Nu te impiedica de mine, te impor! de Georgiana Vaju

Nu te împiedica de mine, te impor!, de Georgiana Vâju

Editura Quantum-2016 
Număr pagini:198

    Georgiana Vâju este o autoare în plin debut, o tânăra speranţă. Ce aş putea să spun despre ea ar fi propriile sale cuvinte:
   ,,Cititorule, în paginile ce urmează vei găsi o fărâmă de viaţă. Nu este povestea mea, dacă la asta te gândeşti. Este, în schimb, presărată cu părţi consistente din mine.
Este o formă de introspecţie, despre bine şi rău, despre aici şi acum, despre oameni şi întâmplări, despre iubiri, sentimente, profunzimi şi taine ale sufletului.
Mare parte din carte am scris-o cu inima, creierul a pândit undeva în planul doi.
Cu siguranţă că mulţi va veţi regăsi printre rândurile mele. Aşa este şi firesc. Pentru că am scris despre oameni, nu despre himere. Am scris rânduri care să mişte sufletul, să-l zdruncine, să aibă impact asupra cititorului, fie el înrăit sau de ocazie.”

   Am citit cartea Georgianei în câteva ore. Povestea pare a fi una simplă şi probabil că nu va impresiona cu ceva anume. În schimb, m-au atras cuvintele simple ale autoarei, acele gânduri despre iubire. Tocmai pentru ca m-au atras mai mult aceste gânduri despre iubire, am preferat să ma axez pe citate. Doar aşa puteţi înţelege profunzimea gândirii acestei autoare care se afla la început de drum.

   Cred că de această dată, am dat peste o carte în care primează sentimentele şi nu acţiunea. Este genul de lectură potrivit celor care au plăcerea să memoreze sau să noteze citate, care au tendinţa să reflecteze sau să mediteze asupra temelor abordate de autoare.

   Personajele principale din primul volum al seriei „Nu te împiedică de mine, te implor!” sunt:  Ana, Iv şi un bărbat fără nume. Ana este captivă într-o relaţie de prietenie ciudată cu bărbatul fără nume…..se desparte de actualul iubit şi se internează într-un sanatoriu, unde face cunoştinţă cu Ivan.

,,Era un joc, un joc în doi, în care viaţa ne amaneta sorţii, în care sufletele ne erau scoase la licitaţie, fără să fim întrebaţi ce dorim la schimb pe ele sau dacă suntem dispuşi să negociem. O licitaţie la care nu participa nimeni, nu oferea nimeni nimic, doar timpul se plimba batjocoritor printre noi. Un joc în care finalul este dinainte pregătit.
Credeam că nimic şi nimeni, niciodată, nu va putea să–mi mişte sufletul împietrit şi nici să–mi scoată inima din hăul în care o ţineam ascunsă. Şi totuşi, ceva nu se leagă cum trebuie, euforia aceea a dragostei era presărată cu durere şi nebunie. Începusem s-o iau razna, făceam gesturi de care nu m-aş fi simţit în stare înainte. Nici nu mai ştiam dacă sunt vie sau moartă, dacă sunt trează sau visez, dacă am mâncat sau dacă am dormit, ori unde mi-am parcat maşină acum cinci minute.”

   ,,Ce panaramă! Eram atât de tristă…

Păi, dacă asta înseamnă să fii îndrăgostit, pe mine nu prea mă încânta, şi trebuia să admit că în anatomia cea mai profundă a acestui sentiment există halucinaţie şi delir, confuzie şi pierdere a contactului cu realitatea. Asta mă sperie rău de tot. Dragostea, după părerea mea, trebuia să mă facă fericită, nu tristă, dragostea trebuie să mă urce pe culmi, nicidecum să mă arunce pe fundul prăpastiei.
Sub tortura acestui minunat sentiment de frică şi imprevizibil, mă întrebăm, cum se face că totuşi devenim dependenţi de iubire?
Totul s-a întâmplat repede, aşa cum se întâmplă unele lucruri în viaţa asta. Într-o zi sau într-o clipă. Apoi te gândeşti toată viaţă ce dracu’ a fost chestia aia care ţi-a făcut existenţa zdrenţe din doi timpi şi trei mişcări, şi cât de neînsemnaţi suntem în faţă timpului asta care ba se comprimă, ba se dilată, şi nici urmă să ţină pasul cu noi. Sau noi cu el.
SMS el : Să nu mai spui că eşti nebună. Nu eşti nebună. Mă simt şi eu ciudat.
SMS eu: Eu sunt nebună…
SMS el: Atunci, dacă tu eşti, sunt şi eu.
SMS eu: Ce e iubirea?
SMS el: Probabil că asta.”

   După cum am scris, la ospiciu unde se va interna Ana facem cunoştinţă cu Iv, medicul ei. Acesta se ocupă de Ana, în calitate de medic curant şi de psiholog, dar şi în calitate de viitor iubit. Încearcă să descopere de unde a pornit suferinţa Anei, şi cine stă la baza acestei suferinţe. Încearcă să o descopere ca şi omul Ana, apoi ca şi pacient. Aici îmi place maxim de cei doi:
,,

-Ce vârstă ai?
-32 de ani. Dar scrie acolo anul naşterii. Sau matematica nu e nici punctul dumneavoastră forte?
-De ce? Al tău nu este?
-Nu, nu este.
–Şi studii?
-Liceul.
-Aici scrie că ultima şcoală e un master în psihologie, pe tine te-au primit acolo fără facultate, că pe mine nu?
-Atunci aşa este. Uitasem detaliul ăsta.
-Nu prea cred, dar fie azi cum zici tu. Carevasăzică, ai studiat psihologia.
-A fost doar o pasiune. E profesia mea, nu meseria. A rămas în urmă. Acum scriu. Cu asta mă ocup.
-De ce-ai făcut facultatea asta, atunci?
–Mi s-a părut interesant să descopăr lucruri noi despre psihicul omului. Şi despre al meu. Întotdeauna m-au pasionat lucrurile ascunse, ce nu lasă sufletul şi mintea la vedere, cotloane întunecate ale existenţei.”

   Cam aşa se desfăşoară şedinţele dintre cei doi. Întâlnirile din afara şedinţelor sunt altceva, la fel şi singurul apartament al Anei cu internet, libertatea sa de a pleca şi veni când vrea din ospiciu. Hmm….. deja doctorul nostru, pe lângă plăcerea care o are de ai face injecţii (Ana urăşte injecţiile), îi face plăcere să îi maseze fesa după împunsătură, se şi îndrăgosteşte de frumoasa lui pacientă cu limba ei sarcastică.

”-Ai dreptate, încep să mă îndrăgostesc de tine şi simt că nici eu nu îţi sunt indiferent. Asta îmi dă speranţa să continui, chiar dacă tu consideri că nu este bine. Dar tu spui una şi îmi transmiţi alta, şi atunci devin confuz.”

    Astfel declarate intenţiile, Iv încearcă să o înţeleagă pe Ana. Ana încearcă să se înţeleagă pe ea însăşi. Deşi, pare că o afectează mesajele venite de la bărbatul fără nume, au încă puterea de a o răni, ea descoperă că începe să se îndrăgostească la rândul ei de medic. Problema sa este că încearcă să fugă de sentimentele care apar.

,,Există o teamă în mine, şi în general în cei dependenţi de iubire şi afectivitate. Este o teamă naturală, zic eu, când treci prin multe greutăţi, dureri şi multe eşecuri. Când se întâmplă să fii abandonat în dragoste şi nu numai, şi în orice alt lucru, ai o sensibilitate mult mai crescută şi eşti stăpânit permanent de acea teamă de abandon.
Mda…nu ştiu să–mi explic stările, caut explicaţii, dar în zadar. Nu-mi rămâne decât să admit şi eu, la fel cum au făcut-o alţi filozofi înaintea mea, că dragostea e mai puternică decât raţiunea…”

   Ce turnură ia situaţia dintre Ana şi cei doi bărbaţi din viaţa ei, vă las pe voi să descoperiţi.

Recomand cu căldură această carte, este o relaxare binevenită!

Cartea Nu te împiedica de mine, te impor! de Georgiana Vaju fost oferită pentru recenzie de Editura Quantum Publishers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Quantum Publishers.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti