Bariere de fum - Seria Alina Marinescu - Monica Ramirez - Editura Tritonic

Bariere de fum – Monica RamirezSeria Alina Marinescu – vol. 4 -fragment

Bariere de fum – Monica Ramirez

Waterfront Marina – Cape Town 

Ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor. Bariere de fum – Monica Ramirez

Marius nu fusese niciodată un bărbat superstițios, dar acum începea să creadă că zicala aceea era adevărată. Încercă să-și amintească unde se aflase cu un an în urmă în noaptea de Revelion. Brazilia, asasinând un traficant de droguri. Și acum iată-l în Cape Town, pe un iaht de lux, pregătindu-se să ridice un reprezentant Al’Qaeda din mijlocul unei petreceri fastuoase, în timp ce le permitea camarazilor săi să-l răpească pe Van Breitenkamp, căruia Ford îi atașase fără știrea lui un transmițător în ochelarii de vedere. Odată ce acea etapă a misiunii era îndeplinită cu succes, el și Alina primiseră ordin să arunce iahtul în aer, făcând ca totul să pară doar un accident nefericit.

Se sprijini de balustrada lăcuită și sorbi din paharul cu șampanie, căutând-o din priviri pe Alina printre invitații gătiți la patru ace. Îi auzi vocea în cască, în timp ce flirta cu ținta.

Yacuub Yousef Al-Mulla, liderul celulei Al’Qaeda din Africa de Sud, era un ticălos cu nas borcănat și o grămadă de păr facial. Nu durase prea mult până să fie complet vrăjit de Alina. Un zâmbet cochet, o bătaie din gene, o atingere ca din greșeală și Al-Mulla îi căzuse în mreje. La fel și Marius. Pe de altă parte, el se îndrăgostise nebunește de ea din momentul în care o văzuse pentru prima oară într-o fotografie pe care i-o arătase Roger. Bariere de fum – Monica Ramirez

Alina, superbă în rochia ei aurie ce într-adevăr o învăluia ca într-o aură, și Al-Mulla, mic și îndesat precum un sac de cartofi, îi apărură chiar atunci în raza vizuală, dânsând cu entuziasm. Al-Mulla îi șopti ceva la ureche și Alina chicoti amuzată, apoi îl trase după ea în direcția barului. Semnalul pentru ca Marius să intre în scenă. Puse paharul pe o masă și se apropie de cei doi.

— Bună seara. Mi-e teamă că v-am lovit mașina în parcare, i se adresă lui Al-Mulla.

Al-Mulla îi aruncă o privire ucigătoare.

— Ce mașină?

— Un Jaguar alb, dacă-mi amintesc bine.

— Allah… ai idee cât de scumpă e?

— Motiv pentru care aș dori să mă urmați afară pentru a face toate aranjamentele necesare, îi răspunse Marius pe un ton politicos. Vă asigur că banii nu sunt o problemă.

Al-Mulla își întoarse privirea către Alina, părând tentat s-o ducă undeva într-o cabină ferită de ochii lumii și să dea naibii mașina. Lăcomia învinse.

— Nu lipsesc decât un minut, i se adresă înainte de a-l urma pe Marius.

Alina îi oferi un zâmbet înțelegător. Bariere de fum – Monica Ramirez

— Alina, raportează, auzi în ureche vocea lui Brett câteva momente mai târziu.

— Marius e cu Al-Mulla, se îndreaptă spre parcare, murmură după ce sorbi din paharul cu șampanie. Mă duc să-i asigur spatele.

— Rămâi pe poziție, interveni vocea lui Oliver. Marius și Webb l-au băgat deja în microbuz. Marius se întoarce imediat ce termină acolo.

— Minunat. Alina sări jos de pe scaunul de bar. Atunci mă duc să verific explozibilul.

— Ăăăă… negativ.

— Cum adică, negativ? Profilul misiunii indică faptul că…

— Știu ce indică profilul misiunii, o întrerupse Oliver, dar tu ai ordin să rămâi unde ești.

— Pentru ce?

Făcu o grimasă când îl auzi cum strănută cu putere.

— Cred că mă paște o gripă, spuse el un moment mai târziu, trăgându-și nasul.

— Oh, drăguțul de tine, îl ironiză Alina.

— Mda, total de acord.

— Lasă vrăjeala, Oliver. De ce naiba vrei să rămân aici?

— Rămâi pe recepție, te contactez într-un minut.

Alina oftă exasperată, îndreptându-și atenția către orchestră. Muzica sud africană nu-i spusese niciodată prea multe. Fusese un chin să danseze mai devreme. Bariere de fum – Monica Ramirez

— Alina? reveni vocea lui Oliver.

— Aici.

— Avem suficienți agenți care să se ocupe de explozibil. Tu ești singurul agent din sala principală și al doilea…

Alina, ca de altfel și restul invitaților, fu surprinsă atunci când orchestra schimbă radical tonul, începând să cânte o variantă destul de reușită a melodiei Perfidia. Ceea ce i se păru suspect. În prima lor noapte împreună, dansase cu Alex la Monte-Carlo pe melodia aceea. Întoarse capul pentru a-l fixa cu privirea pe bărbatul care apăruse de niciunde lângă ea.

— Al doilea e aici, termină în locul lui Oliver, care-i strănută din nou în ureche.

— Splendid. Ascultă, dacă nu mai aveți treabă cu mine, eu mă retrag. Vezi că-ți întrerup comunicațiile, că m-a amenințat Alex cu moartea dacă n-o fac. Bănuiesc că voi doi aveți ceva de discutat în privat. Ești ok?

— Da, sunt ok.

Și cu asta legătura se întrerupse. Alex se întinse să-i ia mâna.

— Mă bucur să aud asta, spuse, trăgând-o în brațele lui.

— Nu știu cât de bucuros vei fi să afli că nu sunt disponibilă, replică Alina, dar nu se opuse.

— Da, nu ești disponibilă decât pentru Marius, am înțeles asta, clarifică Alex. Vrei să dansăm? Nu știu dacă-ți mai amintești, dar am dansat o dată pe melodia asta la Monte-Carlo.

— Perfidia. Alina îi zâmbi, îngăduindu-i s-o conducă pe ritmul muzicii. Ipocrizie, trădare, minciuni… într-un cuvânt, noi.

— Taci din gură, Alina, îi spuse Alex pe un ton amiabil.

— E adevărat.

— Ba nu e.

— Cât i-ai plătit să cânte prostia asta?

— Prea mult. O trase mai aproape. Speech-ul lui Van Breitenkamp e programat după focurile de artificii. Dacă Al’Qaeda decide să-l răpească, ar trebui s-o facă cu puțin timp înainte. Tu și Marius vă ocupați de iaht, dar numai când și dacă Van Breitenkamp dispare din peisaj. Oliver reactualizează PDA-urile cu noile informații în timp real. Mai există și posibilitatea ca Van Breitenkamp să nu dispară și atunci vom fi nevoiți să luăm iahtul cu asalt.

— Am înțeles.

— Dacă se ajunge la asta, arma ta e mai mult decât insuficientă.

— Ai încercat vreodată să ascunzi un pistol de 9 milimetri într-o poșetă de seară?

— Nu în ultimul timp.

— Nici nu încerca. Nu-ți face griji, la nevoie mă descurc cu ce am. Așa m-a învățat mentorul meu, spuse Alina pe un ton acid.

— Îmi fac mereu griji pentru tine.

— Serios? N-am prea simțit asta în ultimii opt ani.

— Am vegheat mereu asupra ta, chiar dacă nu m-ai văzut.

— Mă bucur să aud asta, Alex… înseamnă că ai fost acolo de fiecare dată când am vrut să-mi zbor creierii și în fiecare misiune în care am fost la un pas să mă las ucisă. Probabil ai fost lângă mine în ziua în care te-am înmormântat și în fiecare noapte în care am adormit plângând, pentru ca dimineața s-o iau de la capăt.

Alex își coborî privirea la ea, ochii lui gri-verzui plini de regret.

— Îmi pare rău că a trebuit să treci prin asta. Mi s-a interzis să te contactez în vreun fel. Nu siguranța mea a fost pusă în discuție, ci a ta. Dacă aș fi încercat să iau legătura cu tine în orice fel, ți-aș fi pus viața în pericol. N-am avut încotro, Alina. Și cea mai mare pedeapsă pentru asta e faptul că te-am pierdut.

Continuară să se privească tăcuți până când melodia se termină. Orchestra păru să răsufle ușurată și reluă un cântec sud african. Alex păși înapoi și-i sărută mâna exact în momentul în care comunicațiile se reactivară și vocea lui Oliver izbucni în căști:

— Van Breitenkamp ajunge în cinci minute.

Alex o mai strânse o dată de mână, după care se pierdu în mulțime. Van Breitenkamp își făcu apariția, zâmbind și strângând mâinile celor care îi ieșeau în întâmpinare. Nu părea deloc îngrijorat în legătură cu licitația, ba din contră, nerăbdător să înceapă. Alina bănui că habar nu avea despre faptul că recuperaseră virusul.

— Fiți cu ochii în patru, auzi vocea lui Brett în ureche. Al’Qaeda va acționa în scurt timp.

Un moment mai târziu, Alex confirmă:

— Sunt cinci. Unul se apropie de Van Breitenkamp din spate, restul din stânga scenei.

Sala se umpluse de murmurul a sutelor de conversații în surdină. Aparent neobservați, cei cinci bărbați se strecurară printre invitați, apropiindu-se de Van Breitenkamp. Erau camuflați perfect de mulțime, singurul indiciu care-i dădea de gol fiind înaintarea constantă. Îl înconjurară dintr-o dată și atunci se întâmplă. Îl încadrară ca într-o menghină, extrăgându-l pe punte printr-o ușă laterală. Totul se întâmplă atât de rapid și de eficient, încât Van Breitenkamp nici măcar nu avu timp să protesteze. Se terminase. Invitații se înghesuiră la babord, în așteptarea focurilor de artificii și a numărătorii inverse până la debutul noului an.

La pupa, Marius se dezbrăcă rapid de smochingul negru pe care-l purta. Lângă el, Alina își trase bretelele rochiei vaporoase de pe umeri, lăsând-o să alunece la podea. Se suiră la unison pe balustrada lăcuită și rămaseră în echilibru, ascultând vocile care numărau secundele rămase până la intrarea în noul an. Bariere de fum – Monica Ramirez

— Zece, nouă, opt…

Ceea ce faci în ajun de An Nou vei face tot anul următor.

Era o prostie să creadă în zicala aceea inocentă, dar Marius inhală parfumul discret al Alinei și-și dori din tot sufletul ca noul an să le aducă ceva cu totul diferit. Întinse mâna și-o mângâie pe obraz.

— Șase, cinci, patru… Bariere de fum – Monica Ramirez

Privirea ei se fixă în a lui, buzele i se întredeschiseră ca pentru un sărut.

— Trei, doi, unu…

Nu auziră uralele ce întâmpinau noul an și nu văzură artificiile colorate explodând deasupra falezei.

— La Mulți Ani, mi amore, șopti Marius.

Un zâmbet trist pluti pe buzele ei.

— La Mulți Ani.

Marius o luă de mână și se lăsară să cadă pe spate în gol, afundându-se în apa întunecată și caldă a oceanului. Explozia uriașă lumină cerul cât o mie de focuri de artificii, celebrând un nou început.

Bariere de fum – Monica Ramirez

Seria Alina Marinescu

1. Asasin la feminin

 2. Identităţi secrete

 3. Balanţa puterii

4. Bariere de fum

5. Abis

6. Recviem pentru un asasin

 

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.