Un sarut din iubire
A fost odată...Poveşti adevarate
Un sărut din iubire
Adeseori, privind la lumea din jurul meu, ajung să mă întreb dacă mai există iubire. Și nu mă refer la iubirea aceea trecătoare, pe care o vedem expusă în cuvinte mărețe pe site-urile de socializare. Aceea nu este iubire, sunt vorbe aruncate în vânt, sunt sentimente de moment. Mă refer la acea iubire care definea căsniciile din trecut.
Știu că mulți veți spune că în trecut, căsniciile nu erau bazate pe iubire, ci aveau la baza lor alte scopuri – fie materiale, fie diverse interese ale familiilor. Dar vă contrazic! Poate nu aș face-o, dacă nu aș avea motive întemeiate. Știu, în timp, se ajunge la obișnuință și dependență față de persoana alături de care trăiești, și acest lucru înlocuiește sentimentele de iubire. Dar, haideți să vă spun la ce mă gândesc eu când spun că în trecut exista iubire adevărată. Mă gândesc la acele căsnicii care au reușit să reziste în timp, fără a avea nici o obligație la mijloc. Mă gândesc la acei bătrâni care, chiar și ajunși la vârste înaintate, nu se feresc să își arate sentimentele curate pe care le au în suflet, unii pentru ceilalți.
Și ca să îmi justific vorbele, vă voi spune o poveste. Nu una inventată, ci una adevărată. Eram încă prin vârsta adolescenței, foarte aproape de momentul în care mă îndreptam spre maturitate, dar încă „necoaptă”. Genul de adolescentă care râdea din orice nimic, și pe care o amuzau teribil lucrurile neobișnuite.
Bunicii dinspre tată locuiau la sat, dar îi vizitam des. Totuși, niciodată nu i-am văzut manifestând vreun sentiment de afecțiune unul față de celălalt, și nici nu era ceva ce mi-aș fi imaginat vreodată că aș putea vedea. Poate din cauza vârstei mele, poate din cauza vârstei lor, nici măcar nu m-am întrebat vreodată ce i-a legat, sau dacă se iubesc, sau dacă își manifestă vreodată sentimentele unul față de celălalt. Surpriza a venit când bunica mea a fost operată…
Fiind internată în spital pentru o perioadă mai lungă, bunicul a fost adus să o vadă. Totul a decurs normal, toți am vorbit unii cu alții, era ca oricare întâlnire în familie. Dar, pe când s-a apropiat momentul plecării, bunicul a luat-o pe bunica de mână și i-a oferit un scurt sărut pe buze. Știu că pare ceva banal, însă pe noi, nepoatele, ne-a pufnit râsul, probabil mai degrabă ca o reacție la noutatea pe care o trăisem în acel moment. Era prima dată când îi vedeam într-o asemenea intimitate și manifestare a sentimentului de iubire ce îi lega.
Desigur, am fost admonestate pentru reacția pe care am avut-o, explicându-ni-se că este ceva normal, si era total nepotrivit să râdem. Pe moment, pentru noi a fost o întâmplare amuzantă, dar, în același timp, a fost ca o scânteie care ne-a deschis mintea către întrebări. Am început atunci să conștientizăm că între ei chiar exista iubire, nu era doar obișnuință și dependența dată de atâția ani petrecuți împreună.
Timpul a trecut, însă amintirea acelui sărut, atât de sincer și de profund, a rămas întipărit în mintea, și în sufletul meu. Cu trecerea anilor, amintirea a revenit adeseori în ochii mei. Și de câte ori mă gândesc la iubire, revăd acel sărut, și știu că era iubire adevărată. Atunci, în acel moment, nu era vorba nici de dorința de a-și afișa iubirea pentru a atrage atenția cuiva, nici prefăcătorie. Erau sentimente pure, un dor născut din zilele în care au fost despărțiți, o durere în suflet la gândul că urma să se revadă abia peste câteva zile.
Iar pentru mine, adultul care am devenit, acel sărut a rămas ca o definiție a iubirii adevărate.
Interesant. Exista iubire si inainte dar tot atat de adevarat ca exista si multa frustrare. Pentru ca inainte nu era normal sa te exteriorizezi si fiecare om isi traia frustrarea in interior.
Da, sunt de acord ca si asta era diferit in trecut, fata de prezent.
Foarte frumoasa povestioara! M-a emotionat enorm. Stii cum se zice, iubirea nu cunoaste varsta. locco_smiley_37
Ma bucur ca am reusit sa transmit emotia, prin povestioara mea. Asa este, iubirea adevarata chiar nu cunoaste varsta.
Foarte frumos, Eva! Multumim pentru impartasirea acestei povestioare, care este si adevarata. In zile de azi gasesti peste tot pe unde privesti cupluri, dar s-ar zice ca sunt straini.. O fi ei apropiati, dar doar fizic.. Rar gasesti pe cineva care sa se gandeasca la viitor si la intemeierea unei familii.. Si s-ar putea sa se inrautateasca pe viitor.. 🙂
Multumesc pentru apreciere, ma bucur ca v-a placut. Asa cred si eu, ca sunt cupluri doar fizic, sentimentele trec repede, asta in cazul in care ele exista, macar.
Foarte frumos! Felicitări!
Mersi, Cosmin. 🙂