Vârcolacul, de Fred Vargas – Crime Scene Press – recenzie

Vârcolacul

Fred Vargas

Crime Scene Press 

  “Fred Vargas este pseudonimul lui Frédérique Audoin-Rouzeau, născută la 7 iunie 1957 la Paris. Este scriitoare, arheo-zoolog și specialist în Evul Mediu. E cunoscută în special pentru romanele mystery & thriller care îl au ca personaj principal pe comisarul Adamsberg. Cărțile ei au fost adaptate pentru cinema și televiziune, au fost traduse în 45 de limbi și s-au vândut în peste 10 milioane de exemplare la nivel mondial. În mai 2018 a primit premiul Princesse des Asturies. Printre caracteristicile stilului lui Fred Vargas regăsim un deosebit interes pentru construcția personajelor, a intrigilor secundare și a dialogurilor. De asemenea, este evidentă atenția acordată legendelor și istoriei. Nu în ultimul rând, romanele ei conțin și o notă puternică de umor și poezie. Este de patru ori câștigătoare a Premiului Internațional Dagger decernat de Crime Writers’ Association.”

Romanul “Vrcolacul” a fost  nominalizat la Crime Writers’ Association Gold Dagger

“Lupii din Parcul Național Mercantour au fost lăsați liberi. O idee minunată, în ton cu vremurile, ar zice unii. Însă nu și păstorii. Mica lor comunitate e zguduită atunci când o oaie de la stână e ucisă.

Dar când o femeie strigă „lupul” și e descoperită cu gâtul tăiat, superstițiile ies din nou la suprafață. În regiune se răspândește un zvon teribil: poate că nu e vorba despre un animal, ci despre un vârcolac…

Și cum suspectul principal, bărbatul singuratic de la marginea satului, dispare în cel mai (ne)convenabil moment cu putință, comisarul Adamsberg și echipa lui pornesc pe urmele Fiarei din Mercantour, care pândește în noapte cu ochii ca niște tăciuni aprinși.”

„O carte care ne încântă prin personaje interesante, un dialog antrenant și sentimentul contagios de curiozitate pe care îl creează.” (Kirkus Reviews)

  Adevărat!!!  Mai ales că Fred Vargas profită din plin de mituri, legende, superstiții. Și totuși, crimele, ritmul lor, victimele, duc cu gândul la o poveste polițistă. Autoarea a reușit cu succes să combine realitatea cu miturile și credințele, oferindu-ne o poveste interesantă, plină de întrebări și adrenalină.

Acțiunea pornește în Mercantour, un platou muntos cu multe stâne. Personajele noastre sunt tipologii diferite.

  În centrul atenției este Lawrence, specialist de renume în urșii grizzli din Canada, care făcuse o “pasiune” pentru lupii europeni și venise să-i filmeze și să-i studieze. După cincisprezece ani în pădurile Canadei nu credea că aici va găsi ceva deosebit, dar acceptase misiunea care urma să se încheie cu un reportaj în masivul Mercantour. Urmărind cu atenție lupii, originea, filiația lor, obiceiurile, le dăduse chiar nume, era din ce în ce mai fascinat și-și tot amâna plecarea.  Poate era și atracția pentru Camille,prietena lui,o brunetă frumoasă, care trăia compunând muzică și reparând cu ușurință instalații. Venise cu el și locuiau în satul Saint-Victor-du-Mont. Se împrietenise cu sătenii, spre deosebire de el care iubea mai mult animalele. Lawrence petrecea cele mai multe zile pe munte, la o stâna părăsită pe care o curățase făcând-o locuibilă și parcurgând trasee pe motocicletă.

  Veterinarul locului era de părere că animalele bătrâne mor când nu se mai pot hrăni singure, că asta e legea naturii. Dar Lawrence nu putea  accepta ideea, așa că, pe ascuns, îl hrănea pe lupul cel bătrân, care nu mai putea vâna singur.

În sat erau tot felul de oameni cu caractere și comportamente diverse.

  Un personaj marcant era Suzanne, care se ocupa singură de creșterea oilor la Ecarts, în partea de vest a satului. O femeie cu apucături grosolane, temută în tot cantonul, își conducea domeniul cu mână de fier.  O ființă cu o poveste tristă, dar în ciuda firii ei barbatoase era iubitoare cu cei din fermă. Camille se atașase mult de ea. La stână mai erau :ciobanul ei, căruia i se spunea Străjerul, un bătrân tăcut,puternic, impresionant, care-și lua în serios rolul de paznic care veghează, și tânărul Soliman, un African care fusese abandonat într-un coș la ușa bisericii,un ghemotoc urlător. Cum toată lumea rămăsese blocată, nu mai văzuseră un negru până atunci, Suzanne luase în brațe bebelușul, care tăcuse imediat, îl dusese acasă la ea și-l crescuse cu multă dragoste. Avusese grijă ca el să cunoască și lucruri despre Africa, țara lui natală.

Acțiunea pornește cu masacrul oilor de la câteva stâne, inclusiv a lui Suzanne.

  Jandarmii sosiți și veterinarul hotărăsc că e vorba de lupi, dar sunt totuși de acord cu Lawrence că ar trebui să fie vorba despre un exemplar extrem de mare, care nu se găsea însă prin acele locuri. Ori venise din altă parte, ori cineva crescuse în secret un exemplar mare (era și un pui care dispăruse) și-l învățase să ucidă.

  Și bănuielile tuturor se îndreaptă spre Massart, un tip, care avea o cabană sus pe munte. Lucra la un abator, dar trăia retras doar cu câinele lui, un doc german uriaș.

  Sătenii organizează o vânătoare dar nu găsesc lupul uriaș și din ce în ce mai mult se răspândește povestea existenței unui “vârcolac”, și din cauza unor indicii specifice îl bănuiesc pe Massart.

Și de aici  va începe nebunia…

  Nu reușiseră încă să elucideze moartea oilor când Suzanne este ucisă,pare că ar fi același lup, și Massart dispare. La cabană lui este găsită o hartă cu niște locuri și un drum marcate.

  Supărați și vrând s-o răzbune pe Suzanne, Străjerul și Soliman îi cer ajutorul lui Camille. Ei nu aveau permis de conducere și aveau nevoie ca ea să conducă camionul fermei, amenajat și ca locuință pe roți.  Cu toată împotrivirea lui Lawrence, ea acceptă, și pornesc toți pe urmele marcate pe harta lui Massart, urmând ca el să-i ajungă din urmă cu motocicleta. Și urmează o urmărire presărată cu cadavre, care dau o amploare și mai mare poveștii și legendelor.

  De cealaltă parte, la Paris, comisarul Adamsberg terbuie să facă față unei amenințări cu moartea,și amintirilor legate de vechea poveste cu Camille. O poveste care rămăsese o amintire dragă, o poveste nicicând încheiată, la care se gândea în momentele de relaxare.

  Adamsberg era o legendă printre colegi. Un tip aparent banal,dar cu o minte și o putere de deducție extraordinară. Pleacă oarecum forțat în concediu până când colegii lui vor reuși să prindă agresoarea.  Parcă cineva planifică lucrurile, pentru că era chiar în drumul lui Camille atunci când aceasta, lămurită de Străjer și de Soliman, îl caută și-i cere ajutorul.

  Ajutat de colegii de la polițiile de pe drum, cercetând dosarele cerute și primite de la ei, găsește puncte comune între victime. Lucrurile merg lin  până la sosirea lui Lawrence, când situația devine mai ciudată.

  Totuși cu răbdare și intuiție Adamsberg va stabili rolul fiecărei victime într-o poveste  veche de douăzeci și  cinci de ani, petrecută în altă parte a globului. O poveste veche cu repercursiuni în prezent, o poveste tragică care determinase toate masacrele și crimele.

Și desigur comisarul va găsi  criminalul.

Cine este acela?

De ce ucide și de ce acum?

Ce vină au avut victimele?

Ce s-a întâmplat cu Massart?

Ce vor face Străjerul și Soliman?

Ce va face Camille?

Cu cine va rămâne?

Ce se întâmplă cu Lawrence?

Ce va face Adamsberg?

Cum va soluționa amenințarea cu moartea?

Veți afla citind cartea.

Romanul este alert, cu multe povești, întâmplări, urmăriri, victime, obiceiuri, tradiții, legende.

Iată și câteva păreri avizate:

„Elegant, înspăimântător și plin de personaje stranii și captivante, thrillerul lui Vargas arată o mare clasă.” (Matthe J. Reisz)

„Puține povești polițiste îl fac pe cititor să se întrebe nerăbdător cine e criminalul… Personajele lui Vargas parcă descind din basme: antagoniști eterni, arhetipuri pe care le recunoaștem mereu, chiar dacă aventurile lor sunt de fiecare dată noi.” (The Philadelphia Inquirer)

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Vârcolacul de Fred Vargas – Crime Scene Press – recenzie