Şcoala nopţii de Deborah Harkness-Editura Litera-recenzie

Titlul original: Shadow of Night
Editura Litera
Traducere: Ana Dragomirescu
Nr. pagini: 634

All Souls Trilogy:

1.A Discovery of Witches-Cartea pierdută a vrăjitoarelor

2. Shadow of Night-Școala nopții

3. The Book of Life-Cartea vieții 

   ”Dacă ai citit Cartea pierduta a vrăjitoarelor, atunci Școala nopții este lectură obligatorie. Dacă nu, pune-le pe amândouă pe lista de lecturi de vacanță, și lista va fi completă.” (The Miami Herald).

   Am terminat de citit Școala nopții și voi începe fără întârziere Cartea vieții, dar nu înainte de a vă prezenta acest al doilea volum al minunatei trilogii All Souls.

Dragostea lor este mai puternică decât legea, decât timpul, decât viața însăși.
”Cu acest inel te iau de soție și cu trupul meu te cinstesc. Vocea îi era calmă și tremura doar puțin…Și cu toate bunurile mele lumești te înzestrez. Inelul trecu peste degetul mijlociu și ajunse pe al patrulea deget…Îmi duse mâna la buze și își ridică din nou privirea spre mine, apăsându-mi cu gura inelul pe piele. Amin.”

  În Cartea pierduta a vrăjitoarelor, în Anglia zilelor noastre, Diana Bishop – istoric, profesor universitar și vrăjitoare – îl întîlnește pe Mathew Clearmont – om de știință, profesor universitar și vampir…

   Uniți de o iubire interzisă, căsătoriți în ochii vampirilor și conform legii bisericești, vânați de Congregație (adunarea supremă a ființelor supranaturale – vrăjitoare, vampiri și demoni), Mathew și Diana au realizat că exista un singur loc în care se puteau refugia, și acela era… trecutul! Era o opțiune valabilă, deoarece Diana era o ”torcătoare de timp”, abilitate moștenită de la tatăl său.
   La finalul primului volum, suntem în Madison – New York, acasă la Diana, în prezent.

”Singurul lucru care mă înspăimânta era posibilitatea de a-l pierde pe Mathew. ” Niciodată”, spuse el cu fermitate, cu brațele ca niște benzi de fier în jurul coastelor mele.
– Ridică piciorul și apoi pune-l jos când îți spun eu.
– Te iubesc , ma lionne. Era un răspuns neobișnuit, dar era destul. Un clopot necunoscut bătu ora exactă. Am simțit pe piele atingerea caldă a focului. Aerul era plin de miresme de lavandă, ceară de albine și gutui coapte.
-Acum.
Împreună am ridicat piciorul și am pășit în necunoscut”

... în sufrageria de la Old Lodge, locuința lui Mathew din Anglia, în anul…1590!

   Apariția lui Mathew n-a fost ceva neobișnuit pentru cei din vremea respectivă. Făcând un exercițiu de imaginație, realizăm că, el fiind un vampir milenar, o ”replică” a lui exista deja în acea perioadă, astfel încât tot ce a avut de făcut a fost să se reacomodeze unei părți a vieții lui deja trăită. Autoarea a avut abilitatea de a imagina dispariția ”convenabilă” a lui Mathew din 1590, atât timp cât cel din prezent era acolo.

   În ceea ce o privește pe Diana, lucrurile stau cu totul altfel. Vă dați seama cum a trăit și simțit istoricul din ea această experiență, și noi la fel, prin ochii ei!

   Povestea ne poartă din Woodstock, de la Old Lodge, la Sept-Tours, castelul-fortăreață care era reședința lui Mathew din Franța, apoi la curțile celor mai importanți monarhi ai vremii- Elisabeta I a Angliei sau Rudolf al II-lea – Sfânt Împărat Roman și rege al Boemiei, într-un moment semnificativ al istoriei. Aflăm despre intrigile de la curte, despre mașinațiunile politice ale epocii, despre intoleranța care domnea peste tot, ca și despre vânătoarea de vrăjitoare din Scoția, cu tragicele ei implicații.

    În prima parte a cărții facem cunoșință cu prietenii lui Mathew care făceau parte din Școala Nopții – un grup de personalități literare, științifice și politice ale vremii, care a existat în realitate. Dintre aceștia făceau parte: Cristopher Marlowe, dramaturg; George Chapman, scriitor; Thomas Harriot, astronom; Henry Percy, conte de Northumberland – toți aceștia fiind personaje în carte. Recunosc că această primă parte poate părea ușor greoaie din cauza numărului mare de personaje, dar dacă o veți privi ca pe o lecție de cultură generală inedită, veți fi plăcut surprinși, ca și mine, de altfel. Fac o paranteză pentru a preciza că cea mai recentă lucrare universitară a autoarei este o cercetare despre Londra elisabethană și revoluția științifică, așa că vă puteți da seama ce bine documentată este această carte!

   Dau o bilă albă pentru faptul că la sfârșitul cărții sunt trecute toate personajele în ordinea în care apar în carte, pe capitole, iar cele recunoscute de istorici sunt marcate cu ”*”, ceea ce ușurează foarte mult lectura și înțelegerea acțiunii.

   Într-una din zile, Mathew primește o scrisoare prin care este chemat la Sept-Tours de îndată, ceea ce îl răscolește cumplit. Scrisoarea era de la tatăl său, Philippe! Sperase să evite să meargă acolo, să nu fie nevoit să dea ochii cu el…

”Soțul meu îmi atinse conturul buzei cu degetul mare. Am simțit că mi se frânge inima. Avea să se ducă la Sept-Tours.
-Nu face asta! l-am implorat. N-am avut încredere în mine să spun mai multe, de teamă să nu trădez faptul că, în epoca noastră, Philippe era deja mort și că avea să fie o tortură pentru Mathew să-l vadă din nou viu.
-Philippe mi-a spus că împerecherea e o chestiune de destin. Că, odată ce te voi găsi, nu-mi va rămâne decăt să accept decizia sorții. Dar nu așa stau lucrurile. În fiecare clipă, pentru tot restul vieții mele, te voi alege pe tine – înaintea tatălui meu, înaintea propriului interes, chiar și înaintea familiei de Clairmont.”

…

”- O să plecăm călare de îndată ce se va schimba mareea.
Aceasta a fost ultima licărire a lui Mathew Claimont, omul de știință modern, pe care aveam s-o mai văd. Bărbatul ce se îndrepta spre ușă nu mai era un profesor universitar la Oxford, ci un prinț renascentist. Om de știință. Vampir. Războinic. Spion. Prinț. M-am întrebat ce avea să-mi mai dezvăluie călătoria noastră despre bărbatul complicat cu care mă căsătorisem.”

    Din nou, ca și în primul volum, perioada petrecută la Sept-Tours ne oferă unele din cele mai frumoase momente ale cărții. Revederea cu tatăl său, împăcarea cu propriul trecut, reacția lui Philippe în fața Dianei, realizând ce este aceasta, și însuși traiul la castel, unde locuiau împreună vampiri, oameni și demoni, sunt foarte frumos redate. Mathew îi povestește lui Philippe incredibilul lanț de întâmplări care i-a adus acolo și îi cere ajutorul, dar acesta îl refuză inițial, spunându-i să-l caute în timpul din care veneau și să rezolve acolo problemele, nerealizând că acest lucru era imposibil…

”Philippe se uita la inelul de pe degetul meu mijlociu – inelul lui Ysabeau. Privirea îi deveni sălbatică și o căută pe a mea. Îmi strânseră încheietura până când oasele începură să-mi pârâie.
-Ea n-ar fi dat niciodată inelul altcuiva câtă vreme eram amândoi în viață.
-Ysabeau trăiește, Philippe. Vorbele lui Mathew fură iuți și aspre…
-Bine, dar dacă Ysabeau trăiește, atunci…Vocea lui Philippe se stinse. Preț de o secundă păru uluit, apoi chipul i se lumină. Deci până la urmă nu sunt nemuritor. Iar tu nu mă poți căuta în locul și în timpul în care au început problemele voastre.”

   Din acest moment, au parte de tot sprijinul lui Philippe, care o recunoaște pe Diana drept fiică a sa luând-o sub propria-i ocrotire după un ritual inedit – după cum veți vedea – ba face chiar mai mult de atât:

”–Gata cu discuțiile! Sâmbăta viitoare tu și Mathew vă veți căsători. Pentru că ești fiica mea după sînge și după nume, te vei căsători nu doar ca o bună creștină, ci într-un fel care îi va cinsti pe strămoșii noștri și pe zeii lor. Aceasta e ultima ta șansă de a spune ”nu”, Diana. Dacă te-ai răzgândit și nu-l mai vrei pe Mathew împreună cu viața – și moartea – pe care ți le va aduce căsnicia cu el, voi avea grijă să te întorci în siguranță în Anglia. Mathew mă depărtă de el…Chiar și acum îmi oferea posibilitatea de a alege, cu toate că el o făcuse de mult. Dar la fel făcusem și eu.
-Vrei să te căsătorești cu mine Mathew? Având în vedere că eram o criminală, mi se părea corect să-l întreb.”

   Cum devenise Diana o criminală, pe cine și de ce ucisese, vă las să descoperiți…

   Mi-a plăcut foarte mult descrierea nunții, obiceiurile și datinile care o însoțesc, inclusiv meniul care a fost servit! Se căsătoreau astfel încă o dată: întâi o făcuseră după obiceiul vampirilor, când își asumaseră legătura dintre ei, a doua oară în Madison, când Mathew îi așezase pe deget inelul lui Ysabeau, iar acum era a treia oară.

   Problema care se punea acum era cea a concepției. Era foarte puțin probabilă această posibilitate și totuși, conform străvechiului manuscris Ashmole 782 pe urmele căruia se aflau, nu imposibilă! Contrar faptului că nici un manjasang nu se formase prin procreare, simbolurile din carte, cu imaginea nunții alchimice, păreau să se refere la ei! Erau oare meniți să răstoarne mii de ani de biologie? Și mai ales, erau pregătiți să-și asume acest risc? Vom vedea…În acest context, mi-a plăcut foarte mult un citat din carte: ”Schimbarea e singura constantă pe lumea asta.”(Heraclit).

   În cele din urmă, perioada petrecută la Sept-Tours a luat sfârșit. Diana trebuia neaparat să ajungă la Londra, pentru a găsi o vrăjitoare dispusă s-o ajute să-și folosească și stăpânească magia, altfel erau pierduți…Și-a luat rămas bun de la de Philippe, dar – știind ce îl aștepta pe acesta – nu înainte de a-i face o promisiune:

”Nu vei fi singur, Philippe de Clairmont, i-am șoptit cu înverșunare. Voi găsi o cale de a fi lângă tine în întuneric, îți promit! Iar când vei crede că toată lumea te-a abandonat, eu voi fi acolo, ținându-te de mână.”

   La Londra, vor locui la hanul ”Cerbul și Coroana”. Atmosfera locului, cu străzile, prăvăliile, mirosurile și sunetele acelei zone a Londrei, precupețele, meșteșugarii, și toate figurile pitorești întâlnite, sunt atât de bine descrise, încât chiar te poartă aievea în trecut!

  Dintre personajele aduse în prim plan, l-am îndrăgit foarte mult pe Gallowglass, nepotul lui Mathew, descris ca ”vampir și soldat al sorții”, care va lega cu Diana o relație foarte strînsă. După ce va reveni în prezent, ea îl va revedea după câteva zile, în timp ce peste el trecuseră secole…dar să nu anticipam!

   Pe fondul poveștii de iubire dintre Diana și Mathew, aflăm despre anturajul care îi înconjoară pe cei doi, în principal dintre vechii prieteni al lui Mathew, dintre care unii o acceptă, iar alții o detestă pe Diana, trădând-o cumplit la un moment dat! Povestea de dragoste la rândul ei trece prin suișuri și coborâșuri, iar umbrele din trecutul lui Mathew au amenințat nu doar o dată să-i înghită pe amândoi. Încrederea Dianei și puterea iubirii lor au fost puse la grea încercare…

   În cele din urmă, Diana reușește să ajungă la o vrăjitoare, care însă îi promite că o s-o ajute doar dacă va demonstra că știe o vrajă simplă: să verse conținutul unu ou într-un vas aflat pe masă fără a-și folosi mâinile. Diana nu reușește asta, dar sub privirea ei concentrată, dinspre ou ”se auzi un troznet, apoi se ivi un cioc…N-am turnat oul în castron, mi-am cerut eu scuze. Vrăjile n-au funcționat. Puiul încă ud începu să protesteze, scoțând piuituri indignate una după alta. ”N-au funcționat? Încep să cred că nu știți nimic despre ce înseamnă să fii vrăjitoare”. Iar eu începeam să cred că avea dreptate.”

  Dar va afla în curând, cu ajutorul celei mai puternice vrăjitoare din Londra, Goody Alsop. Diana nu era o vrăjitoare slab înzestrată care nu știa sa-și folosească puterile, ea era o țesătoare! ”Ce este aceea? Am șoptit. O făuritoare de vrăji, spuse bătrâna. Noi, țesătoarele, suntem ființe rare. De aceea zeița te-a trimis la mine.” O vrăjitoare a focului, una a apei și alta a pământului îi vor împărtăși de asemenea magia lor. Îndrumată de ele, Diana învață să-și țeasă magia! Mi-a plăcut foarte mult ideea cu duhul Dianei.

  „Vrăjitoarele nu au duhuri. Aceasta era o altă născocire a oamenilor, ca venerarea diavolului. Țesătoarele au, spuse Goody Alsop cu seninătate.” Duhul Dianei s-a dovedit a fi…o balauroaică! ”Încercam să țes o vrajă când balauroaica ieșise din colivia coastelor mele. Acum stătea lipită de tavan, scoțând nori de fum și clănțănind agitată din dinți.” Era foarte simpatică și năzdrăvană de câte ori reușea să scape, iar când se cumințea, se făcea străvezie ca aerul și se plia lângă coastele Dianei, fiind totuna cu aceasta!

   În perioada petrecută la Londra, Diana și Mathew și-au pus amprenta asupra vieții celor din jur, iar pentru Annie și Jack, doi copii orfani care ajung în preajma lor, au fost șansa pe care le-a oferit-o viața.

    Tot acum, ajung și la curtea domnească unde regina ceruse s-o cunoască pe soția lui Mathew Roydon, cum era cunoscut în acea vreme, dar nu o primește cu simpatie…veți vedea de ce!

   De la Londra, cei doi călătoresc spre îndepărtata Pragă, cu o misiune diplomatică, spre îngrijorarea lui Goody Alsop. ”Du-te cu vârcolacul tău! Dar ia aminte, Diana Roydon: pornești pe o nouă cale. Iar eu nu pot să prevăd unde va duce. ”Atâta vreme cât eu și Mathew suntem împreună, Goody Alsop, direcția în care mergem nu mai contează.””

   Îngrijorarea bătrânei vrăjitoare nu a fost însă fără temei. Deși la Praga dau de urma manuscrisului mult căutat, vor avea parte de întâmplări nefaste la curtea împăratului Rudolf al II-lea, pe care vă las să le aflați singuri. Țin totuși să spun că am apreciat descrierea traiului lor la Praga, a cartierului de sub zidurile castelului, Mala Strana, unde trăiau majoritatea ambasadorilor.

”Am urcat călare pe Sporrengasse…am observat pe îndelete casele cu fundațiile lor piezișe, sgraffiotul colorat și însemnele pictate. Am trecut pe lângă locuința Leului Roșu, a Stelei aurii, a Lebedei și a celor Două Lebede. Ajunși în vârful dealului, am făcut un viraj strâmt spre un cartier plin de conace ale aristocraților și curtenilor, numit Hradcany…De aproape, castelul era chiar mai mare și mai întins decât îmi păruse de la distanță. Arăta ca un oraș complet separat, plin de negustori și industriași. Drept în față se aflau foișoarele gotice ale catedralei Sfântul Vitus, cu turnuri rotunde ce punctau zidurile. Deși construite pentru apărare, acum turnurile adăposteau ateliere pentru sutele de artizani ce-și găsiseră adăpost la curtea lui Rudolf.”

   Întorși la Londra, au parte de trădarea unor prieteni, cu consecințe grave. Nu vă spun mai mult, dar vă mai povestesc o întîmplare, fericită de această dată! Cu cine credeți că se întâlnește Diana?! Cu tatăl ei, mort în prezent (murise pe când Diana avea șapte ani), care avea și el darul călătoriilor în timp și venise acolo din 1980! Deși ea, sosită din prezent, are 33 de ani, el o recunoaște! Uluiți și bucuroși, se regăsesc și se redescoperă. Diana îl întreabă unde este mama, la care el îi răspunde: am lăsat-o acasă, cu tine, că acum trei zile, aveai șase ani! Au petrecut câteva zile împreună, în Londra anului 1590, după care și-au luat rămas bun să se întoarcă fiecare în timpul din care venise, dar mult mai împăcați, ea cu trecutul, iar el, cu ceea ce avea să vină…

   Nu vă dezvălui finalul cărții, vă invit să aflați cum reușesc Diana și Mathew să vină înapoi, cine și ce îi așteaptă. Și o să descoperiți încă o surpriză pe care nu v-am dezvăluit-o!

   Pe parcursul cărții, acțiunea din trecut a fost punctată prin trimiteri ocazionale în prezent, în care cei rămași acasă sesizau anomalii apărute ca urmare a trecerii celor doi prin trecut. Foarte interesante aceste urme!

   Pot spune că am perceput această carte ca având trei planuri care se ”topesc” unul în altul: pe un plan se află povestea cu vrăjitori, vrăjitoare, vampiri și demoni, care trăiesc într-o lume fantastică, întrepătrunsă cu cea a oamenilor, cu superstițiile, miturile și tradițiile ei; pe un alt plan se află prețioasa lecție despre istoria locurilor, timpurilor și oamenilor care prind viață atât de veridic între paginile cărții, iar în planul principal se află superba poveste de dragoste dintre un bărbat și o femeie, ce s-au descoperit suflete pereche. Iar povestea nu se sfârșește aici, ea continuă în volumul trei, Cartea vieții!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti