Top șase cărți citite de la începutul anului/Rodica Pușcașu

Ador topurile… întotdeauna mi-au plăcut. Îmi aduc aminte că acum cinci ani, am scris un articol cu titlul „Topul bărbaților celebri din viața mea”. A fost momentul în care soțul meu, destul de ocupat până în acel moment, a hotărât să mai arunce, măcar din când în când, un ochi la ceea ce scriu.

Atunci când vine vorba despre cărți, pentru mine e ca și cum ai intra într-o casă. Fie îmi place extrem de mult, fie îmi conferă liniște și mă face să mă simt confortabil… sau îmi dă fiori și mă determină să mă uit sub pat înainte de culcare, chiar dacă tocmai mi-am convins fiica să nu mai facă asta.

… și mai sunt acele cărți… care, filă cu filă mă fac să mă simt din ce în ce mai frumoasă și nu înțeleg de ce complimentul serii din viața reală, nu-i ca la pagina 7 din cartea romantică pe care o citesc, de ce eroul principal are mereu cuvintele potrivite și sunt momente… de ce să nu recunosc, în care îi găsesc mii de defecte eroinei principale – deși autorul o descrie cu toate atributele sublime – pentru că îl respinge pe perfectul erou.

O categorie specială o reprezintă cărțile care îmi dau liniștea peste cap. Sunt acele cărți pe care le-ai terminat, dar ai câteva zile în care ești încă sub influența lor. Trăiești, măcar pentru un timp, purtând în fiecare zi emoțiile cărții.

De la începutul anului până în prezent, iată cele șase cărți care pe mine m-au impresionat:

1.Rușinea de Karin Alvtegen

Este un roman distins cu premiul Platinapocket 2006 pentru cel mai bine vândut roman suedez. Evident, nu acest titlu m-a îndemnat să citesc cartea, ci faptul că o citise o prietenă înaintea mea și a ajuns la concluzia că „e pe gustul tău”… și nu s-a înșelat. Romanul e unul în care acțiunea fuzionează cu dramatismul. E despre prejudecăți, familie și viața de familie, cu toate secretele, dramele și tensiunile ei, despre sentimentul de frică și despre modul extrem de interesant în care traumele sunt adesea șterse din memorie, îngropate cu forța pentru ca viața să continue. Am și plâns citind-o, deși mi se întâmplă asta foarte rar; am plâns pentru modul intens în care este descrisa drama unei fete crescute într-o instituție, în condiții foarte dure, o fată care suferea de o acută lipsă de afecțiune. E o carte intensă, dar mă bucur că am ales să o citesc… deși inițial îmi propusesem pentru 2016 să citesc numai cărți care să-mi ridice moralul.

2. O perfectă zi perfectă de Martin Page

Cine n-a auzit de Martin Page? Omul acesta e special prin faptul că te poate face să râzi, descriindu-ți, cu o imaginație debordantă, multiplele modalități prin care un tip își imaginează că se sinucide. Pe tipul acesta, personajul principal al cărții, l-am văzut ca întruchipând imaginea angajatului din marile corporații de astăzi: un tip care e parte dintr-o echipă, echipa fiind o rotiță care funcționează concomitent cu alte rotițe… totul e un mecanism în care trebuie să te încadrezi… sau să pară că te încadrezi… când tu, de fapt, nu faci decât să-ți imaginezi cum să te sinucizi. E o carte pe care o citești foarte repede, deși, în funcție de caracter sau starea pe care o ai, ai putea să crezi că e deprimantă. Dar, dacă îl știi de Martin Page de la celebrul „M-am hotărât să devin prost”, atunci vrei să cunoști, cu siguranță, și personajul din acest roman.

3. Asasini și asasinate care au schimbat istoria lumii de Paul Donnelley

Nu e o carte stufoasă, dar e foarte interesantă. Știu, există TV și poți afla orice informație din cutia vorbitoare, dar eu sunt genul care are nevoie să cazeze personajele în propria minte. De exemplu, citind despre asasinarea lui Rasputin a fost de parcă s-ar fi desfășurat un adevărat thriller în mintea mea. De la celebrul Caesar, până la Gandhi, Kennedy sau Guevara, sunt descrise nu doar momentele asasinării, ci și date despre autori. Mie mi-a plăcut cartea. E destul de veche, să fie de vreo doi ani la mine în bibliotecă, dar abia anul acesta i-a venit rândul.

4. Biblia pierdută de Igor Bergler

Unii spun că e doar o copie nereușită a romanului „Codul lui Da Vinci”, de Dan Brown, altora le-a plăcut la nebunie… cert este că e o carte controversată. Mie mi-a plăcut foarte mult… mi-a plăcut starea de agitație pe care o transmite, faptul că ritmul acțiunii e foarte alert. E o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult. Mi s-a părut lăudabilă inițiativa unui scriitor de a îndrăzni să abordeze o temă deja folosită în romane de succes. Tema este misterul creat în jurul unei cărți celebre, misterioase – Biblia lui Gutenberg și a renumitului domnitor Vlad Țepeș. E o carte despre conspirație, în care cuvântul de ordine este suspansul. Da, mie mi-a plăcut foarte mult. De la abordarea temei, la elementele de suspans, la elementele de umor… în opinia mea e o carte reușită.

Vreau să precizez că am citit și Codul lui Da Vinci, acum 5 ani și a fost una din acele cărți pe care nu le poți lăsa din mână. Evident, nu o pot include în acest top, pentru că nu se încadrează în perioada de timp. Pot doar să spun că e o carte foarte bună. Nu vreau să fac paralele între cele două cărți, nu sunt critic literar, sunt doar un simplu cititor.

5. Iubire de Katie Cotugno

După ce am terminat de citit această carte, m-am simțit de parcă tocmai aș fi urcat Ceahlăul. Prima mea impresie a fost „E o aiureală”, deși pe carte scrie: „o poveste fascinantă a doi tineri care se îndrăgostesc unul de celălalt de două ori”. Nu știu alții cum sunt, dar mie, poate că nemaifiind adolescentă, cartea nu mi-a creat sentimentul de „fascinație”. Și acum vă întrebați: „Ce caută în topul tău?”. Ei bine, după principiul atât de trendy astăzi „Nimic nu e întâmplător”, am încercat să o înțeleg după ce am citit-o și am realizat cât de multe am de învățat eu, ca părinte de viitoare adolescentă, din cartea aceasta. E adevărat, cartea în sine e o trăire tipic adolescentină, cu șovăieli, cu neclarități, cu suferințe pe care ei, adolescenții le ridică la rangul de drame. În concluzie, nu cartea în sine mi-a plăcut, ci efectul pe care l-a avut asupra mea… și pentru asta, am plasat-o pe locul 5.

6. Logodnă de conveniență de Amanda Quick

Vine o zi în viața oricărei femei când vrea să se așeze pe un fotoliu din nuiele, acoperită cu un șal împletit, sub căldura blândă a soarelui de primăvară și să citească Amanda Quick. Iată că veni ziua aceea și la mine. „Logodnă de conveniență” e povestea unei tinere curajoase, care călătorește mult, fiind scriitoare de ghiduri de călătorie. Urmărită de un ucigaș în serie, Amity Doncaster își găsește sprijin în Benedict, un tânăr de nădejde, spion al Coroanei Britanice. Pentru ca Amity să fie în siguranță, ia naștere această „logodnă de conveniență”, deși treptat, de la atingeri nevinovate, cei doi mai ajung și prin hangarele cu fân. Nu vreau să dezvălui finalul, deși sunt convinsă că cine e fan Amanda Quick, îl va fi intuit deja.

După cum bine ați observat, nu sunt fidelă unui gen anume… și asta pentru că am învățat în timp că viața e făcută din culori… culori pe care trebuie să le cunoști, dacă vrei să știi ce înseamnă un curcubeu.