Viața casnică și balanța de putere în cuplu - Rubrica La vie en noir

Viața casnică și balanța de putere în cuplu – Rubrica La vie en noir

Viața casnică și balanța de putere în cuplu

  Femeia anului 2021, educată și crescută în spiritul antreprenorial, evită de obicei viața casnică. Satisfacțiile venite de pe urma desfășurării activităților gospodărești nu sunt suficiente pentru a o convinge să rămână acasă, îngrijind copiii și așteptându-și soțul de la serviciu, cu plăcinte calde și chef de a-l înțelege când se auto-proclamă obosit.

  Bucuria cu care soția de altădată reușea să păstreze restul de la cumpărăturile casei pentru a-și bifa mici plăceri frivole, nu mai reprezintă un stimul suficient pentru a opta pentru viața casnică. Indiferent de studiile efectuate și de experiența în muncă, majoritatea femeilor își doresc independență financiară.

  Cum rămâne cu cele care optează totuși, voluntar sau forțate de împrejurări, să se rezume la ce are de oferit spațiul familial al casei?

  Lipsa unui venit schimbă balanța de putere în cuplu. O rugăminte poate deveni oricând o obligație, iar o indicație se poate transforma ușor într-o poruncă. Perioadele în care femeia nu aduce bani în casă, sau aduce mult mai puțini în comparație cu partenerul, devin perioade care, dacă nu sunt corect gestionate, pot pune bazele unui strat puternic de frustrări și umilințe mascate.

  Pe ce se bazează puterea de decizie într-un cuplu? Pe faptul că preponderent cel care contribuie mai mult la cheltuielile familiei este cel care decide unde se pleacă în concedii, când este momentul potrivit pentru achiziții de haine sau încălțăminte, care este bugetul care se poate aloca renovărilor destinate locuinței, când și împreună cu cine se bifează activități distractive și relaxante? În mare parte a cuplurilor mono-venituale, partenera casnică știe că părerea ei este luată în considerare de cele mai multe ori, dacă coincide cu nevoile și starea de moment a partenerului.

  Cum se alterează relația dintre cei doi în momentul revenirii ei în câmpul muncii, după ce o perioadă de timp a resimțit sub diverse forme sentimentul de vinovăție pentru banii folosiți în scopuri personale? Persoana care își recapătă controlul asupra propriului buget devine mai puțin serviabilă și docilă, ceva mai sigură pe sine și uneori ascunsă în ceea ce privește cheltuielile pe care le face.

  Bărbaților le plac femeile cu bani dar foarte puțini dintre ei ar accepta ca aceasta să aducă în casă mai mulți bani decât pot produce ei. Face parte din instinctul primar al masculului dominant, de a-și asuma rolul de furnizor al familiei, indiferent că în trecut se raporta la vânatul cărat până la gura peșterii și acum la fluturașul de salariu. De asemenea, reîntoarcerea la muncă a femeii pune pe plan secund treburile casnice care păreau de la sine asumate și pentru care nu va mai avea aceeași disponibilitate, iscând mocnit conflicte și tachinări consumatoare de timp și energie.

  Cu ceva timp în urmă părea mult mai simplu să faci compromisuri. Să lași de la tine, să te faci că nu observi, că nu te deranjează, că nu te afectează atât de mult. Să dai șanse multe, mari și mici, să ierți atunci când ești nedreptățit. Să te lași pe tine la urmă. Uneori pe primul plan se situau copiii și nevoile lor zilnice. Alteori știai că este rolul tău de a oferi partenerului ceea ce pretinde că are nevoie,  recompensându-l pentru faptul că-și susține material familia.

  Modalitatea non-verbală de comunicare în cuplu și maniera în copiii existenți în familie asimilează rolurile transmise de părinți, au un mare impact asupra alegerilor viitoare și asupra modului în care vor cataloga ca fiind “normale” interacțiunile vieții de adult.

  Felul în care femeia casnică îngrijea înainte de copii și gospodărie, a căpătat forme diferite în ultimii 20 de ani. Rolurile s-au amestecat și exceptând cuplurile în care există un grad de abuz fizic, verbal sau emoțional, de care cei doi sunt conștienți sau nu, partenera își permite să se raporteze la situația ei într-o manieră ceva mai detașată, cel puțin în fața unui public necunoscut. Totuși, acasă, în intimitatea locuinței sale, plătită și întreținută din banii celui cu care împarte patul, resimte adesea lipsa de control la care este supusă în mod inconsecvent.

  Femeia întreținută de astăzi îndrăznește tot mai des să solicite bani de cheltuială pentru activități recreative sau de înfrumusețare. Uneori salvează timp prețios comandând mâncare, dacă bugetul alocat  nu o împiedică să bifeze o cafea cu prietenele, o manichiură sau o pereche nouă de pantofi. Micile cadouri pe care și le face singură prin bunăvoința și suportul moral al iubitului, pot fi considerate atenții și gesturi tandre din partea bărbatului care o recompensează pentru activitatea prestată în gospodărie. O formă aurită a unui lanț ceva mai lung, care îi permite să își bifeze câte o plăcere pentru a iesi din universul limitat în care este de multe ori prinsă, fără să realizeze.

  Multe argumente în favoarea vieții casnice vin ca să susțină ideea că este benefic pentru copii să-și petreacă cât mai mult timp în compania mamei, căreia i se pretinde să fie capabilă să îi iubească cu devotament și să-i educe corespunzător, deși aceasta se simte adesea depășită de situație și uneori lipsită de doza necesară de informație și socializare de calitate care să îi permită o ancorare fermă în realitate.

  Un alt argument vizează faptul că o mama casnică este mai puțin costisitoare decât o bonă profesionistă sau o creșă privată, unde intervine și obligativitatea modificării programului zilnic necesar însoțirii copilului la creșă și înapoi acasă.

  Cu cât numărul copiilor din familie crește, cu atât femeia casnică riscă să își reducă substanțial șansele de a se încadra din nou pe piața muncii. Uneori partenerul folosește această neșansă ca pe o modalitate subtilă de a se asigura că deține controlul în propria gospodărie, bazându-se full-time pe priceperea și implicarea persoanei iubite care este desemnată să păzească, îngrijească și să asigure toate cele necesare membrilor cu zeci de pretenții. Alteori poate fi o formă de a-i limita accesul la o socializare nesupravegheată și liberă, care ar putea crea contextul favorabil dezvoltării unei relații extra-conjugale la locul de muncă.

  Așteptând ca cei mici să devină autosuficienți pentru a-și relua activitatea fără a se simți vinovată sau presată de conjunctură să rămână acasă, femeia a cărui principal scop a fost să își dedice timpul și energia membrilor familiei, se regăsește în ipostaza de a nu se mai potrivi în peisajul cotidian din afara gospodăriei. Lucrurile se schimbă radical de la an la an, relațiile de prietenie sau colegialitate se deteriorează rapid, în timp ce viața în sânul familiei își menține cursul bătând pașii mărunți pe loc.

  După perioade lungi de timp în care poate și-ar fi dorit mai mult dar nu a îndrăznit, în momentul revenirii la serviciu, societatea o tratează cu indiferență, lipsă de răbdare și înțelegere față de carențele acumulate, punând tot mai multă presiune în punctele care îi accentuează frustrarea și nesiguranța.

  Copiii au propriul drum și puși față în față cu maturizarea și nevoia de independență, lasă tot în urmă fără prea multe regrete. Și partenerul poate oricând să se aventureze în brațele unei femei independente din punct de vedere financiar, preocupată de activități și hobby-uri la care casnica nici nu îndrăznește să viseze.

  Nu suntem egali, ci cel mult asemănători. Ne uzăm unii pe ceilalți și ne atacăm fără scrupule atunci când suntem în pericol să ne pierdem confortul sau avantajele. Ne războim deschis pentru controlul relației sau ne manipulăm subtil, schimbând adesea regulile jocului. Dar poate cel mai bine ne putem atinge scopurile când nu suntem nevoiți să depindem de altcineva din punct de vedere financiar.

Rubrica La vie en noir

Facebook Literatura pe tocuri

Lifestyle

foto pexeles

 

 

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

7 COMMENTS

  1. Felicitari pentru articol Dana!
    Nu m-as fi putut obisnui numai cu rolul de casnica chiar daca am crescut doi copii.
    Avand o anumita suguranta materiala si indepentdenta iei altfel deciziile importante

  2. Viața în sânul familiei are farmecul și satisfacțiile sale, dar te poate uza mental și emoțional în moduri de care nici ești mereu pe deplin conștient.

  3. Departe de mine statutul de casnica, nu ma reprezinta si numai gandul de a fi la mana cuiva imi da fiori. Mereu am fost independenta si n-am cum sa schimb prea curand acest statut. Ai dreptate in tot ce si prezentat, sunt destule femei care aleg acest drum, subtil si fara complicatii raman pe viata la vatra.

  4. Cred ca nu doar ideea de a depinde de cineva din punct de vedere financiar e stresanta, ci si faptul ca toti ceilalti din jurul tau au acces la o lume din care tu esti exclusa sau auto-exclusa. In timp, fara sa iti dai seama pierzi increderea in sine si simultan contactul cu realitatea.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.