Atingerea destinului, de Alina Cosma – Editura Petale Scrise – recenzie

Atingerea destinului

Alina Cosma

Editura: Petale Scrise

Anul apariţiei: 2018 

Numărul de pagini: 225

Gen: Romance

  Alesia, medic pediatru, dedicat vocației și micuților ei pacienți, îl întâlnește pe Sebastian, playboy milionar, provenit din lumea aceea pestriță, unde marile afaceri se împletesc cu politica. Destinele celor doi se intersectează datorită unei fetițe a cărei dragoste nevinovată ajunge să-i includă pe ambii…

  Orașe diferite, cariere care nu sunt compatibile și nu suportă schimbări majore, complicații familiale, momente de cumpănă în viața fiecăruia, toate par a fi împotriva unei iubiri cum nu a mai trăit niciunul dintre ei…

   „Atingerea destinului” este o poveste frumoasă, emoționantă și fermecătoare, presărată cu un strop de dramatism, despre prietenie, familie, dăruire, suferință și pierdere, despre forța nemărginită a iubirii, în orice formă a ei. O lectură captivantă, cu personaje puternice, luptătoare, capabile de multe sacrificii, care se străduiesc din răsputeri să depășească toate piedicile ce stau în calea fericirii lor, cu situații tensionate, dialoguri spumoase și cu o doză imensă de romantism.

   M-am bucurat foarte mult atunci când a apărut această carte, întrucât apreciez mult scrierile autoarei Alina Cosma. Îmi place atât stilul ei de scriere, simplu și delicat, cât și faptul că abordează, cu talent, orice gen literar. Mi-au plăcut toate romanele ei – atât cele de dragoste sau erotice, historical romance, fantastice, romantic suspans, cât și SF, dar parcă niciuna nu m-a făcut să trec printr-un adevărat montagne-russe al sentimentelor ca ,,Atingerea destinului”. Știam de la bun început că e vorba despre  un roman de dragoste, dar nu m-am așteptat să reflecte atât de mult realitatea cotidiană. De fapt, această carte este diferită de tot ce a scris până acum.

  „Atingerea destinului” este una dintre acele cărți pe care aș fi dorit să le țin doar pentru mine. Însă colaboratorii m-au convins: „trebuie publicată!”. Care este acel motiv pentru care nu aș fi vrut să o dezvălui, veți înțelege dacă o veți citi.  – Alina Cosma

   De această dată, Alina a scris o poveste inspirată din viața de zi cu zi. O poveste care acoperă o gamă largă de subiecte sensibile și emoționante. Sunt convinsă că pentru ea nu a fost o distracție, și poate că a fost cel mai greu lucru pe care l-a scris vreodată. Cu toate că este o ființă sensibilă, delicată, finuță, blândă, profesia ei de medic a făcut-o să vadă, să simtă și să trăiască, realitatea crudă, urâtă și nemiloasă, în care trăim. Prin intermediul protagonistei din ,,Atingerea destinului”, care la rândul ei are aceeași profesie ca și autoarea cărții, am putut să înțeleg mai bine ce se întâmplă într-un mediu spitalicesc, ce impact poate avea spectrul morții asupra unui medic, sentimentele care îl macină atunci când  pierde un pacient.

,,Se întrebase de multe ori dacă i-ar fi plăcut să facă medicină. Acum știa răspunsul. Categoric nu! Era prea dureros să vezi atâta suferință în fiecare zi! Și cum ai putea să rămâi indiferent în fața suferinței unui copil?”

   De asemenea, am remarcat o frumoasă evoluție a scriiturii, realismul cu care autoarea descrie sentimentele personajelor. Pe parcursul lecturii, m-am trezit de multe ori zâmbind datorită replicilor amuzante dintre personaje, dar au fost și anumite scene care m-au făcut să plâng. Însă, spre marea mea bucurie, finalul mi-a readus zâmbetul pe buze.

   Plin de sensibilitate și senzualitate, romanul oglindește numeroasele fețe ale iubirii, iar autoarea te face să investești sentimente în fiecare tip de relație: dragostea plină de pasiune și dorință (Sebastian și Alesia); iubirea necondiționată față de familie (Sebastian și bunica lui; Sebastian, Suzana și Mara). Datorită acestei cărți, simți că ești înconjurat de exemple prin care iubirea adevărată reușește să te facă să nu te mai superi din cauza propriilor probleme, fie că te confrunți cu cea mai mare dezamăgire a vieții tale, fie că porți pe umeri poverile familiei.

   Am urmărit cu deosebită plăcere traiectoria sentimentelor pe care le au Alesia și Sebastian, doi tineri veniți din două medii sociale diferite, fiecare având viziuni contrare despre viață, care încearcă să reziste presiunii celor din jur, care trebuie să facă față schimbărilor și să-și asume anumite responsabilități. Din păcate, cei doi sunt loviți din plin de mentalitățile și prejudecățile rudelor apropiate. M-a durut sufletul să văd că părinții Alesiei nu-l acceptă pe Sebastian, fiind un bărbat cu obligații, și o critică pe tânără pentru faptul că nu a fost în stare să-și găsească un bărbat fără copii. Pe de altă parte, nici părinții lui nu sunt de acord cu Alesia, considerând că fiul lor își va complica viața cu o femeie atât de ștearsă, neinteresantă și încăpățânată, care nu acceptă să se supună bărbatului. E dureros să vezi că unii oameni își trăiesc viața după principiul ,,ce o să spună lumea”, și preferă să nu își schimbe mentalitatea și să rămână în propria zonă de confort. Și să nu mai vorbesc despre falsul sistem de valori…

   Personajul principal al cărții, Alesia Alba (31 de ani), medic specialist pediatru de meserie, este genul de femeie care poate cuceri pe oricine cu zâmbetul ei cald. Este o ființă drăguță și plăcută. Deșteaptă, încăpățânată și visătoare. Mai în glumă, mai în serios, colegele o invidiază pentru felul în care arată, pentru calmul de care dădea dovadă în situații critice, dar mai ales pentru bunătatea ei. Nu este interesată de bărbații, iar singurul lucru care o preocupă este redarea sănătății micuților ei pacienți.

   Viața ei va fi dată peste cap în  momentul în care la Spitalul Municipal din Dumbrava sosește micuța Suzana, însoțită atât de propria mamă, cât și de unchiul ei, Sebastian. Acesta și-a manifestat imediat scepticismul în privința calității ei de medic, că e prea tânără, motiv pentru care și-a câștigat antipatia Alesiei.

,,Era  îngrijorată pentru noua ei pacientă. Unchiul fetei păruse nemulțumit. Îi era imposibil să-i uite expresia feței, atât de plin de sine, dar tulburător de seducător. Își simțea inima bătându-i cu putere de fiecare dată când imaginea lui îi revenea în memorie. O enervase tupeul lui. Chiar dacă era obișnuită cu astfel de atitudine, acel bărbat mai avea ceva care o intimida.”

    Sebastian Matei (36 de ani) este un afacerist milionar, filantrop și playboy, genul de bărbat căruia nu-i pasă de ce gândesc alții despre el, considerând că este singurul stăpân al vieții lui și nu dădea socoteală nimănui pentru faptele sale. Viața lui este și așa destul de complicată, fiind directorul unei fabrici mari, care susținea financiar întreaga familiei. Singurele persoane de care se simte apropiat sunt bunica, nepoțica Suzy și fosta lui cumnată, Mara. Aceasta din urmă divorțase în urmă cu vreo doi ani pentru că soțul o înșela și o agresa fizic. Sebastian încă ținea enorm la Mara și încerca să îi dăruie toate bucuriile pe care fratele lui refuzase să i le ofere cât timp au fost căsătoriți. Din păcate, divorțul avusese impact asupra tânărului. De atunci nu mai avusese relații serioase, de durată, și nici nu își dorise vreuna. Se mulțumea cu relații fără complicații. Nu seducea, dar nici nu se lăsa sedus pentru că existau suficiente femei disponibile, care înțelegeau ce dorea el. Doar simple aventuri amoroase. Își satisfăcea partenera, apoi îi făcea un cadou și cam atât. Nu se implica mai mult. Ele îi iubeau banii, probabil nici măcar nu erau atât de preocupate de partea cu sexul. Însă întâlnirea cu doctorița Alesia Alba i-a cam zdruncinat egoul.

   Tânăra era un mister pentru el. De obicei era înconjurat de reprezentante ale sexului frumos, fără a face nimic special. Dar această femeie se părea că nu era impresionată de șarmul lui, chiar dacă uneori i se părea mult prea timidă. Faptul că se purta rece cu el îl irita. Parcă îi transmitea că era indisponibilă. Pentru el nu existau astfel de femei, dar nu era interesat deocamdată de ea în acel fel. Interesele nepoatei sale erau mai importante decât jocurile lui. Așa că prefera să se comporte ceva mai distant, de fiecare dată când era obligat să se vadă cu ea.

,,Oare cât de puternică era? Îl enerva felul în care îl sfida mai tot timpul. Părea atât de fragilă la prima vedere! Nu era obișnuit cu un asemenea comportament din partea sexului slab. De obicei, femeile îi cădeau la picioare fără să facă nimic. Era conștient de atracția fizică pe care o exercita, dar și de puterea de seducție a averii lui impresionante. Nicio amantă pe care o avusese nu s-a plâns de atențiile scumpe pe care i le-a făcut. Dar acea tânără părea că nu e impresionată de nimic ce îi aparținea, cu excepția nepoatei sale.”

  Probabil că fiecare și-ar fi văzut mai departe de viața lui, ea cu salvarea copiilor, el cu afacerile și escapadele amoroase prin camerele de motel, dacă nu ar fi intervenit mâna destinului. Lucrurile iau o altă turnură atunci când, în urma unui accident rutier, mama fetiței moare, iar Sebastian, în calitate de tutore, trebuie să se ocupe de creșterea micuței. Dar, cu toate că își iubește nepoata, nu se simte pregătit să-i devină tată. Alesia este singura persoană la care poate apela, mai ales că Suzy se simte foarte atașată sufletește de femeie. Tânăra acceptă să-l ajute, dar e ferm hotărâtă să nu se lase cucerită de farmecul acestui bărbat arogant, încrezut și afemeiat. Oare va reuși să mențină distanța față de el? Până la urmă, ce dorește Sebastian de la ea? Prietenie? Sex? Ambele? Cum vor evolua lucrurile între ei? Va deveni Sebastian ceva mai responsabil? Va renunța la aventurile amoroase? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Își aminti lacrimile lui pe care le vărsase lângă trupul Marei. Apoi oboseala și disperarea pe care le-a citit pe chipul lui în cele două zile în care se ocupase de înmormântare. Bărbatul încrezut și dur dispăruse în acele zile, lăsându-și sufletul descoperit. Dar era convinsă că totul fusese ceva de moment. Știa că un asemenea bărbat nu era pentru ea, nu își dorea așa ceva. De fapt, habar nu avea ce își dorea, probabil se complăcea în starea ei, era mulțumită, liniștită, însă prea singură… Ea a ales să fie singură și nu avea motiv să se plângă.”

Recenzii cărţi Alina Cosma

Petale scrise