Scoala pentru soti de Wendy Holden-Editura Polirom

Scoala pentru soti de Wendy Holden-Editura Polirom

Titlul original : The School for Husbands
Editura Polirom
Traducere : Ines Hristea
Nr. pagini 411

Colectia Chic

                                                                           RECENZIE CITITOR
                                                                              Rezumat carte

Sophie si Mark Brown locuiesc la Londra, au fiecare 37 de ani si sunt casatoriti de 7 ani. Actiunea cartii debuteaza la botezul lui Arthur, fiul lor in varsta de 5 luni. Sophie este redactor sef adjunct la o revista si urma sa se intoarca la serviciu peste doua saptamani, iar Mark este director de vanzari la o editura mica. Inainte, Mark avusese un post de director de vanzari la o editura mare, cu un salariu substantial, dar datorita situatiei economice, fusese pus pe liber si silit sa accepte postul actual, pe perioada determinata. Daca rezultatele obtinute erau multumitoare, postul se putea transforma intr-unul permanent, cu un salariu mai mare.

Intrucat situatia lor financiara este departe de a fi infloritoare, de botez se ocupa Shirley, soacra lui Mark. Shirley si James, parintii lui Sophie, locuiau intr-un satuc desprins parca dintr-o ilustrata. Dower House era dotata cu o gradina mare, astfel ca in ceea ce privea amplasarea, nu mai fusese loc de dezbateri. Shirley era foarte snoaba si dorea sa organizeze totul cat mai grandios, pentru a impresiona asistenta. Shirley nu-l iertase niciodata pe Mark ca o privase de posibilitatea de a-si etala palaria in calitate de mama a miresei. Aceasta intrucat Mark ceruse insistent o casatorie la ofiterul starii civile, urmata de o masa in cadru restrans. La botez, Shirley avea in sfarsit ocazia de a-si etala palaria, cea mai mare dintre toate cele purtate la eveniment. Lui Mark i se parea ca respectiva palarie umplea toata biserica. De altfel, nimic nu era la scara mica, cu exceptia lui Arthur, bineinteles. Dar soacra avusese grija sa rezolve si acest aspect. Copilul era infasurat in pogoane intregi de volanase dintr-un material antichizat.

In ceea ce priveste nasii, Sophie decisese ca aveau nevoie de un nas de incredere, pe care sa te poti baza oricand, si de un alt nas incitant si influent. Cecily era nasa de incredere. Era o veche prietena a lui Sophie, din perioada facultatii. Era singura, nu avea copii si era invatatoare. In ceea ce priveste nasul cel influent, Sophie il alesese pe Simon Sharp, la sugestia mamei. Sophie si Simon fusesera prieteni pe cand aveau optsprezece ani. Desi in acea vreme, Shirley il considera pe Simon un marlan plin de cosuri si se bucurase cand cei doi se despartisera, faptul ca acum Simon era un bancher milionar, cu conac in Hertfordshire si piscina incalzita o facuse sa-si reconsidere opinia. Cu nostalgie, Shirley se gandea ce frumos ar fi fost sa fie Simon ginerele ei. Cum s-ar fi putut ea lauda cu el ! Shirley se uita plina de afectiune la nepotul ei, un baietel splendid. Pacat ca taica-su era cum era, se gandeste ea cu obida.

Simon avusese propriile motive ascunse cand acceptase sa devina nas. Faptul ca nu gasise nici o succesoare pentru Sophie nu era ca aceasta reprezentase marea lui iubire, ci faptul ca adevarata iubire a vietii lui erau banii. Insa, cand fratii Wintergreen preluasera conducerea bancii la care lucra Simon, acesta trebuise sa isi reconsidere atitudinea. Pentru a avansa in cariera, Simon trebuia sa impresioneze noua conducere. Fratii Wintergreen insa erau familisti convinsi. Se casatorisera de tineri si aveau o multime de copii. Intrucat acestia puneau mare pret pe viata de familie, Simon trebuia sa gaseasca rapid o solutie pentru a dovedi ca era devotat si el vietii de familie. Afisarea pozei unui fin i se pare un prim pas potrivit.

La intoarcerea la serviciu, Sophie are o prima surpriza neplacuta. Anne, fosta ei sefa, o persoana foarte cumsecade cu multi copii, care sustinuse in permanenta dreptul de a ajunge devreme acasa si a avea timp si pentru copii, fusese schimbata si inlocuita cu Lisa, o tipa la patruzeci si ceva de ani, care ura barbatii si ideea de mariaj, atitudine care parea sa isi aiba radacinile in propria ei lipsa de trecere in ochii reprezentantilor celuilalt sex. Asistenta lui Lisa era Penny, o alta celibatara acra si sarcastica, la fel de groaznica, daca nu chiar mai groaznica decat Lisa. Ambele o terorizau pe Sophie sa respecte programul si nu aveau nici o intelegere pentru diversele ei probleme de mama.
Cele doua se distrau cu tot felul de replici sarcastice de genul : “Ce e un barbat inteligent, aratos si sensibil ? Un zvon !”, iar cealalalta replica : “Care e cea mai rapida cale spre inima unui barbat ? Prin piept, cu un cutit bine ascutit.”

Negasind nici o intelegere la serviciu, Sophie era intr-o permanenta goana contracronometru. Dimineata alerga spre metrou cu Arthur pentru a-l duce la cresa de fite la care il inscrisese. Este supusa unui stres continuu, intrucat directoarea gradinitei ii atrasese atentia ca exista o cerere foarte mare la acea cresa si in cazul mai multor intarzieri, Arthur nu va mai fi primit la cresa. Dupa aceea, Sophie alerga la birou, unde orice intarziere ii atragea replici caustice si conditia sa isi recupereze timpul pierdut. La terminarea programului urma o noua goana catre cresa, pentru a-l lua pe Arthur. Singura mama cu care reuseste sa se imprieteneasca la cresa este Helen, o tanara foarte draguta si simpatica. Celelalte mame veneau cu masini de lux sa isi ia copiii de la cresa si era evident ca nu lucra niciuna, intrucat posibilitatile financiare ale sotilor le permitea acest lucru. Speranta lui Sophie ca va veni acasa pe jos impreuna cu Helen se risipeste repede. Helen ii spune ca ea si sotul ei iau pe rand masina familiei. Sophie se gandeste cu tristete ca Mark nu se gandise nici o clipa sa imparta masina familiei. Ajunsa acasa, Sophie trebuie sa ii faca baie lui Arthur, sa pregateasca masa si sa spele vasele. Are nevoie de ajutorul lui Mark, dar acesta este foarte stresat la locul de munca si ajunge din ce in ce mai tarziu acasa. Cand incearca sa se planga acestuia, Mark ii spune absent sa incerce sa devina mai eficienta.

Mark are motivele lui de stres. Ca director de vanzari, este in plina campanie de promovare a noilor carti pe care editura le va lansa : “Dricul rosu”si “Sprijiniti-va unul pe celalalt. Managementul casniciei pentru toti”. In functie de succesul pe care editura il va inregistra, postul lui va deveni permanent si salariul va creste pe masura. Fiind o editura mica, nu are o echipa la dispozitie si trebuie sa rezolve singur cat mai multe sarcini. Angajarea unei directoare de PR, Persephone, in loc sa il ajute, mai mult ii pune bete in roate. Persephone face gafe dupa gafe, pe care tot el trebuie sa le repare.
Prins pana peste cap de problemele de la serviciu, Mark nu sesizeaza tensiunea care se acumuleaza in Sophie.

In curand, vine ziua lui Sophie, in care ea implinea treizeci si sapte ani. Dimineata, Sophie se urca pe cantar. “M-am ingrasat, nu ? a oftat Sophie, uitandu-se la el prin oglinda cu priviri seducatoare, asteptand ca barbatul s-o contrazica.” Neatent, gandindu-se la problemele pe care le avea de rezolvat, Mark mormaie ceva neinteligibil. Sophie este socata. Cumva ii confirmase ca e grasa, chiar de ziua ei ??? Nervoasa, ii reproseaza ca nu inchide niciodata pasta de dinti, tubul lor arata oribil, stors si strambat la mijloc, dupa care iese si tranteste usa. Mark e complet uluit. Oare ce-l intrebase ? Nu era nici ora opt si el facuse deja o greseala fatala. In ultimul timp, Sophie era ca un teren minat, pe care bombele puteau exploda oricand.

La serviciu, Mark avea o prezentare a cartii “Dricul rosu” la o mare librarie, unde era asteptat si autorul sa dea autografe. Cand ajunge la librarie, Mark este ingrozit. Persephone lipise pe fiecare exemplar al cartii o eticheta promotionala care promitea o reducere. Numai ca eticheta fusese lipita in asa fel incat acoperea primele doua litere din titlu, astfel ca titlul cartii aparea acum “Curul rosu”in loc de “Dricul rosu”(joc de cuvinte in limba engleza, intraductibil in romana). Mark este nevoit sa dezlipeasca personal, contracronometru, toate etichetele, inainte de sosirea autorului. Speriat de alte incidente care puteau sa apara, Mark supravegheaza personal actiunea de promovare pana la sfarsit, uitand complet de ziua lui Sophie.

Intre timp, ziua lui Sophie se transforma intr-o catastrofa. Este nevoita sa faca singura toate pregatirile, iar cei doi musafiri, Simon si Cecily, nasii copilului, sunt nevoiti sa puna masa singuri, intrucat Sophie era ocupata cu baia lui Arthur. La masa, cei doi nasi se cearta intre ei. Cecily are principii proletare si il acuza pe Simon ca este un porc nenorocit, un capitalist si un fascist. Sophie nu reuseste sa gaseasca subiecte de discutie care sa destinda atmosfera si bea pahar dupa pahar, tot sperand ca Mark sa apara. La sfarsit, la desert, deja beata, Sophie a infipt lumanarile in tarta cu lamaie, care s-a crapat pe mijloc. A servit tarta in caserola in care o cumparase si a aruncat alaturi cateva furculite. Ce sens mai avea sa se chinuiasca cu farfurii ? Ce sens mai avea orice ? Mark uitase de petrecerea ei aniversara. Sophie izbucneste in plans si tot in lacrimi o gaseste Mark la unsprezece si un sfert, cand a intrat in sfarsit pe usa casei.

Problemele continua sa se acutizeze in perioada urmatoare. Persephone face in continuare numai boacane, iar Mark este disperat sa tina situatia sub control la serviciu. Se apropie termenul limita, cand se va decide soarta contractului sau de munca.

Arthur este invitat la ziua fiului lui Helen. Sophie este incantata ca vor iesi si ei in sfarsit in societate, dar Mark o anunta ca are o actiune de promovare la serviciu si nu va putea sa vina. Sophie este nevoita sa mearga singura cu Arthur. Se uita cu nostalgie cat de bine par sa se inteleaga Helen cu sotul ei John si isi aduce aminte de vremurile in care ea si Mark se intelegeau atat de bine. Mai mult, doua mamici rautacioase, vazand-o ca este singura, fara sot, ii spun ca sigur acesta are o aventura, ca la fel sunt si sotii lor, iar scuza cu serviciul este deja cunoscuta. Desi Helen aude si ii spune sa nu le bage in seama, samanta de indoiala este deja sadita in sufletul lui Sophie. Ajunsa acasa, cauta cateva brosuri de prezentare de la serviciul lui Mark, iar cand o vede pe Persephone, este aproape convinsa ca Mark are o aventura cu Persephone, o tanara foarte frumoasa, cu un trup atletic, bine lucrat la sala. Corpul ei, marcat de nastere, nu se putea compara cu cel al lui Persephone.
De fapt, Persephone chiar ii facuse avansuri lui Mark, dar acesta o refuzase categoric, fiindu-i complet devotat lui Sophie.

La promovarea cartii “Sprijiniti-va unul pe celalalt. Managementul casniciei pentru toti”, scrisa de Martha Krankenhaus, tensiunea acumulata in Mark in ultima perioada il fac sa bea cat mai multe cocktailuri, pentru a se destinde. Ajunge sa se imbete si, intrucat era foarte tarziu si nu credea ca Sophie este in dispozitia de a-l intelege in starea in care se afla, Mark ramane la un motel si o roaga pe Persephone sa ii dea telefon lui Sophie si sa ii explice situatia. Pentru Sophie este ultima picatura. Este convinsa ca Mark este cu Persephone la un hotel de cinci stele si a umilit-o in ultimul hal, punandu-si amanta sa o sune. In momentul acela se nimereste si mama ei in vizita. Shirley venise la Londra pentru o operatie estetica periodica. Vazand-o suparata, Shirley insista sa ii povesteasca ce s-a intamplat. Bineinteles ca soacra, care nu il suferea pe Mark, gaseste o ocazie excelenta de care sa profite. O incurajeaza pe Sophie sa il paraseasca pe Mark si sa vina cu ea la resedinta de la tara. Bulversata, Sophie accepta.

Ajuns acasa, mahmur si dupa o noapte ingrozitoare petrecuta la un motel prapadit, pe o saltea plina de cocoloase, Mark este ingrozit sa descopere un bilet in care Sophie il informa ca a aflat ca are o aventura cu Persephone si ca il paraseste si se duce la mama ei la resedinta de la tara. Disperat, Mark suna la resedinta socrilor, unde raspunde James, socrul lui, care habar n-avea despre ce e vorba. Il roaga sa ii spuna lui Sophie sa il sune imediat, sa lamureasca situatia.

Intre timp, Simon era si el intr-o situatie disperata. Sefii lui il invitasera la masa si ii sugerasera sa vina si cu logodnica lui. Departe de Simon gandul de a le spune sefilor ca nu avea nici macar o logodnica. Acest lucru era inadmisibil in ochii acestora, familisti convinsi, care ii si reprosasera subtil lui Simon ca nu se insurase pana atunci. Simon era un om de actiune si se gandeste imediat la o solutie rapida. Sophie este prima care ii vine in minte si, aducandu-si aminte de dezastrul de la ziua ei, se gandeste sa verifice daca nu cumva problemele s-au acutizat in familia lui Sophie. O suna pe Shirley, iar vestile sunt mai mult decat multumitoare. Sophie il parasise pe Mark. Imediat, Simon se gandeste la o strategie. Stiind cat de sensibila este Shirley la partea materiala si ca aceasta nu isi sufera ginerele, ii spune acesteia ca el o iubeste in continuare pe Sophie si ca isi doreste cu disperare sa se casatoreasca cu ea, in caz ca ea va vrea sa divorteze de Mark. O roaga pe Shirley sa se alieze cu el si sa grabeasca lucrurile in directia dorita. Pentru Shirley, este exact provocarea de care avea nevoie. De cand iesise la pensie, in urma cu cinci ani, se plictisea de moarte. Mai intai, isi gasise provocarea in sedintele de infrumutesare, apoi de ocupase de gradinarit, apoi se lansase plina de entuziasm in proiectul de imbunatatire a satului. A intrat in tot felul de comitete, gen Grupul impotriva Ferestrelor Velux, Societatea pentru varuirea cu gust a caselor, Grupul Strangeti Excrementele de Caine, Grupul de actiune Clopoteii de vant, Grupul Satenii impotriva Tufisurilor de Leylandii. Din pacate, in ciuda tuturor eforturilor intreprinse in cadrul acestor comitete, familia Bothamley-Tartt, cea mai veche si mai de vaza din regiune, n-o primise inca in cercul intim. James, sotul lui Shirley si tatal lui Sophie, isi gasise un hobby mult mai multumitor pentru el, care ii ocupa tot timpul si ii aducea mari satisfactii : genealogia. Pe Shirley nu o deranja ca acest hobby ii ocupa tot timpul lui James, ci era stanjenita ca nu cumva vecinii lor de vaza sa nu afle ca, de fapt, el nu stia care ii sunt inaintasii, in timp ce pentru familia Bothamley-Tartt, descendenta din sir Roger de Tartt, prieten apropiat al lui Wilhelm Cuceritorul, era demonstrata cu ajutorul unui inscris inramat, agatat pe unul din peretii din salon. Iar cand James trepida de entuziasm cand isi mai gasea un stramos direct, gen un crescator de porci din Huddersfield, Shirley era ingrozita si avea cosmaruri noaptea ca nu cumva familia Bothamley-Tartt sa prinda de veste despre descoperirea cu porcii.
Astfel ca ideea de a deveni soacra unui multimilionar, cu conac si piscina incalzita, o incanta la maxim pe Shirley. Ajutand-o pe Sophie sa-si rezolve dificultatile maritale, se gandea Shirley, asigura viitorul financiar al fiicei si nepotului ei si obtinea, ca efect secundar, o crestere a propriului statut social in cadrul satului.

Intre timp, Mark este disperat sa rezolve neintelegerea cu Sophie. Nici nu concepe viitorul fara sotia si copilul lui. I se pare ca in fata i se casca un vid enorm. Cuprins de panica, vine la resedinta socrilor, unde o intalneste in sfarsit pe Sophie, insotita de soacra lui. Dornic sa rezolve cat mai repede neintelegerea, o suna pe Persephone si ii spune ca este cu sotia si soacra lui si o roaga sa spuna ce s-a intamplat in seara dinainte. Neuitand jignirea ca el a respins-o, Persephone da cu placere amanunte : ca a baut toate cocktailurile, s-a imbatat, s-a facut pulbere, a dat cu mucii in fasole, s-a facut tandari, era dus pe copca, avea creierul varza, era turta, ii cantau graurii intre urechi, n-a vazut pe nimeni pana atunci in halul ala, a cazut pe jos si se tara printre picioarele oamenilor. Disperat sa intrerupa tirada, Mark o roaga sa confirme ca ei nu s-au culcat impreuna. La care Persephone a inceput sa rada batjocoritor, de parca asta era cea mai caraghioasa idee pe care o auzise vreodata. Mark se uita plin de speranta la Sophie, sperand ca cel putin aceasta s-a lamurit ca nu a inselat-o si se rasteste la soacra-sa, care continua sa il ironizeze. Sophie clacheaza. Umilinta telefonului si faptul ca el tipa la mama ei o fac sa se decida : va divorta, iar de acum inainte vor discuta numai prin avocati.

Mark este zdrobit si cuprins de panica. Desi la serviciu afla ca cele doua carti scoase de editura si promovate de el au ajuns pe numarul 1 in topuri, iar patronul editurii ii propune postul pentru care el se straduise atat, cu o echipa pe care va putea sa si-o aleaga singur si un salariu pe masura, Mark isi da demisia, considerand ca numai slujba l-a adus in situatia disperata in care se afla. Avocatul lui il face cu ou si cu otet. Fara un salariu stabil, nu va putea avea nici o sansa reala la custodia copilului dupa divort. Mark nici nu se gandise la asta, intrucat pentru el divortul este de neconceput.

Tocmai cand nu vedea nici o solutie in fata ochilor, primeste un telefon de la Martha Krankenhaus , autoarea cartii “Sprijiniti-va unul pe celalalt. Managementul casniciei pentru toti”, care dorise sa ii multumeasca personal pentru succesul cartii, datorat actiunii lui de promovare. Martha ii spune ca a demarat la Londra un proiect denumit “Scoala pentru soti”, la care se inscriu sotii cu probleme in casnicie, iar ea garanta ca, dupa un curs intensiv de doua saptamani, acestia isi vor putea rezolva problemele si salva casnicia. Agatandu-se ca inecatul de orice pai, Mark se inscrie la curs, desi costul acestuia ii depasea cu mult posibilitatile lui financiare.

Scoala pentru soti arata ca un internat de moda veche, o scoala amenintatoare. Ingrijitorul care il intampina este un batran cu un snop urias de chei, ce pare desprins din “La rascruce de vanturi”. Camera in care este condus este o incapere mica, cu un pat de fier acoperit cu o patura cenusie, o fereastra inalta si ingusta si un birouas din stejar cu un scaun din lemn de stejar.
In curand ii cunoaste si pe ceilalti participanti la curs. In marea lor majoritate, erau barbati bogati, obsedati de munca, iar sotiile acestora intentasera divort simtindu-se neglijate. Multi dintre ei se inscrisesera la curs intr-o incercare disperata de a-si salva casnicia, intrucat costul cursului era oricum mult mai mic decat daunele financiare suferite in urma divortului. Martha le expune regulile. In primul rand, toti trebuiau sa renunte la telefoanele mobile pe durata cursului. Nu erau permise bauturile alcoolice in incinta scolii. Nu aveau voie cu alte carti decat brosurile puse la dispozitie de scoala.

In curand, participa la primul curs. Temele abordate sunt de genul : masina de spalat nu se incarca si se descarca singura, astfel ca barbatii trebuie sa invete sa o foloseasca, raspunsul la intrebarea cum arata sotia lor trebuie sa fie sincer doar daca arata absolut spectaculos, vacantele alese trebuie sa tina cont si de preferintele sotiilor, daca o sotie isi doreste gin tonic, atunci asta trebuie sa I se ofere si nu o bere sau altceva in loc.
Barbatii sunt nedumeriti. Pai astea sunt fleacuri, nimicuri. Cand vor ajunge sa discute despre problemele mari, din cauza carora ajung casniciile pe butuci, adica sex, bani, aventuri extraconjugale si tot restul. Doctorita e insa ferma. In asta consta succesul cursului ei de doua saptamani. Ca, de fapt, problemele mici sunt problemele mari.
“Chestiile mici care ne deranjeaza genereaza problemele mari. Asta e teoria ultimei picaturi. De exemplu, tu crezi ca sotia ta divorteaza fiindc-ai avut o aventura de-o noapte cu altcineva. Desigur, asta e unul din factorii care-o fac sa ia aceasta decizie. Dar, in nouazeci si noua la suta din cazuri, motivul real pentru care divorteaza de tine il reprezinta parul adunat in decurs de zece ani in sifonul cazii. Cei zece ani in care ti-ai aruncat hainele pe podeaua de la dormitor. Zece ani in care nu ai pus cutia cu lapte inapoi in frigider, in care ai uitat lucrurile cele mai importante de pe lista de cumparaturi, in care ai consumat toata benzina, dar nu te-ai dus sa o umpli rezervorul la loc, zece ani in care ai refuzat sa spui iarta-ma, zece ani in care ai lasat oglinda de la baia patata cu spuma de ras.”

In urmatorul curs, barbatii invata sa foloseasca capacul de la WC, urmatorul curs este despre conversatie, fiecare trebuind sa propuna un subiect de conversatie si sa preia un subiect de conversatie de la altcineva pe care sa-l continue. La urmatorul curs, barbatii afla ca cele mai importante doua cuvinte pe care le asteapta sa le auda o femeie nu sunt “Sunt milionar”, ci “Te iubesc”. Prin urmare, barbatii trebuie sa repete aceste doua cuvinte si, pentru a fi cat mai convingatori, sa si le spuna unul altuia. Pentru a fi sigura ca si-au insusit bine aceasta lectie, Martha ii duce pe barbati cu un microbuz intr-un satuc si le transmite sa raspandeasca cuvinte de iubire. Barbatii, cam stanjeniti si nestiind cum sa procedeze in continuare, intra intr-un bar. Toti comanda bere, mai putin Mark, care isi ia o racoritoare, fidel promisiunii pe care si-o facuse sa nu se mai atinge de alcool pana nu se va impaca cu Sophie. Primul care isi ia inima in dinti este Mark, dornic sa-si insuseasca orice lectie care l-ar putea ajuta sa se impace cu sotia lui. Se duce la barman si ii spune “Te iubesc”, tinand ochii in podea. Patronul barului nu se arata prea tulburat. Ii spune ca a mai primit declaratii de genul asta de la clienti, dar de la nici unul care bause numai racoritoare. Ceilalti barbati se descurca si ei cum pot. In final, grupul pleaca, fugariti de o batrinica furioasa, urmatiti cu o privire plina de speranta de o tanara nostalgica si petrecuti pana la autocar de un pastor care interpretase altfel mesajul crestinesc de iubire. Unul dintre barbati se exprima ca a fost un adevarat cosmar, cel mai dificil si jenant lucru pe care l-a facut.
“Exact, Rupert. Tocmai asta a fost scopul exercitiului. Gandeste-te insa ca o sa-ti fie mult mai usor sa-i spui cuvintele astea sotiei tale.”

A doua zi, Martha le dezvaluie noua tema a lectiei, o problema care a daunat multor casnicii. Mai exact, fiecare barbat trebuie sa invete cum sa execute corect insurubarea si stoarcerea. “Mark fusese convins ca, mai devreme sau mai tarziu, sexul avea sa isi scoata la lumina capsorul pervers. Se temuse ca doctorita Martha avea sa-si bage nasul in secretele intime ale tuturor membrilor grupului in maniera ei severa si la obiect. Mai infioratoare, isi inchipuia Mark, aveau sa fie sugestiile pe care femeia avea sa li le faca, pentru a-si rezolva diversele dificultati. Mark si-a imaginat un scenariu in care, pentru a-si imbunatati abilitatea de a saruta, era obligat sa se pupe cu buza unor sticle de lapte. Insa exista posibilitatea sa fie supus unor umilinte si mai mari, pe care nici macar nu le putea concepe”. In fata fiecarui barbat era asezat un tub. Mark era sigur ca in tub se gasea un gel lubrifiant. Nici vorba de asa ceva ! Era un banal tub de pasta de dinti, pe care fiecare barbat trebuie sa repete miscarea de a-l desuruba si insuruba, intrucat, le zice Martha “factorii care genereaza un nivel aparent de iritare, asa cum sunt incapacitatea barbatilor de a pune la loc capacul tubului de pasta de dinti si imposibilitatea recurenta de a stoarce tubul pornind de la capat pot reprezenta, de fapt, elemente cu contributii semnificative la dizolvarea unei relatii.”

In continuare, Martha ii duce pe barbati la un centru de infrumusetare. Protestele nu sunt luate in seama. Daca sotia se poate aranja pentru ei, si sotii trebuie sa procedeze in acelasi mod. Astfel, barbatii sunt tunsi, li se taie parul din nas, li se storce cosurile, sunt epilati de parul de pe piept (o operatie extrem de dureroasa pe care trebuie sa o suporte cu stoicism), sunt bronzati artificial, dati cu crema si parfumati. La sfarsit, toti trebuie sa recunoasca ca aratau mult mai prezentabili.

Urmatoarea etapa se desfasoara intr-o bucatarie, unde barbatii invata sa gateasca cate un fel de mancare, care iese mai mult sau mai putin reusit. Mark este deosebit de mandru sa constate ca puiul cu tocanita, pe care el il avusese de pregatit, iesise deosebit de reusit.

In continuare, barbatii merg la cumparaturi, unde invata sa aiba rabdare. Apoi urmeaza o lectie de dans. Dupa aceea, Martha le dezvaluie secretul celor trei replici de inveselire a sotiilor, care sunt : “Arati grozav”, “Ai mai slabit cumva ?” si “Imi place la nebunie noua ta coafura”.

In timp ce Mark era un elev extrem de silitor la Scoala pentru soti, Simon incearca sa o cucereasca in timp record pe Sophie. La sugestia lui Shirley, o duce pe Sophie la Madame Butterfly, o opera care lui Sophie ii placuse enorm. La sfarsit, Sophie este impresionata pana la lacrimi.
“- Ce muzica minunata ! Si asa de trista. Nu ti s-a parut ca sinuciderea ei a fost tragica ?”
“Lui Simon nu i se paruse. Din perspectiva lui, Madame Butterfly era singura vinovata. Faptul ca nu-si cautase avocat il facea pe Simon sa nu simta nici un pic de mila fata de ea. Si, dupa ce statuse sa asculte o nebuna intr-un halat, urland in italiana pret de doua ore, Simon era total de partea tipului care o parasise. In opinia bancherului, omul avea toate motivele sa faca asta.”
Opiniile lui Simon ii starnesc lui Sophie ilaritatea.

Etapa urmatoare, care spera Simon ca o va cuceri definitiv pe Sophie, este sa o invite pe aceasta la masa la conacul lui. Sophie vine cu Arthur, in ciuda incercarilor disperate a lui Shirley de a o convinge sa mearga singura. Conacul nu o impresioneaza deloc pe Sophie. I se pare ca seamana cu un hangar, lipsit de stil si personalitate. Prin comparatie, casuta ei mica si dezordonata, neingrijita si cu vopseaua de pe pereti ciobita, i se pare mult mai frumoasa si cu suflet. Sophie este convinsa ca numai interesul de nas a lui Simon il face sa ii lanseze diverse invitatii. Astfel se gandeste sa le dea ocazia sa petreaca un timp singuri, timp in care inspecteaza conacul, care avea cinci dormitoare duble, trei bai si cinci toalete. In bucatarie erau inghesuite toate masinariile posibile : de la cuptoare de paine la shakere pentru coktailuri. In frigiderul imens nu era nici urma de mancare, doar sampanie. Aragazul era mic, chiuveta minuscula si nu exista vreun uscator de vase. Tipetele disperate a le lui Arthur o fac pe Sophie sa iasa in goana. Copilul cazuse in lac si era ud leoarca. Sophie si Arthur pleaca in graba, fara sa astepte sosirea pranzului comandat la un restaurant de cinci stele in ghidul Michelin.

Simon este disperat. Se apropie masa in familie organizata de sefi si el n-a facut nici un progres evident. Mai mult, mai este putin si Mark va termina Scoala pentru soti. Speriat ca acesta sa nu fi facut progrese care sa il impace cu sotia sa, Simon hotaraste sa ii insceneze ceva, astfel incat Mark sa fie dat afara si Sophie sa realizeze ca nu e bun de nimic. Astfel, plateste pe cineva care ii pune o sticla de alcool in camera si o informeaza pe Martha printr-un biletel anonim ca Mark incalca regulile. Sticla de alcool este gasita si Mark este exmatriculat, fara drept de apel.

Simon trece la etapa definitiva de seductie. Cumpara doua bilete pentru e excursie la Paris si ii cere imperios lui Shirley ca, de data asta, sa o convinga pe Sophie sa il lase pe Arthur acasa. Shirley incepuse sa se intrebe daca nu cumva s-a pripit cu alianta facuta. Indiferent cum fusese Mark, nu o amenintase niciodata asa cum facea Simon. Era prea tarziu sa mai dea inapoi, asa ca o convinge pe Sophie ca excursia la Paris ar ajuta-o sa se relaxeze, iar ea poate sa aiba grija de Arthur in timpul acesta. Desi ingrijorata intrucat Arthur era racit dupa baia in lac, Sophie accepta. Excursia la Paris este un adevarat fiasco. Sophie nu este impresionata de hotelul de 5 stele la care o duce Simon, iar cand observa ca apartamentul are un singur pat dublu, realizeaza in sfarsit intentiile lui Simon. Ii declara acestuia ca nu este in nici un caz interesata de o relatie romantica cu ei, intrucat nu sunt deloc compatibili. Tocmai cand se pregatea sa plece, suna telefonul. Era Shirley, disperata, care ii spune ca Arthur a facut pneumonie si este la spital.

Ajunsa la spital si vazand starea grava in care era Arthur, Sophie are o revelatie. Isi da seama ca toate problemele minore pe care le-a avut palesc in comparatie cu drama prin care trecea. Se gandeste ca a fost superficiala si nu a luptat pentru a-si salva casnicia, iar acum, dupa ce si-a pierdut sotul, este in pericol sa isi piarda si fiul. Exact atunci soseste si Mark la spital. Desi doctorii spuneau ca febra copilului incepuse sa scada inainte de aparitia surprinzatoare a lui Mark, Sophie era convinsa ca Mark il salvase pe copil. In fond, imediat dupa aparitia acestuia, copilul deschisese ochii si zambise.

Finalul cartii este cu happy-end. Sophie si Mark se impaca si sunt mai fericiti ca niciodata. Shirley isi recunoaste intreaga vina, dar Mark o iarta, hotarat sa fie generos cu toata lumea. Mai mult, hotaraste sa ii dea ocazia lui Shirley sa fie mama miresei. Astfel, Mark si Sophie isi reinnoiesc juramintele in cadrul unei ceremonii la biserica. De data asta, Shirley era imbracata mult mai decent, potrivit varstei pe care o avea.
Simon isi gasise si el o sotie : pe Lisa, sefa lui Sophie, pe care o intalnise la un curs de cadril, la care fusese nevoit sa participe intrucat sefii il anuntasera ca la petrecerea ce va urma se va dansa cadril.
Lisa si Penny plecasera amandoua de la redactie, iar Sophie o avea acum ca sefa pe Helen, prietena ei, cu care se intelegea de minune.
Mark, impreuna cu John, sotul lui Helen, incepuse o afacere cu organizarea de petreceri pentru copii. Planul de afaceri era bine pus la punct, incat pana si James, tatal lui Sophie, cunoscut pentru prudenta lui, decisese sa investeasca in ideea ginerelui.
Sophie rasese cand il vazuse pe Mark bronzat si epilat. Mark era dispus sa se vopseasca si in verde, daca asta ar fi inveselit-o pe sotia lui. Se gandea totusi daca nu cumva sedinta de infrumusetare nu avusese un scop ascuns. Oare telul modulului fusese acela de a le face pe femei sa rada de eforturile emotionante ale sotilor, eforturi menite sa le faca nevestelor pe plac ? Indiferent care fusese adevarul, Mark se tinuse de unele din sfaturile primite. A fi curat si parfumat in limitele bunului-simt era o chestiune evident si indubitabil benefica. La fel ca barbieritul si folosirea cremelor hidratante.
La ceremonia de la biserica apare un oaspete neasteptat, doctorita Martha, care ii spune ca in nici un caz nu putea rata evenimentul. Doar era primul succes repurtat de Scoala pentru soti.

Cartea ofera o lectura usoara, este amuzanta si te destinde. Totusi, la terminarea ei, realizezi ca temele abordate sunt serioase. Problemele care apar intr-un cuplu dupa aparitia unui copil, implicarea soacrei in viata de familie, stresul provocat de insecuritatea locului de munca, problemele de comunicare intre soti, micile tensiuni minore care, in timp, erodeaza o casnicie, toate sunt abordate cu o ironie fina in carte. De asemenea este evidentiata ideea ca, uneori, este nevoie de o mica drama sa realizezi adevaratele prioritati in viata. Senzatia cu care ramai la final este optimista. Daca te straduiesti suficient, problemele isi pot gasi rezolvarea intr-un mod cu totul neasteptat.

Cartea m-a facut sa rad in hohote la anumite pasaje, iar nota mea pentru carte este 9.

Recenzie cititor: autor Tyna