Robinson Crusoe, ultima ispită – Raul Neghină – Editura Creator
„Adevărul, spuse ea monoton. Ce este, până la urmă, adevărul în lumea asta? În viață există doar perspective. Nici urmă de adevăruri absolute.”
Robinson Crusoe, ultima ispită – Raul Neghină – Editura Creator
Titlul original: Robinson Crusoe, ultima ispită
Autor: Raul Neghină
Editura: Creator
Anul apariției: 2025
Număr pagini: 387
Gen: Ficțiune istorică
Așa cum ne anunță descrierea, acțiunea din romanul „Robinson Crusoe, ultima ispită” se desfășoară în perioada comunistă, sfârșitul anilor 1980. Personajul principal, Robert, este un tânăr medic la început de carieră, ce primește un post într-un oraș mare, după un an petrecut într-un sat.
La scurt timp se face remarcat pentru progresele și grija față de pacienți, aplicând o metodă ignorată la acea vreme: nu tratează doar problema evidentă, palpabilă, ci abordează omul în totalitatea și complexitatea sa, ascultându-i povestea de viață, îndemnându-l să-și expună emoțiile, supărările, explorând legătura dintre trup și suflet.
„Era limpede că pentru societatea mediocră, tot ceea ce nu era palpabil sau nu se vedea clar nu prezenta niciun fel de importanță. Pentru un picior rupt și pus în ghips te compătimea toată lumea. La fel în cazul unui diabet grav, al hipertensiunii arteriale sau al unui cancer. Dar durerile sufletești nu erau așa de vizibile și pregnante ca așa-zisele boli clasice ale medicinei, deci nimeni nu prea vorbea despre ele și, prin urmare, nu li se acorda vreo importanță deosebită.”
Consultațiile ținute de Robert seamănă mai degrabă cu ședințele de psihoterapie decât cu vizitele clasice la doctor. Oamenii plecau de la el ușurați, liniștiți, cu o perspectivă mai clară și parcă și problemele medicale scădeau în intensitate.
La ușa cabinetului îi bate la un moment dat Omer, un personaj misterios, un pacient diferit de restul populației românești de la acea vreme. Străin, brunet, cu părul mai lung decât permitea morala proletară. Încet-încet, cei doi se împrietenesc și Omer îl ajută să-și găsească o locuință. Îi propune să ocupe un apartament în noua sa casă, până când el și familia se vor muta. Robert acceptă, la momentul respectiv locuind temporar la un prieten, a cărui soție îl dorea plecat cât mai repede.
Încă de la primul contact cu acea casă, Robert are o senzație ciudată. Deși spațioasă, aranjată cu un gust aparte, după moda orientală, atmosfera din ea este una apăsătoare. Iar noaptea se aud tot felul de zgomote: pași, bătăi în ușă, suspine, telefonul și soneria sunând când nu e nimeni…
„Un apartament care îi dădea senzația de a fi alunecat în timp, într-o altfel de lume, una mitică, ascunsă muritorilor de rând și plină de secrete. „Un adevărat muzeu, ce mai!”, reflectă el, remarcând cu admirație aranjamentele meticuloase și calitatea obiectelor decorative.”
„În următoarele nopți, teroarea psihică se repetă pentru Robert în noul său „paradis”. Fix la miezul nopții începea să se dezlănțuie succesiunea de evenimente neplăcute și înfricoșătoare: telefonul, bătăile în ușă și, în cele din urmă, soneria.”
Un moment de cotitură apare când Robert o întâlnește pe Carla, frumoasa soție a lui Omer. Între cei doi se naște o atracție irezistibilă, mai ales când Robert află că aparențele sunt înșelătoare și relația dintre ea și Omer nu este atât de roz pe cât pare.
De ce Robinson Crusoe? Robert găsește cartea respectivă în casa lui Omer, un indiciu și totodată, o ușă spre o perioadă uitată din viața sa. O carte veche, uzată, purtând propria semnătură inconfundabilă (litera „R” întoarsă). Ba mai mult, pe pagini recunoaște cerneala verde, primită în copilărie de la bunicul său. Își amintește perfect când anume și cu cine a dezbătut romanul. Ce să caute acea carte, relicvă a trecutului său, în biblioteca lui Omer?
În roman, prezentul este intercalat cu perioade din trecutul lui Robert: copilăria, asociată cu bunica sa iubită, mama, bunicul și misterioasa mătușă Clara; adolescența, povestea de dragoste eșuată cu Amara, admiterea la Facultatea de Litere, pe care a abandonat-o ulterior pentru Medicină, stagiul militar.
Deși aparent acestea par simple amintiri, ele se leagă de acțiunea din prezent mai mult decât am crede. Și peste tot sunt Ei… securiștii omniprezenți. Robert încearcă să dezlege un mister, să dea de urma cuiva din trecutul său, riscându-și chiar viața. Va reuși el să scape nevătămat și să-și atingă scopul?
Romanul este un amestec de acțiune, mister, suspans, spionaj, dragoste. Și totodată, o radiografie a acelor vremuri de dinainte de 1989. Pentru cei care nu le-am prins, este o ocazie de a afla mai multe despre ele, cu atmosfera lor gri și teama de a fi urmărit pentru un motiv sau altul. Cu trocurile între vecini, schimbarea produselor din străinătate pe marfă de calitate, ce nu se găsea oriunde și oricând.
Cred că ar ieși o ecranizare foarte bună, un mystery thriller desfășurat pe meleaguri românești. Ce n-am înțeles este protejarea numelor orașelor prin inițiale. Este foarte clar că C. vine de la Constanța, M. de la Mamaia, O. de la Oradea. Dar așa cum a sugerat autorul în nota de final, cu siguranță există motive.
Despre autor:
Raul Neghină este născut la Timișoara, absolvent al Facultății de Medicină Generală din Timișoara, fost cadru didactic la UMF „Victor Babeș”, autor a peste 50 de articole științifice publice în reviste internaționale.
Din 2012 locuiește împreună cu familia în Germania, unde profesează ca medic și psihoterapeut într-o clinică de reabilitare psihosomatică.
În afară de „Robinson Crusoe, ultima ispită”, autorul a mai publicat și „Viktor. Umbre sub soarele Braziliei”.












