Seria Legenda celor patru soldați de Elizabeth Hoyt

Eroi și eroine neconvenționale, intrigi seducătoare, povești amuzante și multă pasiune!

Legend of the Four Soldiers Series

1.GUSTUL ISPITEI-To Taste Temptation (2008)-Colecția Iubiri de poveste-Editura Alma/Litera

   O întrebare pe care multă lume evită fie să o pună, fie să-i dea un răspuns concret: „Cum este pe timp de război?”. De ce toate acestea? Fiindcă războiul înseamnă suferinţă, râuri de sânge care  par a nu mai seca. Imaginaţi-vă, dragi cititori, cum se purtau în secolele trecute luptele între triburile băştinaşe şi englezi, cum soţiile, copiii şi surorile rămâneau acasă şi aşteptau. Veştile proaste erau aduse de presă ori scrisoare sau locotenent. Acele vremuri arătau diferenţele între bine şi rău, între fericire şi durere. Cine ştia să joace şah, ştia şi arta războiului, cum anume să învingă pe cel mai slab. Un pion bine aşezat făcea de cele mai multe ori diferenţa. Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă o piesă oarecare ar transmite strategia atent măsluită către inamic? Un masacru. Cine să fie persoana care ne  trimite atât de departe în timp?-Crina Stanciu

  Lady Emeline Gordon, îmbrăcată după ultima modă și cu maniere fără cusur, este întruchiparea sofisticării londoneze. Ca atare, reprezintă alegerea perfectă pentru a o introduce în înalta societate pe Rebecca, sora unui om de afaceri din Boston, fost soldat în războiul din Colonii.

   Samuel Hartley este foarte bogat, însă purtarea lui lasă de dorit. Cu o agilitate exersată în anii petrecuți în sălbăticie, are un trup atletic și un chip enigmatic, dar face notă discordantă la evenimentele mondene. În definitiv, cine mai poartă mocasini și jambiere la un bal? Disprețul pe care-l afișează față de regulile bunei-cuviințe o scoate din fire pe Emeline, în aceeași măsură în care îndrăzneala lui îi trezește interesul.

   Totuși, Samuel a venit la Londra ca să caute un trădător, nu ca să se îndrăgostească. Viața lui este marcată de tragedia masacrului de la Spinner’s Falls, unde au pierit majoritatea camarazilor săi de regiment, inclusiv fratele lui Emeline. În plus, oricât și-ar dori tânăra femeie să-i simtă mâinile pe trupul ei, să guste buzele acelea care o invită la păcat, trebuie să se abțină, căci este logodită cu un viconte pe care-l cunoaște încă din copilărie.

   Unele lucruri sunt însă incontrolabile chiar și pentru o lady…

„- Dar ce te-a făcut să râzi?

Lui Emeline i se tăie răsuflarea când auzi tandreţea din vocea lui.

-Faptul că este absolut ridicol! Cine s-ar putea gândi că eşti laş?

-Nu e ridicol, şopti Sam apropiindu-şi faţa de a ei. Nu mă cunoşti.

-Ba da. Eu… Voise să-i spună că îl cunoştea mai bine decât pe orice alt bărbat de pe faţa pământului. Mai bine chiar decât pe Jasper. Dar nu apucă să mai rostească nici un cuvânt, pentru că buzele lui le acoperiră pe ale ei. De ce tocmai acest bărbat? De ce nu oricare altul, de rangul ei şi din ţara ei?”

2. SEDUCEREA UNUI PĂCĂTOS-To Seduce a Sinner (2008)-Colecția Iubiri de poveste-Editura Alma/Litera

   Ce am simţit citind acest volum? Un amalgam de sentimente. M-a fermecat prin spontaneitatea personajelor, prin felul deschis prin care se manifestau. Este ca şi cum autoarea ne dă câteva fire de aţă pe care ni le leagă de degetul mic de la mâna dreaptă ori stângă şi ne ia cu dânsa spre un labirint, poate că al minotaurului, dar eu, cititor, nu am găsit decât o poveste a patru soldaţi care şi-au creat o viaţă cu bune şi cu rele şi care doresc să afle adevărul ce stă în spatele unui masacru. Imaginaţi-vă un ciclon, iar în mijlocul acestei furtuni stau cuvinte încâlcite care aşteaptă a fi ordonate de către…-Crina Stanciu

   Jasper Renshaw, viconte de Vale, are o problemă: dorește să se căsătorească și să aibă un moștenitor pentru titlu. Jasper nu vrea decât să găsească o doamnă care să-l suporte suficient încât să se mărite cu el, iar el să se desprindă de viața depravată pe care o duce – o viață care îl ajută să scape de trecutul care îl bântuie. Știind că Jasper caută să se însoare, Melisande Fleming își ia soarta în mâini și se oferă să se mărite cu el. Deși la început Jasper nu-și dorește decât să aibă un moștenitor, el devine în curând fascinat de soția lui – sobră și cuviincioasă ziua, desfrânată, noaptea – și jură să-i afle secretele.

  Melisande este hotărâtă să-și țină soțul la distanță. A mai iubit și a fost părăsită, așa că va face tot ce-i stă în putință să-l împiedice să afle ceva despre slăbiciunea ei teribilă: este îndrăgostită în taină de el de câțiva ani. Dar este imposibil să nu fie vrăjită cu totul când soțul o curtează de parcă ar fi o iubită, nu nevasta lui. Pe măsură ce Melisande și Jasper se implică într-un pasional joc de-a șoarecele și pisica, secretele din trecut încep să iasă la suprafață… amenințând să-i despartă.

    „Se pare că se însurase cu o femeie ușoară, reflectă Jasper a două zi dimineață. O femeie ușoară senzuală și îndrăzneață! Și nu-i venea să creadă ce noroc avusese! Când se află în sacristia bisericii, ascultând propunerea ei de căsătorie, mahmur și cu capul zvacnindu-i de durere, nu se gândise nici măcar o clipă că ceea ce se va întâmplă în patul conjugal ar putea fi atât de incredibil de intens.

    Desigur, toată minunăția aceea nu prea explică de ce în dimineață aceea pleca de la conacul lui, după ce luase din nou micul dejun fără soția să. Asta se apropia periculos de mult de lașitate. Însă, deși era absolut încântat de senzualitatea ei, nu putea să nu se întrebe de unde avea acele cunoștințe. Trebuie să fi avut cel puțin un iubit – sau poate chiar mai mulți -, dar nu era sigur dacă voia să se gândească mai mult la asta. Imaginea unui alt bărbat învățând-o astfel de lucruri… […]

    Marai. Un coșar care trecu pe lângă el îi aruncă o privire speriată și se îndepărta în grabă.

    Jasper înlătura din minte acel gând. Se zgribuli și-și ridică gulerul că să se apere de burniță rece. Vremea bună se sfârşise în cele din urmă, iar acum Londra era cenușie și mohorâtă. Dar mintea îi zbura din nou la noaptea trecută. Își aminti de reflexia soției în geamul întunecat, dezgolindu-și trupul înalt și zvelt — palidă și fantomatică, cu părul ei castaniu-deschis ondulându-i-se în jurul soldurilor.

    Probabil îl consideră un las. Sau poate și mai rău — un imbecil. O părăsise după ce făcuseră dragoste, fără că măcar să-i spună „noapte bună” și își petrecuse noaptea pe patul sau de paie. Era un idiot. Dar ochii aceia…”

„Jasper se uită la soţia lui, care stătea pe scaunul de vizavi de el…în timp ce stătea şi o privea, mintea lui plănuia furioasă următorul asalt asupra fortăreţei sufletului ei…La ce te gândeşti? întrebă Melisande şi vocea ei căzu în gândurile lui, precum o pietricică într-un lac./Mă întreb dacă eşti o zână, îi răspunse el./Îţi baţi joc de mine./Din păcate, nu, inima mea. ”.

3. ÎMBLÂNZIREA BESTIEI-To Beguile a Beast (2009)-Colecția Iubiri de poveste-Editura Alma/Litera

  Singuraticul Sir Alistair Munroe a preferat să se ascundă în castelul lui izolat după întoarcerea din Colonii, marcat fizic și sufletește de războiul la care a participat și de ororile pe care le-a văzut și suferit. Însă când o frumusețe misterioasă apare pe neașteptate la ușa lui și îi propune să o angajeze, pasiunile pe care și le-a reprimat ani la rând încep să se trezească la viață.

   Fugind de greșelile trecutului, Helen Fitzwilliam ajunge de la luxul unei reședințe în Londra și de la strălucirea petrecerilor din înalta societate, la un castel dărăpănat din Scoția… și la o slujbă de menajeră. Totuși, Helen este decisă să înceapă o nouă viață și nu are de gând să lase mizeria și dezordinea – și un bărbat ursuz și lipsit de maniere – să o alunge din refugiul pe care și l-a găsit în sfârșit.

   Sub înfățișarea de o frumusețe uluitoare a lui Helen, Alistair descoperă o femeie curajoasă și senzuală, care nu se crispează la vederea cicatricilor lui. Însă chiar când începe să spere că în viața lui mai poate să-și facă loc adevărata dragoste, trecutul lui Helen amenință să-i despartă cu violență. Acum, Frumoasa și Bestia trebuie să lupte pentru singurul lucru pe care nu credeau că o să-l mai găsească vreodată – o fericire până la adânci bătrâneți.

    “Helen lua în brațe cățelușul care tremură și îl puse lângă foc, unde se făcu covrig, deznădăjduit și ud. Avea să se îngrijoreze pentru el mai târziu. În clipă aceea, stăpânul era pe primul loc.

    Helen se ridică și începu să dea jos haina îmbibată cu apă de pe umerii lui Șir Alistair. El se apleca spre ea că să o ajute, dar mișcările îi erau stângace. Aruncă haina udă pe vatra, unde începu să scoată aburi. Apoi îngenunche în față lui și se apucă să desfacă nasturii prin țesătură udă leoarcă a vestei lui. Îi simțea privirea, ochii obosiți, și bătăile inimii ei o luară la goana. Descheie vestă, o trase și o aruncă peste haina. Când se apucă de nasturii de la cămașă, era conștientă că răsuflă din ce în ce mai greu. Se concentra și își pironi privirea pe materialul alb și transparent lipit de pieptul lui puternic. Fire crețe de par umbreau pânză cămășii. Helen simțea respirația fierbinte în creștetul capului. Poziția aceea era mult prea intimă.

    Trase cu hotărâre cămașă de pe el, înainte să apuce să se oprească și să se gândească la ce se întâmplă, dar tot se poticni când pieptul lui gol se dezvălui în față ei. Trupul lui era mult mai frumos decât în închipuirile ei. Pantele late și puternice ale umerilor duceau spre mușchii surprinzător de puternici ai brațelor, iar pieptul îi era lat și acoperit cu păr cârlionţat în partea de sus. Sfârcuri de un roșu maroniu se desenau prin părul de pe piept, țări și ascuțite, și șocant de goale. Abdomenul lui tare era mângâiat doar de o linie subțire de par negru care îi încercuia buricul înainte să se lărgească mai jos și să dispară sub brâul pantalonilor. Helen întinse mâna spre linia aceea seducătoare de par înainte să își dea măcar seama de propria ei mișcare.

    Își retrase de îndată mâna nestăpânită, o ascunse în fuste și spuse la repezeală:

    – Ridicați-va că să dăm jos și celelalte haine. Sunteți aproape vânat de frig.”

4. INIMĂ SĂLBATICĂ-To Desire a Devil (2009)-Colecția Iubiri de poveste-Editura Alma/Litera

   Reynaud St. Aubyn și-a petrecut ultimii șapte ani într-o captivitate de iad, în Coloniile americane, ca prizonier al indienilor. Acum, acest bărbat, odinioară un viconte care avea toată lumea la picioare, dă buzna în mijlocul unei reuniuni organizate în reședința familiei și își cere drepturile ancestrale. Însă poate să fie considerat acest sălbatic adevăratul moștenitor al ultimului conte de Blanchard, mai ales că toată lumea îl considera mort de multă vreme?

   Beatrice Corning, nepoata celui care a moștenit toată averea Blanchard, este o adevărată domnișoară englezoaică, bine-crescută și cu maniere impecabile. Dar are un secret: nici un bărbat nu a reușit să o fascineze așa cum a făcut-o frumosul tânăr pe care îl cunoaște doar din portretul aflat în casa unchiului ei. Brusc, acest bărbat apare în carne și oase și o vrăjește, chiar dacă cei șapte ani de captivitate l-au făcut să își piardă blândețea și l-au transformat într-un adevărat diavol. Dar Beatrice poate să vadă omul nobil din spatele sălbaticului care a devenit Reynaud. La rândul lui, și el e atras de această lady încântătoare, deși bănuiește că loialitatea ei se îndreaptă spre unchiul amenințat să piardă toate drepturile de care s-a bucurat în ultimii ani.

  Va putea dragostea lui Beatrice să-l îmblânzească pe acest bărbat, care nu se va da înapoi de la nimic pentru a-și recăpăta titlul, averea și locul în înalta societate – chiar dacă asta înseamnă să o sacrifice pe ea?

“O săptămâna mai târziu, Beatrice își ascundea mâinile tremurătoare în faldurile rochiei de mireasă. Era o rochie elegantă. Lottie îi spusese că doar pentru că se mărită în pripă nu însemna că nu putea să își facă o rochie nouă. Așa că purta o frumoasă rochie din mătase care se unduia în tonuri de verde și albastru atunci când se mișcă. Dar în ciuda frumuseții rochiei, Beatrice nu reușea să își controleze tremurul degetelor.

    Poate că erau emoțiile tipice pentru ziua nunții. Încerca să fie atentă la episcopul care vorbea în față lor, dar cuvintele lui păreau să fie înghițite într-un zgomot tărăgănat.

    Speră din tot sufletul să nu leșine.

    Oare făcea ce trebuia? Tot nu știa, chiar dacă se află în față altarului. Reynaud îi promisese că va avea grijă de unchiul Reggie, îi promisese că îl va lasă să locuiască la reședința Blanchard indiferent de felul în care se încheia lupta lui pentru titlu. Asigurase liniștea unchiului Reggie și poate că era un motiv suficient că să se mărite cu acest bărbat chiar dacă el nu o iubea.

    Nu o iubea.

    Beatrice se încruntă la buchetul de flori din mâinile ei. Își dorise un bărbat care să o iubească pentru ce era ea, în schimb, se mărită cu un bărbat dintr-un calcul pur realist. Era suficient? Nu era sigură. Se putea că inima lui Reynaud să nu se îmblânzească niciodată într-atât încât să o iubească. În ultimele săptămâni, păruse mai dur că niciodată, mai concentrat pe scopul lui de a-și recăpăta titlul și puterea care venea la pachet cu el. Putea să îndure acea căsătorie dacă el nu o va iubi niciodată? 

    Dar apoi, Reynaud se întoarse spre ea și îi puse un inel simplu de aur pe deget și o sărută gingaș pe obraz. Deodată, totul se încheiase și era prea târziu pentru gânduri sau regrete. Beatrice trase adânc aer în piept și puse mâna pe brațul lui Reynaud, strângându-l mai tare ca de obicei.”

Sursă copertă serie: Cărți Romantice

Legend of the Four Soldiers Series

Recenzii /apariţii cărţi

Serii cărţi

Sursa foto Pinterest