Tango la geamandură de Nina Marcu-Impresii
Tango la geamandură, de Nina Marcu-Impresii
Editura Mytos- Ploieşti
An apariţie: 2017
O carte pe care o simţi, o trăieşti, o urăşti, o ignori, dar nu pentru multă vreme, pentru că te cheamă, te ademeneşte cu pitorescul limbajului şi forţa vibrantă a subiectului.
,,Tango la geamadură” nu este o carte relaxantă şi nici pentru toţi cititorii. Îţi pune neuronii la treabă şi trebuie să ai antrenament şi experienţă în ale literaturii să o poţi întelege la adevărata ei valoare, dar poate fi şi element de studiu pentru cititorii începători. Incomodă pentru unii, fascinantă pentru alţii, este acel contradictoriu care dă unicitate unei opere literare.
Cu un limbaj pitoresc şi expresii de o actualitate feroce preluate din jargou, scrisă într-un stil aparte, cartea te lasă fără respiraţie şi te face să vrei să citeşti fiecare slovă cu aviditate.
Personajul Radu Munteanu este la fel de fascinant ca Moromete sau Nică a lui Creangă, iar Ţeapă şi subcomisarul de poliţie Cristian Popa vine să reîntregească pleiada de personaje frumos şi inteligent create, întâlnite pe parcursul firului narativ despicat şi împletit de Nina Marcu.
Vibrantă şi de o profunzime aparte, cartea scrisă de ziarista Nina Marcu poate scormoni în adâncul adevărurilor ştiute, auzite sau neştiute, încă.
Cum este să fii nebun, fără să fii nebun? Trebuie descoperit.
Dacă există sau nu asemănare cu personaje sau situaţii reale, numai tu, cititorule, poţi concluziona.
Lansarea cărţii: 06.02.2018, orele 18.00-Sala ,,Marea Unire” a Palatului Culturii din Ploieşti
O autoare care trebuie citita!
Arci, merci!
Succes ! Suna bine
Aşa zic specialiştii, e drept, nu britanici, că sună bine un tango. Mai ales la geamandură… Mulţumesc mult. Cred că tot sub acoperire scriu. Cu tehnica asta sunt direct rasol.
Cea mai frumoasă fată, cu cel mai frumos prenume, cu sufletul ca un parfum de iasomie – adică, şi frumos şi fabulos – care are în grijă cele mai frumoase tocuri din literatură, mi-a făcut o surpriză. Ca o boare de alizeu primăvăratic, într-o Siberie îndepărtată. Şi îngheţată. Mii de mulţumiri. Pentru tot. Sunt norocoasă că sunt, că mă pot considera, prietena ta. O tonă de mulţumiri şi ţie, Arci, fată minunată care îmi faci mereu bucurii. Scriu cu ochelarii acum, deci n-am greşit adrisantu’. Mulţumesc din nou.
Multumesc, Nina! Sunt onorata ca te-am cunoscut, si mi-ai dat posibilitatea sa descopar o bucatica din Nina Marcu prin intermediul scriiturii tale. Acum, maine, si mereu ma voi bucura si mandri cu asa o prietena. Esti speciala! Succes!
Nuuuuuuuu. Nu sunt. Ca tine, ca voi, ca toată lumea sunt şi eu. Şi da, eu, eu ţie îţi mulţumesc şi mă bucur că m-am infiltrat pe la streaşină în casa voastră.
Cu ochelari, cu ochelari, da’ să semnez tot n-am făcut-o. Deci, afirm, susţin ce-am spus şi, cum era aia de pe când eram noi adolescente: şi mai jos mă iscălesc: Nina Marcu
Stiam ca esti tu, esti inconfundabila si unica 🙂
Aoleu… E de rău?
Cine este Nina Marcu? Ei bine, până mai ieri nu știam, dar azi mă mândresc cu faptul că am citit câteva fragmente de roman. Cum scrie Nina Marcu? Grozav e puțin spus! Scriitura ei este ca un frizzante ținut la rece: oferă o furnicătură răcoritoare, care să mascheze gustul dulce al vinului.
Eu eram 🙂
Are un stil unic! Cel putin eu nu am vazut la autorii contemporanii o astfel de scriitura. Cititi si veti descoperi la ce m-am referit. Din acest motiv am si spus ca poate fi un element de studiu pentru cititori.
Deci, nu ş’ ce-am făcut, că iar, după câte văz, am încurcat destinataru’. Scuze, ce să fac… Doar nu ne-om lua din atât, nu? Am şters io un volum întreg de roman, ce mai contează acu’ că am greşit, ca poşta română, adrisantu’? Comentariul era pentru Andreea. Unic, zici, Iasmy? (Of, cât te invidiez pentru numele tău minunat. Mereu simt parfum de iasomie, când îl rostesc). Nu ştiu ce zici. Nu ştiu ce ziceţi toţi cu stilul ăsta unic. Scriu şi io cum pot. Mă joc, mai bine zis. Când reuşesc să fentez timpul, ca pe radar, când vine o madamă de-o cheamă Inspiraţia, mă joc. Dar nu mă joc deloc când vă adresez vouă mulţumiri. Vorbesc serios. Ca să ştiţi.
O, ce comparaţie frumoasă, profa! Mă bucură şi mă încântă ce-mi spui. Mai că sunt ca şampania – ei, nu chiar dom perignon, aş vrea eu, un spumant, acolo, pe post de şampanie – gata să explodeze, înainte s-o deschizi. Deci, vezi că iau notiţe, cu conştiinciozitate. Mă treci clasa, da?
Fragmente de roman, zici? Doar fragmente? Fir-ar! Păi, să remediem situaţia şi să fie romane întregi.
Am auzit despre carte, dar fugitiv. Voi cauta romanul ca sa il studiez in detaliu.
Domn’le, cum să zic… Autorul e în sală, vorba lu’ Băieşu. Îţi pun o pilă, Mili, ca să găseşti romanul.
Multumesc, Nina! Sunt onorata ca te-am cunoscut, si mi-ai dat posibilitatea sa descopar o bucatica din Nina Marcu prin intermediul scriiturii tale. Acum, maine, si mereu ma voi bucura si mandri cu asa o prietena. Esti speciala! Succes!
Mă tentează și pe mine această carte 🙂
Altă fată cu nume frumos! Bine că le-aţi luat voi pe toate!
A, ţeapă! Am luat, mi-am luat ţeapă. E un băiat, nu o fată. Scuze. Îmi pare rău că am încurcat borcanele. Doar că io văzusem un film în care o fată se numea Hayat. O fată, aşa că… M-am năpustit, ca să rămân în ton, ca turcii la Rovine. Scuze.
Succes la lansare! Îmi place titlul şi coperta iar cartea mă tentează.
[…] Tango la geamandură – vol.1 – impresii […]