Profetul tenebrelor – Brunno Livadaru – recenzie

Editura: Petale Scrise
Anul aparitiei: 2022
Numărul de pagini: 138
Colecția Pegasus

Gen: fantasy, aventura

  „Profetul Tenebrelor” este o epopee fantastică ce descrie aventurile unor râme dintr-o comunitate subterană stranie, autointitulată pompos „Inelaţii”. Romanul va fi o provocare pentru oricine îl deschide. Îţi va fi greu să povesteşti apoi cu entuziasm că ai citit o carte despre nişte râme, fără să fi luat drept puțin ţicnit, dar, în acelaşi timp, vei arde de nerăbdare să împărtăşeşti tuturor un pic din incredibila şi nebuneasca lume a unor Inelaţi care te-au cucerit. Atenție, deci, la Inelați! Vă intră sub piele!

  Am convingerea fermă că toate lucrurile care se petrec au un scop anume, că de-a lungul vieții  citim tot felul de cărți și că de la unii scriitori învățăm ceva util. Datorită lor ajungem să ne lărgim orizontul de cunoaștere și ne îmbogățim mintea. În definitiv, fiecare scriitor are o viziune lui, un stil propriu de scriere, un fel anume de a-și imagina povestea. Iar noi, cititorii, încercăm să înțelegem exact ce a vrut să spună acesta sau ce lecție de viață a vrut să ne ofere. Chiar dacă la momentul respectiv ne folosim de cărți pentru a ne relaxa sau pentru a evada din cotidian, la final de lectură rămanem surprinși de esența lor. Iar romanul de față este un astfel de exemplu.

 „Îmi place să cred că nimeni nu e perfect, cu toții purtăm un defect fie el fizic sau moral, ori o meteahnă urâtă care trage în jos perfecțiunea la care aspirăm sau pe care am moștenit-o.”

  Trebuie să recunosc că nu am fost tentată să citesc această carte, atunci când și-a făcut apariția. Consideram că nu-i genul meu. Cum să mă descurc eu cu o poveste – cu o epopee fantastică –  despre râme? De ce să-mi pierd timpul cu așa ceva? Dintotdeauna am alergat după literatura comercială, de consum, așa că simbolismul și alegoria au reprezentat pentru mine doar niște elemente abstracte de care fugeam ca dracul de tămâie. Totuși, atunci când un exemplar a ajuns la mine, mi-am spus că e cazul să-mi depășesc zona de confort (urăsc să fiu o ființă limitată), că dracul nu poate fi chiar atât de negru. Iar acum, după ce am citit povestea, nu-mi vine să cred cât de mult m-am înșelat în privința ei. Cred că a fost una dintre cele mai inedite experiențe în materie de lectură!

  Ce mi-a plăcut atât de mult la ,,Profetul tenebrelor”? Universul creat de scriitor, felul în care le-a oferit inelațiilor proprietăți negative ale naturii umane, dialogul incisiv și replicile acide, caracterul ironic/autoironic al râmelor (au un talent nemaipomenit de a face haz de necaz), umorul de bună calitate și, nu în ultimul rând, mesajul autorului – și, implicit, morala acestei povești – despre provocările timpurilor pe care le trăim, dar și despre năravurile societății. Scriitorul Brunno Livadaru ne îndeamnă să facem un joc de imaginație, să fim martorii unor momente și fapte revoltătoare, iar la final, să tragem anumite concluzii.

    ,,- Adevărul, dragii mei, stă ascuns în miezul minciunii, iar minciuna e ditamai rahatul prin care trebuie să scormonești, dacă vrei să-l găseşti! Ori, în cazul nostru, care să fie minciuna? Nu vă întrebați? Poate negația izvorâtă din orgoliu și nimic mai mult. Târâtul prin tuneluri, la urma-urmei, reprezintă însăși esența existenței noastre, dar vă spun, prefer să mă murdăresc de rahat din cap până în coadă, pentru un sâmbure de adevăr, decât să privesc minciuna din înaltul tavanului, alături de şerpii ăştia ignoranți ce îşi târăsc jumătate de corp prin acelaşi rahat ca și noi! încheia el tirada verbală cu un râs sacadat, mândru de expunerea sa cu final ironic.“

  Romanul ,,Profetul tenebrelor” este o poveste satirică mai neobișnuită despre niște râme cu comportament uman, dintr-o colonie condusă de un inelat bătrân și senil numit Profetul, a cărei origine nu se trăgea dintr-un inelat oarecare, ci tocmai din Marele Vierme Mitic, divinitate cu care doar el purta dialoguri în visele lui. Învăluit de acest misticism, puterea lui escaladase fără oprire, “reușind într-un timp relativ scurt să adune în jurul lui câțiva prozeliți ce găseau în predica lui liniștea și salvare față de temutul inamic Cârtiță”. De altfel, inelații îi erau recunoscători Profetului care, cu ajutorul Viermelui Mitic, ținea Cârtița departe de colonia lor. Teama unei anihilări venite din partea acestui dușman era puternică, chiar dacă inelații nu-l văzuseră cu adevărat, dar Profetul prefera să țină pentru el acest aspect și ,,să nu iasă din tiparul acestei frici induse celorlalți, care lui personal îi aducea beneficii”.

    ,,Nu fusese chiar un vis, ci mai degrabă un coşmar amestecat cu imagini din trecut, dar îndeajuns de clar încât să se materializeze într-o profeție ce avea să salveze întreaga colonie de atacul Cârtiței și de impotența războaielor teritoriale. Transformase coşmarul într-un mesaj cu substanță divină, plantând-o cu foarte mare dibăcie într-un cții scurt discurs:

    – Fraților, urlă el cu patimă încercând să acopere murmurul celor adunați în jurul lui, salvarea noastră mi-a fost arătată în vis! Undeva în mijlocul pământului Viermele Mitic a săpat pentru noi o Sală Fortăreață care ne va apăra de blestemata Cârtiță. Alăturați-vă mie și am să vă conduc în acest loc! Alăturați-vă mie, fraților, și nu veți mai cunoaște în veci frica de Cârtiță!“

  Însă profeția pe care o înălțase se arăta a fi un eşec, ce avea să-l coste pe Profet pierderea coloniei, dacă nu se descoperea cât mai curând  Sala Fortăreață, construită de Viermele Mitic ca să-i țină pe inelați la adăpost de temuta Cârtiță și de mizeriile tunelului. Supărarea coloniei creștea, gata să prăbușească încrederea construită în atâta amar de vreme, iar printre cei nemulțumiți se numărau și două râme hidoase, Cap-Turtit și Cur-Retezat, care nu făceau parte din colonia condusă de Profet.

  ,,Cap-Turtit știa foarte bine că Profetul și toți acoliții lui rosteau aceste bazaconii cu intenția clară de a atrage în colonia lor numai inelații perfecți. Delirul Profetului îl enerva cumplit. Lui Cap-Turtit îi venea greu să creadă că poate exista un vierme atât de mare, dar și mai greu îi venea să creadă că acesta ar fi abandonat toată bogăția solului, lăsând calea deschisă inelaților ce îi ridicau acum osanale.”

  Cap-Turtit nu avea nici cea mai mică dorință să facă parte dintr-o colonie. Prefera mai degrabă timpul petrecut în adâncul pământului, căci acolo se simțea în largul lui. În schimb, Cur-Retezat nu ascundea intenția clară de a face parte din cea mai prosperă colonie, dar handicapul lui fizic era factorul principal în respingerea lui. Însă, în momentul în care el descoperă Sala Fortăreață, îi vine ideea să o păstreze pentru ei doi, să-și facă propria lor colonie, fără să mai fie nevoie să se milogească de nimeni pentru un loc în colonia lor. Pe de alta parte, lui Cap-Turtit îi vine o idee și mai bună, să ofere Profetului locația sălii, cerând în schimb nu doar un simplu loc în colonia lui, ci un loc cu privilegii deasupra tuturor inelaților.

  Planul pus la cale de Cap-Turtit și Cur-Retezat se va dovedi foarte dificil de pus în aplicare, dar asta rămâne să aflați voi. În mod cert, Profetul știe că puterea lui va deveni nemărginită de îndată ce vestea descoperirii Sălii Fortărețe se va răspîndi în cadrul coloniei, însă cele două râme hidoase ,,reprezentau acum singura lui amenințare, poate mai mare decât cea a Cârtiței, căci nu era exclus ca aceștia să dea în vileag adevărul, care era unul singur, nu el fusese cel ce descoperise Sala Fortăreață”. Oare totul va decurge aşa cum îşi planificase el, să întărească zidurile fortăreței și să țină aprinsă teama de atacul Cârtiței? Viermele Mitic există? Dar Cârtița? Profeția era adevărată sau una mincinoasă?

„Să-i faci pe cei ce te iubesc să te asculte orbeşte, prin frica unei alte frici mai mari, mimând că acea frică te stăpânește și pe tine. Asta se numeşte înțelepciunea unui adevărat conducător!”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Profetul tenebrelor – Brunno Livadaru – Petale Scrise – recenzie