Teama de refuz și evitarea realității - Rubrica La vie en noir

Teama de refuz și evitarea realității – Rubrica La vie en noir

  De ce ne este atât de dificil câteodată să acceptăm răspunsul „Nu”?

  Ce are capacitatea de a declanșa acest cuvânt minuscul format din două litere, în momentul în care ne este adresat?

  Sunt situații contextuale în care ne este extrem de greu să acceptăm un refuz. Indiferent de sfera în care acesta își face apariția, negația care vine peste noi ca un duș rece, ne smulge din propria visare și ne dă de înțeles că este posibil să fi evaluat greșit întreaga problemă.

  În acel moment ne poziționăm brusc între varianta de a accepta faptul că nu avem întotdeauna dreptate sau că nu avem mereu dreptul de a pretinde ceva, și varianta în care considerăm că sursa refuzului nostru nu este capabilă să înțeleagă la ce ne-am referit. Ori mai trist, să înțeleagă dar să nu ne dea dreptate, ceea ce pare greu de asimilat.

  Trăim considerând că le știm pe toate sau dacă nu chiar pe toate, deținem majoritatea răspunsurilor importante. Deținem un fler anume când vine vorba de a intui adevărul și varianta corectă din toate punctele de vedere, iar capacitatea noastră de a analiza lucrurile în detaliu, ne poziționează pe trepte superioare de evoluție, la care mulți și-ar dori să ajungă.

  Câteodată, cuprinși de un val de falsă modestie, dat de puterea noastră specială de a accepta rațional anumite scăpări umane pe care suntem dispuși să le acceptăm în ceea ce ne privește, întărim ideea de cunoaștere și deschidere prin însuși faptul că ne recunoaștem anumite defecte.

  Refuzul nu poate fi acceptat așa ușor. E datoria noastră să insistăm până lucrurile se vor așeza pe făgașul pe care noi îl considerăm normal pentru a nu fi nevoiți să pășim în afara zonei noastre de confort.

Cum ar fi să acceptăm faptul că mereu există ceva ce ar putea fi îmbunătățit în ceea ce ne privește?

Ar fi un prim pas către dezvoltarea noastră personală și obținerea unor relații interumane de calitate.

  Teama de refuz este similară fricii de eșec, doar că se rezumă la nivel uman. Eșecul survine din proiecte și activități pe care nu reușim să le ducem la bun sfârșit, sau cel puțin nu într-o manieră satisfăcătoare. Refuzul ne este transmis, direct sau subliminal, doar în urma interacțiunilor cu ceilalți, conferindu-ne ideea că ceea ce avem noi de oferit nu este dezirabil, de interes sau suficient, iar această informație este greu de digerat.

  Deci ce ne rămâne? Să insistăm în speranța că cel care ne refuză intențiile sau ideile, se va răzgândi. Astfel, nu vom fi nevoiți să ne schimbăm abordarea sau perspectiva prin care privim lucrurile. Ne păstrăm confortul mental și părerea bună despre sine, fără să realizăm că inflexibilitatea mentală pe care alegem să o menținem, alimentează această teamă de refuz și ne anihilează treptat dorința de a încerca lucruri noi și totodată de a ne descoperi pe sine.

  Uneori este necesar să apelăm la ajutor specializat și asta nu e un lucru rău, dimpotrivă, realizarea acestei nevoi reprezintă un pas suplimentar în direcția dezvoltării personale.

  Schimbările importante nu se fac niciodată din papucii confortabili ai atotcunoașterii, ci din dorința de a descoperi, asimila și infrunta situații noi, din nevoia de a ne lărgi orizonturile și de a ne echilibra emoțional pentru a fi împăcăți cu sine și cu cei din jur. Dar până ajungem la rezultatele dorite, uneori este necesar să începem cu acceptarea faptului că nu putem aveam întotdeauna dreptate.

Rubrica La vie en noir

Facebook Literatura pe tocuri

Lifestyle

foto credit pexels

Teama de refuz și evitarea realității – Rubrica La vie en noir

 

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.