Strigoița, de Savu Popa – Editura Pentru Artă și Literatură – recenzie

Strigoița

Autor: Savu Popa

Editura Pentru Artă și Literatură – 2023

  “Născut în 1991, la Sibiu, Savu Popa este doctor în filologie în cadrul Școlii Doctorale a Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade“ din Târgu Mureș, fiind semnatar al unei teze de doctorat despre ipostazele teatralității și ale hermeneuticii incertitudinii în poezia optzecistă. A debutat în revista Euphorion, în 2004, cu un grupaj de versuri, publicând, de-a lungul timpului, versuri, proză și cronici literare în diverse reviste: România literară, Euphorion, Ateneu, Sintagme literare, Discobolul, Familia, Literadura, Neuma, Algoritm literar, Tribuna, Parnas XXI, Caiete Silvane, Libris, Timpul, Kryton (Madrid), Itaca (Dublin) și altele. A publicat, în 2017, volumul Ipostaze, la Editura Paralela 45; în 2018, volumul Noaptea mea de insomnie, la Editura Cartea românească; în 2021, volumul O cameră fără prize,  la Editura Casa de Pariuri Literare; și în 2022, volumul O hermeneutică a incertitudinii. Incursiuni în poezia lui Aurel Pantea și Ion Mureșan, la Editura Eikon.

În prezent este profesor de limba și literatura română și pregătește spre publicare un roman.”

“Savu Popa explorează cu rafinament și inventivitate un filon literar uitat și ocolit, deși nici pe departe secat: fantasticul de factură clasică. Lumea rurală și mitologiile locale din care se desprind poveștile acestui volum au un potențial de stranietate, magie și „înfiorare” pe care autorul știe să îl folosească la maximum. Stilistic, volumul e impecabil, ca structură, fără de greș, dar adevărata plăcere a lecturii vine din savoarea poveștilor, din puterea lor de seducție, din exploatarea curiozității cititorului, prinderea lui în mreje pentru a-l proiecta în necunoscut și imprevizibil. Și să nu uităm de umor. Unul fin, hâtru, care se insinuează, la fel ca fantasticul, din orice crăpătură a fibrei realului și transformă lumea cu totul.”(Cosmin Perța)

  Am făcut “cunoștiință” cu Savu Popa citindu-i povestea “Dubla  Ardere” din volumul “Marea Degringoladă Amoroasă”, poveste pe care o regăsim și aici.

  Acolo dragostea este simbolizată prin arderea lumânărilor. Ele par niște ființe care împrăștie lumină și miros, iubesc și la urmă ard. Iar viața celei care povestește se aseamănă cu ele. Și povestește cu atâta patimă despre lumânări încât devine o adevărată legendă:

“…fiecare lumânare are propria ei personalitate. Și trebuie să ardă ca atare. Nu, mai bine spus trebuie lăsată să ardă în colțul ei, separată puțin de celelalte. Privește o lumânare care arde. Cât de grațioasă, cât de unică poate fi ea…”

Acest volum de povestiri pare o “culegere” de legende și basme populare.

  Probabil și bunicii voștri vă spuneau povești cu zâne, care dansează în poiană, cu haiduci ascunși în munți, cu oameni care când mor se transformă în strigoi, sau vă speriau cu balauri, monștrii din fântâni și lacuri, sau cu personaje din altă lume, care trăiesc ascunse în mine sau în alte locuri sub pământ.

  Semnificativă este povestea  “Vâlva, duhul minelor sau Povestea lui Munteanu, cioplitorul în sare”,  în care pădurarul povestește despre lacurile cu apă sărată, peștele monstru din adâncuri și un cioplitor în sare. Acesta sculptase într-un colț din mina de sare o capelă și diferite obiecte după imaginația lui.   Colțul acela devenise un loc de pelerinaj. Dar  dintr-odată cioplitorul vrea să distrugă totul, din motive doar de el știute, și stârnește mânia din adâncuri a Vâlvei, care se manifestă înfricoșător,  cum spune povestitorul:

“…Vâlva se trezise din te miri ce necunoscut din fundul pământului și noaptea umbla pe acolo hămesită, cutremurand casele, huruind ogoarele. Zâua, mulți mineri intrau tot mai adânc pe galerii și, spuneau ei, viedeau ceva ce sclipea și se îndreptau spre acel punct. Nu toți, dar mulți nu au mai ieșit la suprafață. Se deschidea ca un gol nentea lor, unde aceștia cădeau și nimenea nu-i mai găsea vreodată”

  Sau “Fântâna de os”– o poveste cu multe elemente fantastice. O fântână construită din oase, la porunca Diavolului, o fântână blestemată, pe care oricât au încercat oamenii de-a lungul timpului s-o dărâme nu au reușit. Și oricâte năpaste au venit peste acele pământuri în timp, fântâna a rămas la locul ei:

“Când am ieșit din sat, am zărit imediat fântâna scăldată într-o lumină ireală…

Stătea neclintită de-a dreptul amenințătoare. Avea ceva straniu.”

“Într-adevăr , părea că zidurile ei erau din oase bine lustruite, fine la atingere,lucioase.”

“Fântâna lucea și mai puternic. Mă chema din nou la ea.”

  Astea sunt doar câteva povești din volumul lui Savu Popa. Prin peregrinările lui autorul a adunat o mulțime de legende, mistere, unele ciudate, altele pline de fantezie și chiar de paranormal.

  Dar sunt povești, legende, mistere, transmise din “gură în gură” de-a lungul anilor și generațiilor. Unele locuri și lucruri  s-au transformat în atracții turistice, deși oamenii se închină și acum când le povestesc.

Pe vremuri menestrelii și negustorii purtau poveștile dintr-o parte în alta a lumii.

  Savu Popa ne face cunoștiință cu mentalitățile, credințele, întâmplările din lumea satelor, redându-le în mare parte în graiul “neaoș” al acelor locuri.

  Și asta este un plus, pentru că ai impresia că tu, cititorul, ești cel care află direct de la sursă misterele.

Felicitări Savu Popa și aștept romanul!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți