Sindromul impostorului – cauze și efecte

  Te-ai săturat să-ți minimalizezi eforturile, să te simți mai prejos sau să crezi că nu ești suficient de bun în comparație cu alții? Dacă da, atunci ia în calcul faptul că ai putea suferi de sindromul impostorului. În unele cazuri, acesta are rădăcini adânci cu trimitere în copilărie, însă majoritatea se declanșează din cauza criticilor. Probabil pentru cineva tu nu ai fost/ești suficient de bun. Tocmai această breșă internă face ravagii și declanșează diferite stări.

   Nu intra în panică, sindromul acesta nu este o boală, nu se ia tratament. Se poate întâmpla să te trimită inclusiv la terapeut sau îți poate răscoli interiorul prin anxietate și stres. De multe ori poate fi regăsit și sub denumirile de fenomenul impostorului sau sindrom de fraudă sau experiența impostorului.

  Cea mai bună explicație o are wiki „este un tipar psihologic în care un individ își pune la îndoială abilitățile, talentele sau realizările și are o teamă persistentă interiorizată de a fi expus ca impostor”.

    O altă viziune despre sindrom o are si Lou Solomon, explică foarte bine care pot fi cauzele și efectele fenomenului.

   Poate că nu m-aș fi gândit în profunzime la aceste stări, însă pe parcurs oamenii își schimbă parcursul personal și ajung să se vadă din alte perspective. La unul din acele puncte esențiale ajungi fără să vrei și poți pune stop înainte să te „radiezi”.

   Scopul nu este să caut vinovații, ci aș vrea să te ajut, poate și tu ești copleșit de aceste trăiri și nu știi cum să faci față frustrărilor, stresului sau presiunii de care ai parte.

   Se poate trece prin aceste faze și nu realizezi ce se petrece. Dacă simți frecvent că ceea ce știi nu este destul sau că toată experiența acumulată într-un domeniu în viziunea ta pare să fie comprimată în câteva rânduri, atunci ai o problemă.

   De multe ori oricât ai munci, parcă nu este de ajuns. Și cum fiecare clipă are rolul ei în dezvoltarea ta și ceea ce experimentezi te pune în diferite ipostaze, cel mai bine este să schimbi puțin mersul lucrurilor.

   O parte din aceste semnale de alarmă pot fi:

– Teama de a nu da greș, de multe ori în cantități excesive;

– Perfecționismul în orice domeniu, tot timpul cu garda sus, mereu încordat, obsedat de control;

– Subestimarea propriilor reușite;

– Implicarea în muncă, adesea adăugând task-uri suplimentare și muncind din ce în ce mai mult;

– Stresul continuu;

– Minimizarea efortului depus și atribuirea succesului altor factori exteriori, precum noroc sau întâmplare.

  Dacă nu știi cum să ieși din acest cerc vicios al impostorului cel mai bine este să analizezi la rece efectele pro sau contra.

  Decât să te simți vinovat sau presat de anumite greutăți, încearcă să vorbești despre aceste sentimente. Ceea ce poate părea o gaură imensă în podea, alte persoane vor avea o altă perspectivă. Nu întotdeauna ce funcționează deficitar este din vina noastră. Dacă vorbești despre ceea ce simți nu este ceva rău, acceptă să fii vulnerabil, să-ți pui întrebări. Relaxează-ți mușchi și vei vedea viața din altă perspectivă. Nu trebuie să fii de piatră ca să ai succes, ci să fii tu.

  Axează-te pe punctele tale forte, pune-le într-o lumină bună și bucură-te de fiecare succes. Fii recunoscător pentru tot ce ai și îți aduce bucurie.

   Nu-ți fie teamă să ceri ajutor atunci când nu știi ceva. Decât să îți faci griji inutile, alege să întrebi pe cineva care îți poate oferi sprijinul. Dacă întrebi nu înseamnă că ești slab. Vulnerabilitatea nu este un defect.

  Acceptă că nu le știi pe toate și cu timpul vei dobândi noi calități, vei învăța lucruri interesante. Acceptă că și imperfecțiunea poate fi o calitate, în fond nu toți oamenii le știu pe toate. Chiar și cei cu IQ ridicat au propriile lor urme lipsite de culoare.

   Încrederea de sine nu crește miraculos peste noapte și nici de sindromul impostorului nu scapi cât ai bate din palme. Cel mai important pas este înțelegerea fenomenului și analizarea cauzelor, ce îți dăunează cu adevărat. Poate fi cineva din familie, locul de muncă aparent „ideal” sau o relație toxică. Nu-i ușor să accepți că greșești, dar dacă vezi și alte alternative, deja ai o altă perspectivă asupra sinelui.

  Ce părere ai despre acest fenomen? Te regăsești printre rânduri? Ce soluții alternative ai sugera pentru a scăpa de sentimentul de inutilitate sau vină?

  Photo credit John Noonan on Unsplash