Busola către Nova Scotia – Agape F.H. – recenzie

Titlu: Busola către Nova Scotia 

Autor: Agape F.H.

Editura: Petale Scrise

An apariție: 2023

Nr. de pagini: 384

Gen: aventură, ficțiune istorică

Seria: Clepsidra Cormoranului (volumul 1)

   Pierderea a doi dintre cei mai buni oameni este începutul sfârșitului pentru Cormoranul Albinos. Cu un căpitan maniac, peticit de capricii și care s-ar putea îmbăta din propriile zâmbete, echipajul a învățat rapid că supraviețuirea înseamnă să-i ignore apucăturile.

 După cinci ani de la recrutarea mateloților, legenda unei perechi dispărute de tâlhari reînvie sub ochii Cormoranilor. Curând, ei înțeleg că nu-ți încerci norocul cu marea, că hărțile de comori sunt ele însele un tezaur, îmbibat în ani, pierderi, regrete, și că o insulă poate fi busola către răzbunare… sau către nefericire.

  Nici acum nu-mi vine să cred că am reușit, în sfârșit, să citesc ,,Busola către Nova Scotia”. Nu știu dacă Mercur a fost retrograd sau astrele nu mi s-au aliniat o bună bucată de vreme, cert e că nu am prea avut noroc cu această busolă. Cartea mi-a stârnit curiozitatea încă de când și-a făcut apariția. M-am dus la târgul Bookfest 2023 special pentru ea, cu gândul să o răsfoiesc, dar nu am putut pentru că nu mai era niciun exemplar la stand. A urmat un șir lung de ghinioane și abia la târgul Gaudeamus am reușit să o înhaț, dar nu înainte de a intra în faza Gollum. O mângâiam de zor și îi șopteam ,,prețioasa mea carte”. Presimțeam încă de atunci că voi descoperi o comoară.

  Am început să citesc povestea spunându-mi că îmi voi arunca puțin privirea peste partea de început și m-am trezit că am terminat-o în aceeași zi. Nu am putut efectiv să o las din mână. M-a surprins plăcut să văd cât de inteligentă și frumos scrisă este această carte, fiind bine documentată din punct de vedere istoric. Și am fost cât de poate de încântată să văd că autoarea posedă vaste cunoștinte din domeniul navigației.

  De asemenea, mi-a plăcut foarte mult lumea piraților așa cum a fost creionată de către autoare. Până acum, mi-am imaginat că o poveste cu pirați prezintă nenumărate pericole, încrucișări de săbii, pirați bețivi, jafuri, torturi, crime, furtuni pe mare, escapade amoroase și o mulțime de schimburi de replici sarcastice. Ei bine, ,,Busola către Nova Scoția” are toate aceste lucruri, dar se concentrează mai mult pe exploatarea laturii umane și redarea frământărilor sufletești. Fiecare membru al echipajului are un trecut tumultos și proprii demoni cu care se luptă.

  Povestea nu este deosebit de alertă, dar este foarte captivantă și te determină să-ți dorești să continui să aprofundezi lumea piraților. E drept că nu vei găsi o construcție foarte complicată a lumii care să te hipnotizeze și nici perle de înțelepciune care să te îndemne să te gândești la marea enigmă a vieții și a morții, totuși, Agape F.H. își creează propria magie și reușește să ne atragă în poveste. Pornim în marea aventură alături de Cormorani, o grămadă de pirați ticăloși și pungași, superstițioși și cu inimi bune… unii dintre ei, nu toți. Ne aruncăm în calea nenumăratelor pericole, ca mai apoi să pornim la vânătoarea de comori. Și printre picături, ne bucurăm și de câteva povești de dragoste. 

  Acțiunea e atât de intensă, că nu am cuvinte să descriu sentimentele și stările pe care le-am avut pe parcursul lecturii. Parcă am fost trecută printr-un adevărat tăvălug emoțional. Chiar am avut senzația că sunt parte din filmul cărții, că văd și simt tot ce am lecturat. Am rânjit precum motanul Cheshire din Alice în Țara Minunilor atunci când Yanosh și-a dat seama ce ascunde Mazu. M-au amuzat maxim schimbul de replici dintre personaje (,,- Rupe-ţi-ar careva gâtul cum rupe furtuna catargele! Ai limbrici?!”), vorbele de duh, umorul negru, ironia (,,Dacă Muma Viscolelor chiar îi sălășluia acelui om sub piele, atunci şi ea trebuia să fi fost ameţită de la alcoolul care-i vuia prin sânge”), dar și situațiile hilare (,,Gardianul îşi înâlţă capul spre candelabru, pășind înapoi când dădu de un om atârnat de picioare în aer, culegând cristalele ca pe margarete”). De fiecare dată încep să râd când îmi amintesc de pățaniile lui William (țintașul), ,,inconştientul sărit de pe fix care înfruntase o hoardă de băștinași cu un os”. 

 ,,Ţintaşul lor apăruse din curbă, fugind cu pași de struț, cu pieptul înainte şi capul dat pe spate, de parcă curentul pe care și-l încasa în față îi topea oasele gâtului. Ţinea pistolul căpitanului într-o mână şi un os lung în cealaltă, iar asta le inflori pe chipurile lui Fan și Yanosh nişte grimase de toată frumuseţea, dar de scurt timp. Săriră ca arşi la vederea lui Shan, Ivan şi Mazu urmându-l pe William, cu o turmă de băștinași scandalagii în spatele lor, întrecându-se într-o goană turbată.”

  Dar lăsând gluma la o parte, trebuie să recunosc că am avut sufletul cât un purice când am văzut că o parte dintre Cormorani au fost prinși și așteptau să fie executați. M-au emoționat atât destăinuirile lui Mayn (secundul), cât și povestea cuplului de hoți, Gaiță și Sirena. M-a oripilat faptul că Mazu o lua pe spinare aproape în fiecare zi de la Shan (navigatorul), doar pentru că așa considera căpitanul Hugo că se va căli. M-a impresionat bunătatea, mila și empatia lui Yanosh (observatorul), faptul că se oferea adesea să fie dădacă de recruți noi, iar relația dintre el și Mazu mi-a mers la suflet. M-au bulversat stările contradictorii ale căpitanului Hugo Lowe, pentru că erau momente în care aducea cu un puşti fără griji, dar cu responsabilităţi, ca mai înapoi să se schimbe în maniacul brutal cu care erau toți obișnuiți.

 ,,Pierduseră demult șirul momentelor în care se întrebau dacă Hugo îi juca dinadins pe degete sau dacă doar avea noroc să-i prostească, însă era cu siguranţă o tehnică eficientă de a ţine în frâu vreo zece bărbaţi. Își văzuseră căpitanul zâmbind în timp ce schingiuia şi omora oameni, dar îl auziseră şi scâncind ca un copil după moartea lui Jackson, când Seraphim urla la el ca să-și revină. 

  Echipajul se mulțumea cu autoritatea căpitanului. Se mulțumea să plece capul şi să asculte, ţinând la vieţile lor mai mult ca ia orgoliu, căci orgoliul i-ar fi împins la o revoltă, iar revoltele nu se terminau niciodată bine.”

  De obicei, vă ofer câteva detalii despre acțiunea unei cărți, dar acum am impresia că fiecare detaliu în plus ar putea fi un posibil spoiler. Așadar, vă invit să aflați povestea acestui echipaj de nebuni secretoși de pe nava fantomă ,,Cormoranul Albinos”.

  Dacă vă plac poveștile cu pirați, aventurile maritime, întorsăturile spectaculoase de situație, romantismul și umorul, citiți ,,Busola către Nova Scotia”.

 ,,Modul lor de operare era adeseori tras de păr. Trăiau mereu pe muchia unui cuţit cu două lame, una ascuţită, cealaltă tocită – curăţenia substituia mâncarea, libertatea înlocuia bogăţia, iar amenințările sângeroase ale căpitanului erau legile micii lor lumi.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți