Păcatele fiului de Theo Anghel-cartea a doua-Quantum

Păcatele fiului de Theo Anghel-cartea a doua-Quantum

Păcatele fiului, de Theo Anghel – cartea a doua

Titlu: Păcatele fiului – cartea a doua

Autor: Theo Angel

An aparitie: 2018

Editura: Quantum

Nr. pagini: 324

   Studii recente au demonstrat faptul că din ce în ce mai mulți români citesc fantasy, iar motivul principal pare să fie nevoia de evadare din lumea reală – acest uragan care ne transformă pe toți în adevărați roboți cu funcții bine stabilite și mai ales, programate. Cu alte cuvinte, datele spun că leacul împotriva stresului ar fi o carte fantasy, iar psihologii sunt de părere că acest gen are un enorm potențial vindecător, mai ales în cazul celor care suferă de pe urma orelor îndelungate petrecute la muncă.

  Piața din România a fost și ea invadată de sute de titluri fantasy, iar cititorii par să fie din ce în ce mai încântați de poveștile cu lumi atât de diferite față de lumea concretă. În aceste circumstanțe, a scrie fantasy păstrând coordonata originalității, a devenit un demers tot mai dificil. Lumile create, personajele și acțiunea, dar și modalitatea în care sunt expuse, trebuie să reprezinte ingredientele pentru rețeta perfectă.

   Theo Anghel poate fi un nume relativ nou pentru unii, dar pentru cititorii de fantasy este un nume cu rezonanță, un nume de autor de top în stilul acesta. După ce am citit seria „Am murit din fericire, mă întrebam în recenziile volumelor, de unde vine atâta imaginație… iar acum, după ce am citit și cartea a doua din „Păcatele fiului”, am ajuns să o suspectez pe Theo Anghel că o fi având atu-uri magice din lumile în care totul este posibil… sau poate că ea însăși este un personaj venit din tărâmuri fantastice pentru a ne fermeca. În realitate, în spatele fiecărei cărți semnate de Theo Anghel, stă o muncă asiduă, o cantitate considerabilă de perseverență, toate acestea condimentate din plin cu darul atât de frumos al poveștii.

   După ce am citit prima parte din „Păcatele fiului”, am crezut că tot ce urma să se mai scrie, va purta o nuanță de previzibil… însă m-am înșelat. Nu există previzibil la Theo Anghel. Singura certitudine – demonstrată nu doar după ce am citit seria „Am murit din fericire”, ci și aceste două volume din „Păcatele fiului” – este aceea că Theo Anghel, un adevărat as al genului fantasy, excelează prin creativitate. Ești liber să îți închipui cât de complexă va fi acțiunea, dar vei fi, cu siguranță, surprins de răsturnările de situații, de personajele pe care începi să crezi că le cunoști și apoi îți demontează brusc toate ipotezele.

   În prima parte din „Păcatele fiului”, acțiunea țâșnește ca un vulcan, având ca punct de pornire lumea noastră reală, cea abundentă în vicii și se relaționează sublim cu o altă lume, în care circumstanțele sunt altele, dar tensiunile înregistrează același coeficient. Destinul personajelor pare să oscileze între aceste două lumi, ca simbol al dualității caracterului uman. Nu există alb și negru, bine și rău, înger și demon în scrierile lui Theo Anghel… totul este nuanță. Binele și răul, cele două impozante valori ale universului, trec granițele câmpului lor de acțiune și capătă nuanțe. Se pare că iubirea e forța care conferă vulnerabilitate chiar și celor mai aprige și mai înfiorătoare creaturi.

   Dacă primul volum a fost o relatare a Liei, jurnalista care s-a îndrăgostit de Luca, acum, povestea este spusă de Lheya. Acțiunea începe în Elazard, un ținut cucerit de către demoni, care mai păstrează încă, pe alocuri, crâmpeie din frumusețea inițială. Lheya a fost aleasă ca viitoare soție pentru Gaap, unul din fiii căpeteniei demonilor. Se pare că alegerea a fost făcută de către Beleth, fratele lui Gaap. Între Lheya și Beleth izbucnește o flacără intensă de pasiune. Cei doi sunt puși în dificultate din cauza atracției imense și inexplicabile pe care o simt. Povestea lor nu e deloc un romance platonic, ci o luptă care atrage, ca într-un uragan, devastând și destinele celorlalți. De la promisiunea inițială a lui Beleth de a-i aduce o mireasă fratelui său, Gaap, evenimentele au luat o turnură neașteptată, atunci când Lheya și Beleth descoperă că iubirea e mai presus de toate prejudecățile și de toate limitele impuse. Eh… și când e vorba de limite, iubirea se aprinde și mai tare.

   Paleta de personaje este complexă. Deși povestea este a lui Beleth și a tinerei Lheya, autoarea conturează și traseul psihologic al altor personaje pe care tindem să le judecăm după primele aparențe, pentru ca apoi să descoperim aspecte surprinzătoare ale caracterului lor. Faha, de exemplu, este unul din personajele care-și dezvăluie aspecte ale personalității, frapând prin acțiuni impulsive. Demonii au slăbiciuni și săvârșesc acte de bunătate, în timp ce alte personaje, percepute ca adevărate simboluri ale cinstei, devin, pe parcursul romanului, ființe dominate de frici, de lăcomie, de răutate sau de instincte primare.

   Acțiunea are ritmul unei curse contra cronometru, dar nu timpul este coordonata esențială, ci iubirea și disponibilitatea personajelor de a-și depăși propriile concepții și crezuri pentru a fi alături de sufletul pereche. Tensiunea e maximă, chiar de la prima pagină, însă există momente în care elemente de ironie sau chiar de umor dau câte un respiro cititorului. Aceste momente sunt destul de scurte, iar ritmul alert este reluat, cu intensitatea specifică stilului Theo Anghel.

   ...și acum… să vorbim despre pasajele erotice. Cât e de greu să construiești astfel de imagini, încât ele să se integreze perfect în povestea ta? Theo Anghel – așa cum am mai spus și în alte recenzii – construiește. Cuvântul este unealta sa, iar din cuvânt alcătuiește caractere de personaje care prind viață și își expun povestea așa cum este ea. Theo Anghel nu cizelează personajele și nici nu le ascunde viciile, ci le dezvăluie, le arată exact așa cum sunt. Scenele erotice se împart în două categorii: scene în care atracția fizică este însoțită de iubire și scene în care sexul e doar o manifestare a unor nevoi primare, însă ambele ipostaze sunt frapante. Când scrii o astfel de carte, te gândești, inevitabil, la percepția celorlalți, dar sexul nu mai e demult un tabu, așadar, cititorii de fantasy vor fi, cu siguranță, încântați de abilitatea cu care autoarea integrează aceste scene în poveste, conferindu-i un plus de originalitate.

   Stil original, cursivitate, o tehnică narativă excelentă, personaje care nu sunt ceea ce par a fi, o poveste excepțională și o copertă pe măsură… acestea sunt câteva dintre caracteristicile scrierilor semnate de Theo Anghel.

Iată câteva citate:

„Dușmanul nostru comun era iubirea. Din păcate, nu era un vrăjmaș pe care să-l iei de guler, să dai cu el de pământ sau pe care să-l străpungi cu sabia și să-l trimiți în neantul ce l-a zămislit, ci unul pervers, care se juca în voie cu mințile noastre.”

„Ne-am zâmbit imperceptibil, realizând dintr-o dată că, indiferent ce ne rezervaseră ursitoarele potrivnice, aveam să fim legați pentru totdeauna de un sentiment care nu semăna cu nimic din ce trăisem până atunci.”

„L-am cuprins cu brațele, simțindu-i mușchii spatelui încordați sub buricele degetelor, apoi, dorindu-mi să-l descopăr mai mult, i-am mângâiat pieptul, gâtul și obrajii. M-a ridicat cu totul în brațe și s-a rotit pe loc. Ne pierdeam mințile. Nu știam ce avea să se întâmple, dar știam că nu aveam să opresc nimic.”

Cartea Păcatele fiului de Theo Anghel poate fi comandată de pe site-ul Quantum

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Quantum

Autori români

 

 

 

 

 

Rodica Pușcașu-Redactor/ Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

    • Mulțumesc mult, Marius! Într-adevăr, se scrie din ce în ce mai mult fantasy, iar Theo Anghel e un autor de top. Mie îmi place foarte mult.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.