Sabotorul de Andrew Gross - Preda Publishing - recenzie

Sabotorul, de Andrew Gross – Preda Publishing – recenzie

Sabotorul

Andrew Gross

Editura Preda Publishing – 2019

THE  SABOTEUR

Traducere Cristina  Barbu

Număr pagini – 421

 “Februarie 1943. Aliații și Naziștii sunt prinși într-o cursa nebună, în încercarea de a construi prima bombă atomică.
Kurt Nordstrum, un inginer din Oslo, decide să ridice armele împotriva germanilor și se înrolează în rezistența norvegiană. După pierderea logodnicei sale și decimarea unității din care făcea parte, Nordstrum deturnează un vapor civil și fuge în Anglia, pentru a transmite Aliaților informații prețioase legate de producția apei grele, ingredient vital în dezvoltarea bombei atomice, la o uzină izolată din Norvegia. Ajuns în Scoția, Nordstrum este recrutat în Armata Norvegiană Liberă și începe să se antreneze pentru o misiune aproape imposibilă: sabotarea producției de apă grea a naziștilor.
Parașutat într-una dintre cele mai necruțătoare regiuni montane din Europa, nevoit să înfrunte sălbăticia în mijlocul iernii, Nordstrum și echipa să reușesc să ducă la bun sfârșit cel mai cutezător raid al războiului.
Dar, în timp ce camarazii săi se îndreaptă spre Suedia pentru a se ascunde de furia nazistă, misiunea lui Nordstrum nu s-a încheiat. Conducerea din Anglia îi solicită ajutorul într-o altă chestiune de maximă importantă. Va reuși oare un singur om, înfruntând șanse potrivnice, să încline balanță războiului, fără a pune în pericol persoana iubită?”

  Romanul “Sabotorul” are partea lui de ficțiune dar, așa cum ne-a obișnuit Andrew Gross, se bazează pe fapte reale.

  Autorul a descoperit povestea raidului militar asupra uzinei de apă grea de la centrala Norsk Hydro și sabotajul feribotului Hydro, când se documenta pentru romanul “Singurul Om”.  L-a impresionat, după propria mărturisire, că nu s-a pierdut nici un om din echipele Grouse și Gunnerside, că toți au supraviețuit războiului și că: “Ceea ce nu se va schimbă niciodată este faptul că povestea raidului de la Norsk Hydro și sabotarea feribotului Hydro au fost două dintre cele mai altruiste și tulburătoare acte ale războiului, în care simțul rațiunii ar fi insistat că șansele de reușită sunt nule, dar în care miza era atât de mare și hotărârea participanților de a izbuti, atât de puternică, încât rațiunea s-a dat la o parte, lăsând loc îndrăznelii și curajului.”

  Romanul este nu numai o pagină de război, dar și un omagiu adus luptătorilor știuți și mai ales neștiuți, care au luptat să-și scoată țara din mâinile naziștilor și a acoliților lor.

  La început armata norvegiană ajutată de rezistența engleză reușește să țină piept nemților, apoi aceștia cuceresc în câteva raiduri rapide cele mai importante orașe  și Norvegia capitulează. Atunci regele fugise în Suedia și tinerii se retrasesera în munți unde organizaseră rezistența. Cei care se refugiaseră în Anglia înființaseră Armata de Eliberare și se antrenasera așteptând momentul întoarcerii armelor împotriva nemților.

  Cei rămași în țară, refugiați în munți, cu mijloacele puține pe care le aveau aruncaseră în aer poduri, distrusesera linii de aprovizionare și surprinsesera în ambuscadă ofițeri SS de rang înalt, luptând chiar cu cuțitele și baionetele când nu mai aveau gloanțe.

Dar trebuiau să se ferească nu numai de nemți ci și de unii dintre norvegieni.

  Nasjonal Samling (NS) – partidul fascist și soldații Hirden (organizația paramilitară a NS) erau peste tot și stăteau cu ochii pe familiile partizanilor în speranța că-i vor prinde pe aceștia. Adepți ai dictatorului marionetă, aceștia își abandonaseră țara și regele, punându-se la dispoziția naziștilor din diferite motive și devenind la fel de temuți ca și Gestapoul.

  Kurt Nordstrum era din Rjukan, pe țărmul vestic al lacului Mosvatn. Învățase să schieze pe versanții munților înainte de-a merge pe bicicletă. Tatăl lui îl învățase de mic să folosească tot felul de arme,să vâneze, să se descurce singur în sălbăticia munților, să găsească cabanele pentru a se adăposti, să-și procure hrană. Avea 11 ani când îl lăsase în sălbăticie doar cu armele și schiurile la el, să-și găsească singur drumul către casă, și o făcuse.  Așa că Nordstrum cunoștea sălbăticia  munților și a platourilor vidda ,ca pe propriul buzunar. Puțini și dintre  consătenii lui se descurcau atât de bine. Asta îl ajutase în lupte, dar cu tatăl lui nu vorbise de doi ani, ar fi însemnat să-l pună în pericol.

  La sediul NS din Rjukan era șef căpitanul Dieter Lund.  Nu-i păsa că era privit urât de conaționalii săi, era mulțumit că ajunsese într-o funcție de unde putea dicta și hotărî soarta oamenilor. Îl urmarea mai ales pe tatăl lui Nordstrum, care-i fusese coleg de școală. Acolo Lund privise cu invidie cum toată atenția și aprecierea celorlalți se îndrepta spre cei ca Nordstrum, care nu păreau să depună eforturi pentru a se descurca, totul părea să le vină firesc și ușor. Îi invidia pe toți dar mai ales pe Nordstrum pe care-l ura de-a dreptul.  Auzise de isprăvile  lui în lupte dar nu reușiseră să-l prindă de aceea îl pândea tot timpul pe tatăl acestuia.

   Einar, care lucra la uzina, îi solicită pe Nordstrum și pe Jens, un alt prieten al lor,  să-l ajute cu o misiune deosebită. Trebuia ca un microfilm să ajungă în Anglia la fostul inginer șef al uzinei,Tronstad, acum maior în Armata de Eliberare. La Rjukan era centrala din munți Norsk Hydro, care înainte de război producea îngrășământ. Acum acolo se producea “apă grea” necesară pentru fabricarea bombelor, era o cantitate mare în producție cu care naziștii sperau să câștige războiul. Uzina era una dintre cele mai mari din Norvegia, locul în care era construită era impenetrabil, râurile și cascadele care coborau din vidda erau o sursă excelentă de energie hidroelectrică,era foarte bine păzită în afară de partea aflată către versantul abrupt al muntelui, pe unde teoretic nu putea fi penetrată.

  Cei trei prieteni se îmbarcă pe un vapor de pasageri cu acte false, deturnează vasul și cu ajutorul aviației engleze ajung în Scoția. Reușesc să predea microfilmul,Einar este dus înapoi (trebuia să fie veridic că era în concediu și vanase în munți), dar  Nordstrum și Jens sunt trimiși în tabăra de instruire în Scoția.

  Tronstad, văzând microfilmul este convins că uzina trebuie distrusă. Deși el insistă să fie trimiși norvegieni, care se descurcau mai ușor în relieful sălbatic din vidda, orgoliile se manifestă peste tot  și englezii hotărăsc să trimită o echipă din elita soldaților scoțieni, antrenați și ei în condițiile foarte grele din munții lor. Din păcate echipa nu supraviețuiește și oamenii mor până la unul fie la parașutare fie în munți.

  Acum Tronstad este ascultat, este trimisă inițial o echipa de 4 oameni  care trebuia să pregătească terenul pentru ceilalți și să afle cât mai multe date, detalii și informații. Echipa se numea Grouse și a pregătit tot ce a putut pentru echipa Gunnerside, formată din 7  oameni, care trebuia să distrugă uzina.

  Echipa pătrunde în uzină,aruncă în aer aparatele, dar explozia nu a fost atât de mare încât să sară în aer  toată uzina, luptătorii nu voiau să distrugă și satul. Reușesc, ceilalți pleacă, dar Nordstrum, căruia i se încredințase și o altă misiune, rămâne. El trebuia să găsească agenți, care să poată primi și trimite mesaje radio. Totul este îngreunat de raidurile masive ale nemților  și ale celor din Quisling, mai ales că Lund îl vâna pe Nordstrum, convins că e amestecat în sabotarea uzinei.

  Nordstrum reușește cu toate greutățile să-și ducă sarcina până la capăt, dar nemții repară reactoarele de la uzină și  produc în continuare apă grea, chiar dacă nu atât de calitativă.

  Aliații încearcă inițial bombardarea uzinei, dar singura modalitate va rămâne  interceptarea  butoaielor și distrugerea lor, când vor pleca către Germania. Pe tren nu este posibil din cauza pazei puternice, dar totul e încărcat pe feribot pentru traversare și acolo vor acționa Nordstrum și oamenii lui.

Vor reuși oare?

Sigur că eu am sintetizat romanul,altfel mai scriam unul doar povestind.

Dar la întrebările :

Cum pătrund în uzină?

Cum se descurcă Nordstrum în munți?

Cum reușește să scape de urmăritori?

Cum organizează rețeaua?

Cum scufundă butoaiele cu apă grea?

Ce s-a întâmplat cu femeile din viața lui?

Ce s-a întâmplat cu tatăl lui?

Ce se întâmplă cu Lund?

Și mai ales ce se întâmplă cu Kurt Nordstrum?

Veți găsi răspunsuri citind cartea.

  Este o poveste care nu te  lasă să adormi sau să respiri până nu afli finalul.

  Așa că vă recomand cartea lui Andrew Gross, care nu este numai o pagină de istorie, dar și povestea de viață și de luptă a norvegienilor.

Iată câteva păreri avizate:

Andrew Gross a fost întotdeauna un povestitor excepțional, iar Sabotorul este cea mai bună poveste a sa de până acum.” – Nelson DeMille

Suspansul se împletește cu emoția în paginile acestui roman captivant, intens și plin de surprize. Prin “Sabotorul” și “Singurul om”, Andrew Gross ne-a dăruit două povești incredibile despre cel de-al Doilea Război Mondial.” – Kirkus Reviews

Gross readuce la viață figuri istorice și evenimente reale, demonstrând că poarta trecutului poate fi deschisă, dacă ai un scriitor talentat la cârmă. Sabotorul este un thriller fenomenal.” – Associated Press

Despre autor: 

Înainte de a începe să scrie propriile thrillere, ANDREW GROSS a fost coautor la cinci dintre romanele lui James Patterson.
Primul sau roman, The Blue Zone, a devenit bestseller internațional imediat după publicare. Au urmat volumele One Mile Under, Everything to Lose, No Way Back, 15 Seconds, Eyes Wide Open, Reckless, Don’t Look Twice și The Dark Tide.
Volumul Singurul om (Preda Publishing, 2018), considerat a fi „cea mai bună carte a lui Gross de până acum, are sufletul sau imprimat pe fiecare pagină” (Kirkus Reviews),  a marcat o schimbare de gen către thrillerele istorice. Singurul om a fost urmat, în 2017, de  Sabotorul, a cărui acțiune se petrece tot în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În prezent, Andrew Gross locuiește la New York,împreună cu soția lui, Lynn, și cei trei copii.

Carte disponibilă pe site-ul Preda Publishing

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Sabotorul de Andrew Gross – Preda Publishing – recenzie

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

  1. Îmi plac foarte mult cărțile bazate pe fapte reale, mai ales când acestea vorbesc despre evenimente istorice. Foarte frumoasă recenzia, Arci! Felicitări!

    • Trebuie sa le citesti Ro! Andrew Gross scrie foarte bine,am mai citit o carte politista scrisa de el ,aparuta cu cativa ani in urma la paralela 45.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.