Cărți citite în vacanța asta

     Cărți citite în vacanța asta cărţile din bagaj.

   Ne aflăm în perioada concediilor. Ba la munte, ba la mare, în țară sau pe meleaguri străine, cert e că unui cititor care se respectă nu-i lipsesc cărțile din bagaj.

   „Ce-ai pus în bagajul asta de e așa greu? Aaa, cărți!” – replica asta îmi descrie și mie concediul. Evident că niciodată nu plec fără cărți și se întâmplă să mă întorc cu și mai multe, de zici că le înmulțesc prin magie!

Curioși cu ce m-am delectat vacanța asta? Să începem!

1. Prin ochii ei, de Sarah Pinborough

  Am avut atâtea așteptări de la cartea asta! Sinopsisul de pe copertă, laudele unor scriitori celebri, părerile auzite printre bloggerii de carte, zvonurile cu privire la finalul neașteptat… Totul indica un thriller de excepție. Când colo… Uitați ce scriam pe Goodreads la cald, imediat după ce am terminat-o:
„O porcărie! Pierdere de timp! Recomandările călduroase, printre care şi cea a lui Stephen King, m-au determinat să mă apuc de ea. Ba că e mai bună decât „Fata din tren”, ba că nu vei ghici finalul… Am ajuns la „fabulosul” final şi am constatat că am pierdut vremea timp de peste 400 de pagini, timp pe care l-aş fi putut folosi citind alte cărţi pe gustul meu.
Deşi gândindu-mă mai bine, cred că „Prin ochii ei” este o carte care ori îţi place tare de tot, ori îţi displace profund. Fac parte din cea de-a doua categorie. Dacă te aştepţi la un thriller palpitant, alege altceva! Este, de fapt, un fantasy, cu tente paranormalo-supranaturale. Nimic împotrivă, doar că nu pricep de unde recomandările de thriller!
Începe cu o uşoară tentă de mystery-thriller, după care o lălăie vreo 200-300 de pagini, repetând aceleaşi lucruri. Mare parte din roman am avut impresia ca autoarea se învârte în jurul cozii, că bate pasul pe loc. Cea mai bună parte a cărţii a fost cam ultimul sfert. Atunci încep să se mişte lucrurile, simţi puţin din thrillerul ăla mult promis.
Simţeam eu că ceva e în neregula, dar finalul, finalul ăla „fabulos” este no comment! M-am enervat, constatând că în opinia mea, mi-am pierdut timpul. Dar repet, am impresia că este genul de carte pe care ori o iubeşti, ori o urăşti. Eu fac parte din a doua categorie, poate tu nu, mai ales dacă îţi place genul fantasy, cu tenta de supranatural. La mine lucrurile trebuie să fie clare, logice, ca într-un policier clasic. Când m-ai băgat în prea mult fantasy, mi-ai demontat toate reperele. Mai bine bag ceva de Agatha, să-mi revin!
2 stele pentru stilul cursiv, care m-a determinat saă continui. „Hai, că poate apare odată thrillerul ăla mult aşteptat!””

Așa cum am scris și atunci, „Prin ochii ei” este o carte care ori îți place la nebunie, ori îți displace profund. Nu este cale de mijloc.

   Pe scurt, Louise este o mamă singură, ce lucrează ca secretară la o clinică de psihiatrie. Într-o noapte, într-un bar, întâlnește un bărbat care îi place mult. Se sărută, dar la scurt timp află că tipul este nimeni altul decât noul ei șef, colac peste pupăză, însurat cu o femeie superbă.

  Printr-un context de împrejurări, Louise se împrietenește cu Adele, soția bărbatului, dar devine și amanta acestuia. Se simte vinovată pentru acest lucru, mai ales că ține la Adele, dar în același timp, este atrasă iremediabil de David. La prima vedere pare tipicul triunghi amoros, dar este mai mult decât atât. Se vede cu ochiul liber că David controlează toate aspectele din viața soției, aceasta nefăcând nimic fără permisiunea lui. Totodată, Adele are un plan. Nu ne dăm seama încotro bate, dar totul pare cât se poate de neobișnuit.

  Dacă vă așteptați la un thriller, fugiți! Nu e de voi. Dacă aveți o vedere mai deschisă și apreciați și un fantasy cu elemente supranaturalo-paranormale, este bine s-o puneți pe listă. Pentru că întorsătura pe care o iau lucrurile este de asemenea natură, neavând nicio legătură cu genul thriller. Și nu, nu consider că v-am dat spoiler, este bine ca oamenii care se așteaptă la thriller să știe, de fapt, despre ce e vorba.

  Pe mine recunosc că m-a depășit, a fost prea mult pentru disponibilitatea mea. Așa cum am spus și pe Goodreads, 2 steluțe, pentru stilul autoarei, ce m-a determinat să citesc până la sfârșit, deși radarul meu pentru thriller semnalizase de mult că ceva nu e în regulă…

2. Ceva în apă, de Catherine Steadman

  De când am citit sinopsis-ul, am știut că este o lectură perfectă pentru concediu, mai ales dacă are loc la mare.

   Erin și Mark formează un cuplu proaspăt căsătorit, petrecându-și luna de miere în insula exotică Bora-Bora. Plajă, mare, scufundări, bungalouri… Perfect pentru concediu, ce spuneam! Pe când se plimbau cu barca, găsesc ceva în apele oceanului: mai multe hârtii plutind și o geantă, conținând o sumă foarte mare de bani și diamante, ceea ce le-ar rezolva toate problemele economice. Tu ce ai face în locul lor? Ai lua geanta, ai anunța poliția sau ai lăsa-o acolo?

  Ei iau geanta și decid să păstreze conținutul, numai că făcând investigații, ajung la concluzia că totul are legătură cu mafia rusă. Ce vor face mai departe?

   Mi-a plăcut cartea, îi acord 4 steluțe, pentru răsturnările de situație și personajul feminin foarte bine creionat, Erin. Am admirat-o și am desconsiderat-o în același timp. Am admirat-o pentru curaj, nu oricine și-ar fi asumat acțiunile cum a făcut-o ea, recunosc că eu m-aș fi întors și aș fi abandonat geanta unde aș fi găsit-o, pur și simplu, mi-ar fi fost frică să mă implic în așa ceva. Mi-ar fi fost frică și să mă duc la poliție, cine știe ce monstru aș mai fi trezit… Nu gâdila un dragon care doarme, nu-i așa?

  În același timp, am considerat-o iresponsabilă. Cum să-ți asumi atâtea riscuri însărcinată fiind? Și-a pus nu numai propria viață în pericol, ci și pe a copilului nenăscut. Putea să piardă sarcina, să se întâmple orice.

   Recunosc că prima parte a cărții nu îmi promitea mare lucru, dar pe parcurs, mai ales în ultima parte a romanului, răsturnările de situație fac tot deliciul. Trebuie doar să aveți răbdare un pic.

3. Tabloul, de Agatha Christie

Cărți citite în vacanța asta cărţile din bagaj.

   De mult nu mai citisem ceva de Agatha Christie. Motivul e simplu: i-am citit aproape toate cărțile, așa că nu mai rămăsese mare lucru de explorat, sau cel puțin așa credeam eu. Greșit! Agatha ne surprinde cu seria Tommy și Tuppence, nu la fel de populară precum romanele cu Poirot sau Miss Marple, dar la fel de valoroasă.

   Prima carte cu Tommy și Tuppence am citit-o acum un an și ceva, „Parteneri contra crimei”. Sunt convinsă că este o idee bună să-i dau o șansă și acestei serii, iar „Tabloul” reprezintă o dovadă în acest sens.

   Tommy și Tuppence sunt acum personaje de vârstă mijlocie. Tuppence are aceeași tendință de a merge până în pânzele albe pentru a rezolva misterul, ceea ce îl exasperează pe soțul ei, Tommy. Totul începe cu o vizită la mătușa lui Tommy, ce locuiește într-un cămin de bătrâni. Acolo, Tuppence o întâlnește pe doamna Lancaster, o bătrânică ce-i împărtășește lucruri ce o pun pe gânduri, legate de un copil dispărut în șemineu.

„Mă scuzați, dar a fost al dumneavoastră, cumva, bietul copil?”

   Să fie mintea bătrânei confuză sau e ceva demn de luat în seamă în spusele acesteia? Cert e că Tuppence nu se lasă până nu află adevărul, mai ales că după câteva săptămâni, mătușa lui Tommy moare, iar printre lucruri îi găsesc un tablou ce a aparținut doamnei Lancaster; se pare că înainte de a părăsi azilul, aceasta i-a dăruit mătușii Ada acel tablou, înfățișând un peisaj familiar: o casă într-o zonă rurală, pe care Tuppence a mai văzut-o, dar nu știe unde.

   Întorcându-mă la Agatha după tot acest timp, rămân la o singură părere: nimeni, niciodată, nu se va apropia măcar de măiestria marei doamne a literaturii polițiste. Nimic nu se compară cu scriitura fină a acestei femei, cu stilul unic dat de dozajul perfect între mister, suspans, crimă, logică (O, da!), umor englezesc.

5 stele fără să clipesc!

4. Moarte pe Nil, de Agatha Christie

   Am mai spus-o, Agatha Christie este inconfundabilă! Pe uscat („Crima din Orient Express) link, în aer („Moarte în nori”), pe apă („Moarte pe Nil”), oriunde poate concepe o poveste polițistă!

   Cu acțiunea situată în anii 1930, romanul se deschide cu Linnet Ridgeway, o femeie care are tot ce și-ar putea dori: este tânără, frumoasă și moștenitoare unei averi considerabile. Cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, are mai mulți pretendenți, chiar un favorit la mâna sa, dar îl preferă pe logodnicul uneia dintre cele mai bune prietene, Jacqueline Bellefort.

   La nici 2 luni după ce-l cunoaște, Linnet se căsătorește cu Simon Doyle, care s-a despărțit imediat de Jacqueline. Drept răzbunare, aceasta adoptă o formă de hărțuire, urmărindu-i peste tot în luna de miere. Aflat în vacanță în același loc, în Egipt, Hercule Poirot este abordat de tânăra milionară, revoltată de comportamentul lui Jacqueline. Aceasta îi cere ajutorul, dar așa cum spune și detectivul, nu-i poți interzice cuiva să călătorească în aceleași locuri cu tine.

  La scurt timp, au loc un accident și o crimă. Așa cum Lady Agatha ne-a obișnuit, cu toții sunt suspecți, iar unele persoane au motive bune pentru a săvârși crima.

   „Doar” 4 steluțe, pentru că am ghicit misterul crimei de la început, dar este mai mult „vina” mea, pentru că îi cunosc foarte bine opera autoarei. Este perfectă pentru vacanță, așa cum însăși Agatha Christie menționează în prefață:

„Cred eu însămi că, printre cărțile mele inspirate din „călătorii în străinătate”, este una dintre cele mai bune. Iar dacă romanele detective sunt „literatură escapistă” (și de ce n-ar fi), cititorul poate să scape, cu ea în brațe, într-un peisaj însorit, cu cer și ape albastre, chiar și din fotoliul său comod de acasă.”

5. Anonima de miercuri, de Rodica Ojog-Brașoveanu

   Este prima carte de Rodica Ojog-Brașoveanu pe care am citit-o. De fapt, așa a început pasiunea mea pentru scrierile ei. Mi-a împrumutat-o o prietenă și culmea, nu mi-a plăcut prea tare, la momentul respectiv, probabil unde nu am prins vremurile în care se petrece acțiunea. Cu toate acestea, am continuat, de curiozitate, cu „Cianură pentru un surâs” și „Bună seara, Melania!”, care m-au cucerit de-a dreptul. De aici până la a-i citi aproape toate cărțile nu a fost decât un pas.

   Nu mai țineam minte intriga, motiv pentru care am găsit potrivit să recitesc „Anonima de miercuri”, cu atât mai mult cu cât cei de la Nemira au îmbrăcat-o în haine noi.

   Ne aflăm în România anului 1981. Melania Lupu și motanul ei, Mirciulică, ne surprind în continuare. Ștefan Popa, un pensionar din societatea Melaniei, ca să mă exprim ca ea, este ucis, aparent fără motiv. Cine și de ce ar asasina un bătrân aparent inofensiv?

   Pe lângă intriga polițistă, autoarea reușește o radiografiei a societății românești din comunism. Mă mir că a trecut de cenzură, subtilitățile scăpând, probabil, ochilor critici.

„Aici! Ce să fac cu artă decorativă aici? Să aranjez chiloți de damă într-o vitrină sau panouri cu purceluși prosperi ținând un morcov în gură pentru aprozare? Cine angajează la noi un decorator ca să-și amenajeze casa?”

  Personajele sunt, ca de obicei în opera autoarei, foarte bine construite, iar umorul e la el acasă. Pur și simplu, citeam pe plajă și am început să râd, oamenii din jur uitându-se curios la mine.

„ Vai! Vai! Vai! Încercă să râdă: Bag de seamă că-ți place să glumești! Nu te supăra, unde lucrezi?

– La Intercontinental.

– Funcționară?

– Curvă.

– P… poftim?

– Curvă. Ai auzit perfect. Când stau prost cu banii, fac și Gara de Nord.

Nicolau se holbă stupefiat. Își simți gura uscată, nu putea articula cuvintele.”

   4 stele, pentru umor și construcția personajelor. M-am gândit serios la 5, dar alte romane de Rodica Ojog-Brașoveanu mi-au plăcut mult mai mult.

6. Crede-mă când mint! de J.P. Delaney

   Am mai citit de la acest autor „Fata dinainte” și pot spune că îmi place stilul său de scriere. „Crede-mă când mint” este mai bună, plină de răsturnări de situație, un thriller psihologic în adevăratul sens al cuvântului.

   Claire este o tânără britanică sosită în New York, a cărei singură și puternică ambiție este cea de a fi actriță. Este talentată, însă viața nu a ajutat-o prea mult. Rămasă orfană de mică, a locuit la mai multe familii adoptive, iar în prezent faptul că nu deține o viză de rezident îi restricționează mult posibilitățile. Lucrează mai mult sau mai puțin legal pentru o firmă de avocatură specializată în divorțuri, treaba ei fiind să acosteze soții bănuiți de infidelitate.

  Una dintre aceste seri nu merge prea bine: este prima oară când soțul bănuit nu cedează farmecelor ei, iar soția este ucisă. Inițial, Claire este anchetată, apoi i se propune o misiune: să intre în viața lui Patrick, bănuit de uciderea soției, să joace rolul unei posibile victime a lui, pentru a verifica dacă el este sau nu criminalul.

  Poeziile lui Baudelaire și întorsăturile de situație sunt ingrediente de bază ale romanului. Personajele sunt destul de bine construite, mai ales cel al lui Claire, se vede că autorul s-a documentat cu privire la tulburările de personalitate.

  4,5 steluțe pentru că în mod obiectiv, romanul este foarte bine scris, însă răsturnările de situație mi s-au părut la un moment dat, prea mult, știrbindu-i din credibilitate. În plus, nu cred că voi citi vreodată „Florile răului” de Baudelaire; nu par pe gustul meu, fiind orientată spre soare, lumină, lucruri pozitive. În locul lui Claire, îl trimiteam de mult la plimbare pe Patrick.

„Așa e uneori, zice el încetișor. Uneori, când porți prea mult timp o mască, descoperi că ți s-a lipit de piele.”

Sistem de evaluare Literaturapetocuri.ro

Voi ce cărți ați pus în bagaj?

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Cărți citite în vacanța asta