Busola de pe Nova Scotia – Agape F.H. – recenzie

Busola de pe Nova Scotia – Agape F.H. – recenzie

by -
1
Busola de pe Nova Scotia - Agape F.H. - recenzie

Busola de pe Nova Scotia – Agape F.H. – recenzie

Titlu: Busola de pe Nova Scotia 

Autor: Agape F.H.

Editura: Petale Scrise

An apariție: 2023

Nr. de pagini: 378

Gen: aventură, ficțiune istorică

Seria Clepsidra Cormoranului: 1- Busola către Nova Scotia, 2 – Busola de pe Nova Scotia   

Dacă, până în urmă cu ceva timp, confruntarea dintre pirații corabiei Cormoranul Albinos și asasinii corsarului Rolland Smith se dădea și pe mare, și pe uscat, în fața unui dușman comun aceștia ajung să se alieze.

După întrevederea de pe o insulă din Nova Scotia, Rolland reușește să-l convingă pe Hugo să se alăture planului său de a-l ucide pe Stravardi – mâna dreaptă a noului guvernator și omul cu care ambii aveau câte o veche răfuială. Membrii celor două echipaje ajung să își pună la bătaie viețile în jocul de orgolii al căpitanilor, ce se transformă rapid într-o luptă disperată pentru supraviețuire.

  Cu toate că am terminat de citit ,,Busola de pe Nova Scotia” în urmă cu câteva zile, nici acum nu reușesc să-mi pun ordine în gânduri. Încă mă simt afectată de ceea ce am descoperit între filele acestei cărți. Pur și simplu nu reușesc să mă desprind de poveste, să-mi iau gândul de la anumite momente speciale din viața piraților sau evenimente importante care și-au lăsat amprenta asupra mea. Parcă m-am dat într-un mountain rosse, mintea fiindu-mi invadată de o tornadă emoțională de gradul cinci și îmi este puțin cam greu să vă explic tot ceea ce am simțit pe parcursul lecturii, cât de mult m-am temut pentru soarta personajelor și cât de întristată am fost din cauza unui eveniment petrecut la începutul cărții.

  După ce am parcurs primul volum din seria Clepsidra Cormoranului, ,,Busola către Nova Scoția”, mi-am propus să trec la ceva mai ușor, dar m-am trezit că tot ceea ce citeam, îmi intra pe o ureche și îmi ieșea pe cealaltă. Curiozitatea nu-mi dădea pace, pentru că voiam să știu prin ce aventuri vor mai trece membrii echipajului Cormoranul Albinos (o grămadă de pirați ticăloși și pungași care m-au făcut să trec adesea de la agonie la extaz) și ce planuri machiavelice va mai pune la cale Rolland Smith, dar eram și îngrijorată de soarta unui anumit pirat. Așadar, am renunțat să mă mai torturez și am început să citesc volumul al doilea, iar ceea ce am descoperit, pur și simplu m-a răscolit sufletește.   

  Cartea e dureros de frumoasă, acţiunea este alertă și te ține ancorat în poveste, are cursivitate, personajele sunt efervescente și le simți îndârjirea. Natura mizelor puse în joc, accentul pus pe trăirile emoționale ale personajelor, momentele tensionate, dar și comploturile, te fac să treci printr-un adevărat carusel al stărilor emoționale. Practic, acest volum este și mai bun decât precedentul. Autoarea Agape F.H mânuiește foarte bine cuvintele, are un talent aparte de a descrie trăirile personajelor și de a te pune în pielea lor și știe cum să te facă să te îndrăgostești de pirații ei, în ciuda faptului că au atât de multe defecte.

  ,,Dacă i-ar fi întrebat pe Cormorani, totul fusese despre supraviețuire, însă din ochii lor se citea regretul unei vieți pe jumătate pierdute.”

  Trebuie să recunosc că m-am așteptat să existe și aici tenta de umor și sarcasm din primul volum, dar am descoperit multă tristețe, grijă și vinovăție. O atmosferă sumbră și multă poftă de răzbunare. Poate că alți cititori vor privi lucrurile dintr-o altă perspectivă sau vor trece mai ușor peste anumite momente tensionate, dar eu am fost foarte mult influențată de moartea piratului meu preferat și mi-a venit greu să mă redresez, să trec peste acel moment și să ajung să mă bucur de lectură. A fost dureros și răscolitor să-i văd pe pirații de pe Cormoran jelind în tăcere matelotul căzut și purtându-se diferit între ei. Căpitanului Hugo Lowe îi vinea greu să iasă pe punte şi să împartă ordine (,,Hugo nu cunoscuse niciodată pe cineva cu mai puţine gânduri perfide ca el; cineva care să-l înveţe, încă din primele clipe la bord – când abia dacă spunea o vorbă în engleză – că trebuia să își apere corabia şi echipajul cu tot ce avea la îndemână, inclusiv cu frica”, asprul Shan nu se mai certa cu ceilalți din orice nimic, Ivan făcea treburile cuminte şi, dacă nu era de cart, refuza să mai iasă de sub punte, William ,,mai duhnea a alcool doar din când în când, refugiindu-se mai mult în carturi prelungite de noapte şi carnetele cu desene”, Fan aproape ca o ignora pe Mazu, ascuns în propria lui suferință, fără să încerce să o consoleze, să o determine să nu mai bea atât de mult.

,,Plânsetele obosite ale lui Mazu i se lipiseră de timpane. Chipul lui Shan, schimonosit de-o grimasă, îl bulversase. Tăcerea lui Seraphim îi făcuse măruntaiele să se strângă. Lacrimile lui Fan, alunecându-i pe chipul împietrit, îl ameţiseră. Ei, cu toţii, se îndepărtaseră de copacul singuratic, lăsându-l acolo să jelească încă un om, în faţa încă unui mormânt. Oare nu pierduse suficient până atunci?”

  În volumul de față ne sunt prezentate frânturi din trecutul fiecărui personaj. Aflăm despre povestea de dragoste dintre William și Anya. Descoperim motivul pentru care Isaac a dorit atât de mult să se răzbune pe Yanosh, în ciuda faptului că au fost cândva buni prieteni (,,El fusese singura întrupare a prieteniei la care avusese dreptul vreodată, singurul care nu fugise de Yanosh atunci când îi văzuse semnul roşu de la ochi, făcându-l să crească încredinţat că îl cunoştea la fel de bine pe cât se cunoştea pe sine”). Asistăm la reîntâlnirea și la schimbul acid de replici dintre Sirena și Gaiță, fostul cuplu de hoți, care acum sunt ostatici pe corabia Pana Neagră.

 ,,- De la ce tembel adormit ai găsit o armă? Văd că încă te ajută degetele – altfel, ai fi uitat până și să furi.

   – Ce altceva am mai uitat în afară de asta, mă rog?

   – Pe mine, acum cinci ani, tot pe puntea asta! sâsâi Valyna, smucindu-se cât să-i dea un dos de palmă. 

  Pistolul ateriză în cealaltă parte a încăperii. 

  Mayn o apăsă de ușă şi, lipindu-și trupul cu totul de al ei, îi imobiliză ambele mâini. Acum era incapabilă să scoată vreun cuțitaș din vreun buzunărel. 

  – Ce era așa confidenţial încât Jacob să ştie şi eu nu? îi sâsâi, apoi, la ureche.

  – Simt vreo urmă de gelozie acolo, Gaiţă?” 

  De asemenea, asistăm la prima întâlnire dintre corsarul Rolland Smith și căpitanul Hugo Lowe, și vedem cum se perpetuează în timp rivalitatea dintre ei, pricipalul motiv de dispută fiind chiar corabia Cormoranul Albinos pe care Rolland o vrea cu orice preț (,,Cormoranul e o moștenire pe care n-a pus niciodată mâna. Și e călcat pe nervi de faptul că Hugo reușește să-i scape printre degete de atâţia ani”). Interesant e faptul că cei doi, în ciuda tuturor șicanelor, reușesc în prezent să se alieze în fața unui dușman comun. De fapt, Rolland îl șantajează pe Hugo să se alăture planului său de a-l ucide pe Stravardi, mâna dreaptă a noului guvernator și omul cu care ambii aveau câte o veche răfuială, luându-l ca ostatic pe Mayn (secund) ca să aibă cu ce-l şantaja pe Lowe în caz că s-ar hotărî să se retragă din plan. De aici începe adevărata aventură, dar ce se întâmplă mai departe, vă las pe voi să aflați.

,,Rolland trânti pe masă busola pe care i-o strecurase lui Hugo în palton pe Nova Scotia, ca să-l înciudeze. Când îi dăduse actele, jigodia de albinos reuşise să i-o vâre înapoi în buzunar. Rolland dăduse surprins de ea şi o răsucise pe toate părțile la lumina unui felinar. După aceea, îşi chemase secundul. Cu un boţ de ceară, Hugo lipise de spatele busolei un colţ de hârtie, însemnându-l cu caligrafia sa lunguiaţă. 

  Țeapă, nemernicule.” 

   „Busola de pe Nova Scotia”, al doilea volum din seria Clepsidra Cormoranului, își poartă cititorii într-o lume fascinantă, plină de aventuri, răzbunări, trădări, iubiri pierdute, copilării distruse și afaceri neîncheiate. Intrigile de culise, răsturnările de situație, relațiile complicate dintre personaje, dar și scenele de luptă, te țin conectat cu povestea până la sfârșit.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.