NOTA 10+

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Petale Scrise

Recenzii autori români

Pene morminte și flori de M. K. Lynn

 

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

27 COMMENTS

  1. Imi place, felicitari pt recenzie, chiar mi.ai tras atentia asupra cărtii. Nu am sa spun ca am sa o iau, pentru ca imi doresc atat de multe carti încat nu stiu pe care sa o aleg, dar am sa o am in vedere.

  2. Frumoasă recenzia!
    Nu știu dacă voi citi cartea pentru că nu e genul meu, dar pare interesantă .

  3. Frumoasa recenzie,pare o carte interesanta,doar ca nu e genul meu.
    Felicitari Alina pentru recenzie!

  4. Mulțumesc mult pentru această recenzie uimitoare, mă bucur că ți-a plăcut cartea ❤️ Sper să îți placă și continuarea când o să apară

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.