Riscul unei vieți inutile  – femeia și limitările auto-impuse

  Cu secole în urmă, rolul femeii era altfel structurat. Mai simplu și mai clar. Ea era cea care se ocupa de gospodărie, de copii și nu în ultimul rând se asigura că nevoile soțului sunt îndeplinite. Atât cele fizice cât și cele sexuale. La capitolul emoțional rar se punea problema. Psihicul bărbatului se echilibra de la sine dacă se simțea îngrijit, alintat și avea deplină certitudine că acasă își găsește liniștea și confortul. Partea de conversație pe diferite teme de interes era destinată întâlnirilor cu ceilalți bărbați – religie, politică, sport, investiții sau chiar diverse mondenități la care aveau acces mult mai ușor datorită cercurilor în care se învârteau. Rare erau situațiile când femeii i se oferea ocazia să se afle pe picior de egalitate cu propriul soț, în ceea ce privește prioritizarea nevoilor și manifestarea unor interese care să depășească sfera casnică.

  Femeia era privită că o investiție pe termen lung, ea fiind cea de care depindea siguranța și bunăstarea celorlalți membri ai familiei. Această obligație și extrem de mare responsabilitate i se insuflau încă din primii ani ai copilăriei, prin exemplul oferit de propria mama și ancorarea în realitatea limitată a familiei din care provenea.

   În timp, lucrurile au căpătat și alte valențe. Odată cu fenomentul de emancipare și cu creșterea numărului de femei care activează pe piața muncii, aceasta a început să aibă tot mai des acces la informațîi și să poată face schimb de idei cu alte reprezentante ale aceleași tagme. Scoțând capul din găoace, a reușit în timp să dezvolte comportamente care îi permită îmbinarea utilului cu plăcutul.

  Totuși, când s-au schimbat regulile jocului, femeia s-a trezit prinsă între sarcini multiple și responsabilități care de care mai solicitante, fiind nevoită să facă față și la serviciu și acasă cu brio. Multe dintre reprezentantele sexului feminin și-au însușit taskuri pe care le puteau da la o parte dar educația insuflată și transmisă din generații în generații le-a creat impresia că fără ele, se prăbușește lumea. În plus, presiunea suplimentară venea din nevoia de a demonstra că pot face față cerințelor, că merită să fie considerate egalul bărbatului. Dar să fie oare egalitatea echitabilă?

Citiți articolul integral pe blogul dananichitelea.ro

Rubrica La vie en noir

foto credit Unsplash

Riscul unei vieți inutile – femeia și limitările auto-impuse