Focul - Al zecelea clan de O.G. Arion

Focul – Al zecelea clan, de Oana Arion – Editura UP – pre-recenzie

Focul – vol 1 – Al zecelea clan

Oana Arion

Editura Up – Unconventional Publishing

Număr pagini: 286

Autori români

   Focul – Al zecelea clan de O.G. Arion o combinație tip văduva neagră.

   Vi s-a întâmplat să vă placă atât de mult o carte încât să nu aveți cuvinte să vă exprimați? Mi se întâmplă mie, acum, după ce am citit ,,Focul’’. Una dintre cele mai bune cărți scrise de Oana Arion, dintre toate cele apărute. Dacă la Seria Nemuritor am fost încântată, la Fugi și S.L.A.D.E, plăcut surprinsă, la Al zecelea clan am fot fascinată, intrigată, entuziasmată, la naiba…am fost prinsă de povestea asta atât de rău că sunt fan declarat al ei. Eu care nu prea empatizez cu genul ăsta îmi tot spuneam, da îmi place, dar nu cred că mă va ,,agăța” atât de ușor, dar…iată că m-am înșelat.

Un roman distopic, fantasy, thriller, o combinație tip văduva neagră. Țese pânze în jurul tău și când te prinde ești al ei.

   Deși avem tot felul de creaturi în roman, vampiri, nonsangi, oameni, teriantropi, vârcolaci, nu este genul acela respingător sau fantasmagoric de poveste, citiți-o ca și pe un thriller foarte bun. Un thriller cu influențe mistice, cu simbolistică, cu legende, gândiți-vă la Illuminati a lui Dan Brown.

   De data asta Oana Arion m-a surprins cu un stil mai rotund, mai pronunţat și foarte bine trasat. Narațiunea este fluentă fără ca trecerea de la un capitol la altul să fie întreruptă sau să existe neînțelegere. Complexitate poveștii, felul în care a fost structurată, personajele conturate bine, stilul cinematografic, fac din această carte, cel puțin în percepția mea, un roman de excepție al genului fantasy.

   No offence…pentru fanii (fanele) vampirului Arrio din Seria Nemuritor…Arrio este pistol cu apă pe lângă vampirul de Zi  – Simon, indian Cherokee ( oricum eu sunt fan Ian din Nemuritor 🙂 și acum am devenit fan Simon, mi-a plăcut tipul maxim, și asta se datorează autoarei pentru că a știut să îl creeze în așa fel încât să îmi năucească imaginația și să îmi prăjească creierii)

   Toate personajele, principale, dar și secundare, sunt foarte bine evidențiate, chiar dacă lipsește acea descriere mot-a-mot de început, gen: înalt, cu gropițe, mușchi sau mignonă cu părul de foc, descrierea lor este prezentată în trepte, astfel încât încet, încet, începi să conturezi tu, în mintea ta de cititor, personajele.

   Povestea se învârte și capătă amploare pe parcurs ce înaintăm, în jurul unor tăblițe scrise cu litere cuneiforme din secolul cinci înainte de Christos. Acestea spun legenda zeiței Ereshkigal, o zeiță sumeriană ce a creat un războinic perfect, pe care l-a trimis pe pământ pentru a crea o armată. Eanatum. Eanatum când a ajuns pe pământ a ucis nouă oameni și i-a readus la viață, dăruindu-le câte un dar: de a zbura, de a controla elementele naturii, de a-și schimba înfățișarea, de a călători nevăzuți: nouă daruri, nouă clanuri. Primii noi vampiri. Numai că ceva s-a întâmplat (povestea în cartea), zeița a regretat ceea ce a creat și a încercat să găsească o soluție să stopeze crimele celor nouă în frunte cu Eanatum (sau Etamumu cum spune Morgan 🙂 ). Acesta fusese atât de bine creat de ea încât era greu de ucis, singura soluție era să îl decapiteze și să-l închidă într-o cușcă de fier, trupul lui transformându-se în lapiz lazulii. Legenda este foarte lungă și foarte mega șmecheră, vă las să o descoperiţi. Cert este că în toată acestă poveste se încearcă readucerea la viață a acestui Eanatum, și cel sau cei care ar reuși ar deține puterea absolută.

De ce? Cum a început acesta aventură?

   Un virus mortal a fost răspândit printre oameni, singurul ,,medicament de vindecare’’ era sângele de vampir. Vampirii au acceptat să salveze omenirea, dar în acel moment s-a produs Marea Schimbare. La putere au venit vampirii, alături de ei fiind nonsangii, oamenii, dar și alte creaturi, creându-se o ierarhie. Au fost create Citadele, un fel de Cartier general al celor de la putere ( vampirii). Oamenii au acceptat să îi hrănească, și cumva există o conviețuire valabil acceptată din toate părțile. Însă, există și proscrişii, toți acei care au fost excluși din diverse motive, aceștia trăiesc în zona neagră și vor același tratament ca și toți ceilalți. Nu vă mai spun nimic, tac, dar este foarte bună povestea, citiți-o și descoperiți-o.

   Mi-a plăcut enorm personajul feminin, Morgan, vânător de recompense, dar mai ales mi-a plăcut relația dintre ea și vampirul Simon sau să îi spunem domnul consilier Simon. Simon e un tip pedant, cu maniere, stilat, Morgan opusul lui: necizelată, fără maniere, limbaj colorat, genul de tipă care atunci când îi invada spațiul ordonat a lui Simon era o tornadă, îi cotrobăia peste tot, îi lăsa noroi pe covor, mâncare pe mobilă, și o dezordine de nedescris. Îl scotea din minți și îi venea să îi dea un șut în fund, dar în același timp mai era ceva, dorința de a o proteja, de a empatiza, de a o alina, el care nu cunoștea aceste sentimente. Era vampir ce naiba. Mi-a plăcut enorm cum a construit Oana Arion aceste două personaje.

   Un alt personaj, care m-a intrigat, este Alexander creatorul, tatăl lui Simon, cel care l-a transformat pe tânărul indian în vampir. Mi se pare un domn vampir de mare clasă. În plus este și foarte puternic. La fel de mult mi-au plăcut papagalul Brynn, teriantrop, Thea şi Reese, dar şi domnul fantomă. Îi veţi descoperi şi voi şi veţi afla mai multe despre ei. Sper să vă placă.

   Cele nouă clanuri. Anna-aer, Ag-foc, Badur-apă, Kia-pământ, Zi-spirit, Hexe-vindecători, Eme Ne-zburători, Eme Sillu-călători, Usemi-schimbători. De ce al zecelea clan? Citiți și veți descoperi. Este foarte interesant și cu siguranță veți fi prinși în poveste.

   O super poveste! Am avut onoarea să citesc această carte înainte de lansare, și acum mi se pare o veșnicie până va apărea și volumul doi, pentru că, da, povestea nu s-a terminat, continuă.

 Unul dintre cele mai bune romane ale Oanei Arion, pe care îl recomand tuturor iubitorilor de fantasy, dar și celor care vor să descopere o poveste bună.

,,Morgan fluieră lung şi câteva firimituri îi zburară din gură și aterizară pe blatul imaculat al mesei.
— Măi să fie, chiar ai nevoie de ajutorul meu!
Cred că e groasă rău…
Am încuviinţat uşor, amuzat de felul succint şi atât de sugestiv în care Morgan descrisese întreaga
situaţie.
— A avut loc o crimă.
— Un vampir?
— Nu, un nonsang, dar o persoană foarte apreciată, unul dintre istoricii care lucrau la arhivă.
Am fost trimis să investighez.
— Adică să te foloseşti de buhuhu-ul din dotare, adăugă ea cu un zâmbet poznaş pe buze.
— Exact. Şi după ce mi-am folosit buhuhu-ul ul am aflat ceva extrem de important…
— … pe care, la cât te cunosc eu, l-ai păstrat doar pentru tine, ca să vezi mai târziu cam cât valorează
informaţia respectivă şi cum o poţi folosi în avantajul tău.
Legătura de sânge pe care o aveam cu Morgan putea fi uneori atât de neplăcută. De obicei, funcţiona
într-un singur sens, adică eu eram cel care o puteam contacta oricând şi puteam vedea totul prin ochii ei.
Uneori, însă, Morgan mă putea citi pentru că frânturi din gândurile mele ajungeau în mintea ei. Această
stare de lucruri, combinată cu un dram de intuiţie — de care fata avea în belşug — putea duce la un rezultat incomod pentru mine.”

Lansarea romanului Focul –  Al zecelea clan, în data de 23 noiembrie, ora 13.30, la Gaudeamus. 

Evenimentul pe facebook

Recenzii cărţi

Autori români

Focul – Al zecelea clan de O.G. Arion – Editura UP – pre-recenzie

18 COMMENTS

  1. Foarte faina recenzie , Iasmy!. Desi nu sunt fan fantasy/ vampiri, cred ca o sa-mi placa cartea.
    P.s. si eu sunt fan IAN

  2. M-ai convins! Am trecut cartea in wishlist. De la editura Up mai am de luat cateva noi aparitii 😀

  3. Woau! Da ce super prezentare,super subiect! Iasmy;te rog eu sa imi cumperi si mie o bucată de carte!Felicitări Iaamy,felicitări Oana!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.