Ultima oară când ne luăm rămas-bun de Cynthia Hand-Corint

Ultima oară când ne luăm rămas-bun de Cynthia Hand-Corint

Ultima oară când ne luăm rămas-bun de Cynthia Hand

 Titlu: Ultima oară când ne luăm rămas-bun

Titlu original: The last time we say goodbye

Autor: Cynthia Hand

Anul apariției: 2018

Editura: Corint

Număr pagini: 382

Traducător: Ofelia Al-Gareeb

Young Adult

     Încă de la început, m-a atras titlul și coperta acestei cărți, iar citind descrierea, am fost cu adevărat curioasă să descopăr povestea. Recunosc, am fost și mai atrasă de carte, atunci când am văzut că este, oarecum, asemănată cu romanul „Cele treisprezece motive”, care mi-a plăcut foarte mult. În general, îmi plac poveștile triste, iar această carte tocmai acolo se încadrează.

   Nu pot spune că a fost cea mai bună carte pe care am citit-o, dar a fost o carte pe sufletul meu. Din punct de vedere al acțiunii, nu este o carte foarte alertă și plină de suspans. În schimb, pe plan emoțional, este o carte complexă. Nu numai personajul trece prin diverse stări emoționale, ci și cititorul este atras în același carusel de sentimente. De la tristețe și durere, la teamă și disperare, pot spune că le-am simțit pe toate, citind acest roman. Iar, în final, sentimentele se schimbă într-unele mai pozitive, de speranță și optimism.

  Sunt sigură că toți am auzit de cazuri de sinucideri. Din păcate, în zilele noastre, tot mai mulți tineri se sinucid, iar pentru noi este dificil, dacă nu imposibil, să înțelegem un asemenea gest. Ce ar putea declanșa dorința de a renunța la viață, într-un tânăr de 16 ani, de exemplu? Motive sunt multe și diverse și chiar dacă noi nu suntem de acord cu ele, sunt tineri care nu văd vreo rezolvare la problemele lor, alegând astfel să își pună capăt vieții, în diverse moduri.

  Un astfel de exemplu este Tyler, care s-a sinucis la doar 16 ani. Nimeni nu a bănuit ce urma să se întâmple, cu toate că a mai avut o încercare, în urmă cu doar doi ani, imediat după divorțul părinților. Povestea este spusă din perspectiva lui Alexis (Lex), sora mai mare a lui Ty. După ce părinții lor au divorțat, cei doi au rămas în grija mamei. Tatăl și-a părăsit familia pentru Megan, o femeie mai tânără, pe care copiii lui nu o acceptă ca fiind mama lor vitregă.

   Divorțul părinților le-a dat lumea peste cap lui Ty și Lex, cei doi neînțelegând de ce tatăl a ales să îi părăsească. În plus, greutățile apar după divorț, situația financiară nefiind una prea bună. Mama lor, recent devenită asistentă medicală, este preocupată de slujba ei și prea puțin preocupată de sentimentele copiilor ei. Lex își dorește să intre la MIT, o facultate prestigioasă, menită elevilor supra-dotați în ale matematicii. Însă pentru a reuși să facă față costurilor, este nevoită să lucreze și să-și adune singură economiile. Ty pare să facă față cel mai greu divorțului, păstrând o supărare profundă pe tatăl său. Ca dovadă stă și faptul că la câteva săptămâni după divorț, Ty a luat o cutie întreagă de Advil, în încercarea de a se sinucide.

  După prima încercare de sinucidere, Ty a participat la ședințe de terapie și a urmat un tratament. Lex și-a arătat sprijinul, spunându-i să apeleze la ea atunci când simte că este prea deprimat. Dar va fi ea acolo pentru el atunci când va avea, într-adevăr, nevoie de ea? Pe lângă suferința de a-și fi pierdut fratele, Lex mai are de înfruntat un sentiment puternic, și anume, acela de vinovăție.

  Lex este genul de tocilară, cu o pasiune extraordinară pentru matematică. Așa cum este și profilul general al tocilarilor, ea nu este tocmai sociabilă. Are, totuși, trei prieteni apropiați: Steven, Eleanor și Jill. Înainte ca Ty să se sinucidă, Lex a avut o relație cu Steven. Deși păreau cuplul ideal, Lex se desparte de el, aparent fără niciun motiv concret și plauzibil.

  Ty are și el o iubită, o anume Ashley, care îi este parteneră la bal. Din motive necunoscute, Ty și Ashley se despart cu doar câteva zile înainte ca el să se sinucidă. Să fie acesta motivul care a declanșat decizia lui? Răspunsul pare să stea într-o scrisoare destinată lui Ashley, pe care Lex o găsește în biroul lui Ty, la un timp după moartea lui. Deși simte că scrisoarea respectivă poate dezlega misterul care planează asupra sinuciderii lui Ty, Lex este indecisă dacă să o citească sau nu, să i-o ofere destinatarei sau nu. Mai interesant este modul în care Lex a descoperit scrisoarea, după unul dintre momentele în care l-a simțit și văzut pe Ty.

Remarc imediat că sertarul din dreapta sus al biroului său este deschis. Nu-mi pot aminti dacă era deschis înainte, dar acum mă izbește ca fiind ciudat, nelalocul său. Oare o fi scotocit mama cât timp am fost plecată? Sau așa era și mai devreme? Sau a fost altcineva?

  Moartea lui Ty a influențat viața lui Lex în moduri diverse, nu numai că ea suferă după fratele ei, dar mama ei se comportă de parcă fără Ty, însăși viața ei s-ar fi sfârșit, iar prietenii lui Lex par să se poarte cu ea cu mănuși, lucru ce o enervează peste măsură. Astfel, Lex se trezește singură, nevoită să înfrunte situația pe cont propriu. Asta până când în viața ei reapare Sadie, o prietenie din copilărie. Sadie o ajută pe Lex să treacă mai ușor peste toate încercările și îi oferă acesteia o persoană căreia i se poate destăinui fără probleme.

  Pagină cu pagină, descoperim povestea lui Lex despre ea și despre fratele său. Aflăm despre copilăria lor, despre tachinările dintre ei, despre cum Alexis își visează fratele și are momente când îl vede, ca și cum ar fi o fantomă. În vise, Lex vorbește cu fratele ei, dar la finalul fiecărui vis, el moare într-un mod diferit de cel din realitate.

Nu pot să-i explic cum mă fac visele să mă simt, aceste vise în care Ty moare. Sunt urâte și am senzația că se înrăutățesc, că devin mult mai tulburătoare, dar nu vreau să încetez să le mai am. Într-un fel morbid, îmi place să le am. Deoarece măcar atunci ajung să-l văd pe Ty. Ajung să vorbesc cu el, uneori. Cel puțin, când sunt acolo, când Ty moare în orice fel ar muri el, eu îi sunt alături. Mă agăț de el. îl rog să nu plece.

   Ca fantomă, Ty nu îi vorbește surorii lui, însă ea este convinsă că așteaptă de la ea să rezolve ceva pentru el. Va reuși ea să descopere ce așteaptă Ty, pentru a putea trece dincolo liniștit? Va fi suficient de hotărâtă, încât să îndeplinească ultimele dorințe ale fratelui ei?

Nu cred nici măcar o secundă că Ty mai este în casa noastră. S-a dus. În minutul în care viața l-a părăsit, în minutul în care neuronii din creierul lui au încetat să mai transmită impulsuri nervoase, el a încetat să mai fie fratele meu. A devenit o adunătură de celule moarte.

   Intensitatea poveștii crește atunci când, la doar câteva luni de la sinuciderea lui Ty, un alt băiat din școală recurge la acest gest necugetat. Coincidență sau nu, Patrick era unul dintre prietenii lui Ty. Împreună cu Patrick și Damian, Ty formau echipacelor trei amigos”. Cea dea doua sinucidere a unui membru din gașcă o determină pe Lex să fie în alertă, atentă la comportamentul lui Damian. Oare urmează și el să recurgă la sinucidere, precum cei doi prieteni ai lui?

   Cartea este precum un jurnal al lui Lex, din care descoperim cum încearcă să treacă peste sinuciderea fratelui ei. Treptat, aflăm care sunt sentimentele ei și cum încearcă să facă față durerii, lipsei tatălui din viața ei și ignoranței mamei. Personal, am reușit să simt durerea din sufletul lui Lex și am avut o speranță la fiecare reușită a ei.

   Nota autoarei m-a impresionat, întrucât pe parcursul lecturii, am simțit că povestea nu a apărut doar din imaginația autoarei. Iar la final, mi s-a confirmat presimțirea, autoarea având ea însăși o experiență asemănătoare cu cea a Alexiei. Cynthia Hand este o autoare de romane bestseller pentru adolescenți. Înainte de a începe să scrie romane pentru adolescenți, a studiat ficțiune literară și a câștigat premii pentru scriere de ficțiune.

  Cartea Ultima oară când ne luăm rămas-bun de Cynthia Hand poate fi comandată de pe site-ul Editura Corint

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Corint

23 COMMENTS

  1. Frumoasa prezentare Eva!Cartea are un subiect dureros din pacate prea prezent in zilele noastre.
    Felicitari!

  2. ai dreptate, pare un pic similara cu Cele 13 motive. mie, recunosc, nu mi-a placut cartea mai deloc. in general evit cartile lipsite de actiune. cat despre sinucidere, da, e un subiect sensibil, dar literatura pe tema asta nu ma sensibilizeaza ceva de speriat

    • Mie imi place sa citesc carti pe aceasta tema si mi-a placut si „Cele 13 motive”. Si asta mi-a placut mult, doar ca nu mi s-a parut chiar o carte „wow”, la modul general.

  3. Am plâns la această carte, era imposibil. Nu e memorabilă dar mi-a trezit amintiri și durerea pierderii unui suflet drag și apreciez poveștile care rezonează cu cititorul. Felicitări pentru recenzie!

  4. Eva, ti-am parcurs recenzia cu un viu interes, chiar daca intre timp am citit si eu cartea. Si sunt de acord cu tot ce ai scris! Felicitari!
    Atunci cand si-a facut aparitia, mi-am spus ca nu-i de mine. Apoi m-am razgandit. Nu stiu ce anume m-a facut sa ma razgandesc, dar bine am facut. Pentru ca povestea m-a prins in mrejele ei. M-a emotionat pana la lacrimi. Si stii ceva? Cel mai interesant personaj mi s-a parut chiar fratele fetei…

    • Multumesc, Alina! Da, chiar este un personaj interesant. Cred ca mi-ar fi placut sa aflam mai concret ce l-a dus la sinucidere, adica divortul parintilor este un motiv. Era ok, daca nu intervenea si sinuciderea prietenului lui, din acel punct am simtit ca trebuia sa primim mai multe detalii.

  5. Chiar as citi cartea asta! Ma atrag subiectele de acest gen, cu mesaj si documentatie. Ele insele sunt un semnal de alarma, pentru a nu ignora ceea ce se intampla in jurul nostru si a nu ne jena sa cerem ajutor.

    • Asa este. Si mie imi plac, le consider destul de utile, pentru ca ne deschid ochii in privinta comportamentului celor din jurul nostru.

  6. Felicitări pentru recenzia minunată Eva! Un subiect trist,nu cred ca as avea curaj sa citesc aceasta carte!

  7. Astfel de subiecte ating o alta latura a sufletului. Desi n-am citit-o, intr-un fel as risca. M-ai facut curioasa.

    • Chiar este un subiect sensibil, dar eu zic ca merita sa citesti cartea. Ma bucur cate-am facut curioasa si astept sa-mi spui cum ti s-a parut, daca o vei citi.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.