Carte este disponibilă la precomandă cu livrare începând cu data de 30 iunie.

Braxthon Hamilton, cel de al XV-lea marchiz de Kensinghton, posesor al unei averi greu de închipuit, este un bărbat carismatic, excentric și libertin, obișnuit să obțină totul de la viață și ferm decis să nu se însoare niciodată.

Rosalind, născută Buchanan, ducesă de Roseberry, este imaginea lui în oglindă: fermecătoare, extrem de bogată, plină de spirit și cutezanță, se scaldă în admirația mulțimii de adoratori înfocați, care roiesc necontenit în preajma ei.

Reputația lui de desfrânat este notorie, puterea ei de seducție – la fel de incontestabilă. Înalta societate britanică își ține respirația și privirea i se îndreaptă avidă asupra lor, în clipa în care cei doi, în sfârșit, se întâlnesc.  Trandafirul scoțian – Raluca Butnariu

Care pe cine va seduce? se șușotește pe la colțuri.

O idilă pare să se nască între ei… dar totul nu este decât o iluzie. Într-o lume superficială, hrănită de aparențe, limitele politeții și a uzuanțelor trebuiesc respectate. Pe sub zâmbetele amabile și privirile nonșalante, pe care cei doi le schimbă, mustește o încrâncenată aversiune, ce-și trage seva dintr-o nefericită întâmplare a trecutului lor comun îndepărtat.

Ea îl detestă cu înverșunare și ar da orice ca să îl țină cât mai departe de viața și secretele ei.

El este furios, indignat și supărat pe ea dintr-o mulțime de motive întemeiate. Dar, în ciuda oricăror rațiuni, tânjește în secret după mândrul și neîmblânzitul trandafir scoțian, cel intangibil și atât de plin de spini necruțători. Și este hotărât să-l cucerească cu orice preț… Trandafirul scoțian – Raluca Butnariu

O poveste tumultuoasă de iubire se naște între cele două spirite aprige, înțesată cu secrete care se dezvăluie pe rând, în cele mai neobișnuite conjuncturi, și care-i va purta pe Rosalind și Braxthon într-o aventură periculoasă, la capătul căreia își vor cunoaște inimile cu adevărat.

Fragment din cartea Trandafirul Scoțian

„- În urmă cu o lună sau cam pe acolo au început să circule niște zvonuri, lătră Ramsey, nedezmințindu-și felul nesuferit de a intra direct în subiect. Unele care nu prea mi-au încântat auzul. Se pare că Rosalind a fost văzută în compania ta la operă și la teatru, și apoi la un banchet al nu știu cui…
– Era banchetul lui Blandford. Și aia s-a întâmplat înainte să o escortez la Covent Garden sau Royal Drury Lane…
– Mă rog! rosti scoțianul tăios. Apoi ați fost văzuți împreună pe moșia lui Grafton. Și imediat după aia ați dispărut fără urmă. Amândoi, preciză Ramsey cu o încruntătură care-i aminti lui Braxthon de Sunny. Explică-mi asta!
– Mă tem că nu pot să-ți justific motivul dispariției noastre simultane. Cât despre ceea ce bârfește societatea, asta mă lasă rece. Nici eu și nici Rosalind nu mai suntem la vârsta la care să ne explicăm acțiunile, din moment ce amândoi suntem doi adulți, înzestrați cu destul discernământ încât să respirăm fără a cere voie cuiva, nu crezi?
Ramsey își încleștă fălcile.
– Îți cunosc reputația, Brax! Iar Rosalind este sora mea! Poți să te joci cu orișicare muiere vrei, fir-ai tu să fii, dar nu cu…
– Nu mă joc cu ea, fir-ar să fie! răbufni marchizul cu furie. Trase adânc și iute aer în piept, expirându-l cu o înjurătură. O iubesc, Ramsey! Sunt îndrăgostit de ea. La naiba, sunt îndrăgostit de ea în mod iremediabil și de foarte mult timp!
Fața scoțianului se lungi, ochii i se bulbucară în cap. Brusc, Ramsey își dădu capul pe spate și izbucni într-un râs bubuitor. Braxthon încercă să nu se enerveze. Și așa se simțea destul de prost discutând despre sentimentele lui pentru Rosalind cu un alt bărbat, chiar dacă acesta era fratele ei și unul dintre cei mai buni prieteni ai săi.
– Oh, omule, ai avut un așa mare noroc la ghinion! izbuti viitorul cap al clanului Buchanan să articuleze, înecându-se de râs. Ea știe?
– Bineînțeles că știe! declară englezul cu năduf. Ce n-a aflat încă e faptul că vreau să mă însor cu ea…
– Ce vreeeei?!? făcu Ramsey perplex, oprindu-se din chicotit și holbându-se la el, năucit dea binelea. Dar tu …tu ziceai că nu vrei să te însori niciodată!
– Tu chiar n-ai făcut nicio chestie despre care erai absolut convins că n-o s-o faci niciodată în viața ta?! se răsti Kensinghton, pierzându-și răbdarea.
– Oh, ba da, lălăi vocalele contele de Caithness, rânjind larg. Mai multe chestii chiar! Însă, omule, aici vorbim despre cea mai aprigă dintre surorile mele. În cazul în care te acceptă, Rose n-o să fie niciodată o nevastă comodă, dacă înțelegi ce vreau să zic.
– Nu vreau o nevastă comodă, zâmbi Braxthon visător, permițându-și să se relaxeze puțin. O vreau pe Rosalind!
– O să-ți mănânce zilele, profeți scoțianul cu milă.
– O face deja, clătină el din cap cu resemnare.
– Dacă o s-o înșeli, pe lângă faptul că va trebui să-mi dai socoteală, probabil că te va pune să înghiți pe nemestecate Cronicile Sfintei Rușini, după care te va îngropa de viu. Asta nu înainte de a-ți îndesa pe gât un ceai de stârnit pântecăraia.
Imaginea sugerată de Ramsey era cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât Braxthon o bănuia pe Rosalind în stare de așa ceva.
– Ram, tu ai auzit ce ți-am spus mai devreme? își miji el ochii, încercând să-și păstreze cumpătul. O iubesc pe sora ta! Este singura femeie care mi-a smuls pământul de sub picioare și inima din piept! Nu a mai fost nimeni înaintea ei și, cu siguranță, nu va fi nici după. Cristoase, nici n-aș putea! clătină din cap în fața absurdității acelei idei. Rosalind e… pur și simplu Rosalind, zâmbi el cu expresia unui om pierdut. Ea umple toate golurile din viața mea într-un mod în care nimeni n-a reușit s-o facă. Așa că nu trebuie să-ți faci griji, pentru că n-am de gând s-o înșel vreodată.

– Cum dracului să nu-mi fac griji…!? Rosalind este sora mea și tu ești unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, punctă Ramsey. Țin la amândoi aproape la fel de mult. Scuză-mi franchețea, dar tu ai reputația unui aleargă-fuste, iar ea este o pacoste ambulantă. O să ajungeți să vă scoateți ochii, fiindcă tu ești încăpățânat, orgolios și autoritar, iar ea e căpoasă, dificilă, mândră și o scorpie răzbunătoare…”