Cea care nu mai era de Boileau Narcejac - Crime Scene Press - recenzie

Cea care nu mai era, de Boileau Narcejac – Crime Scene Press – recenzie

Cea care nu mai era

Boileau Narcejac

Crime Scene Press

Celle qui n”etait plus

Traducere din franceza Delia Tuica
Număr pagini: 164
An apariție 2020

  O povestire cu foarte multe întâmplări, trăiri, mistere, crime, condensate în puține pagini.

   Trei personaje principale, pe lângă care gravitează celelalte, ale căror acțiuni sau cuvinte lămuresc unele lucruri.

  La început totul pare un triunghi amoros clasic, Fernand Ravinel, soția sa Mireille și doctorița Lucienne, prietena soției și amanta soțului.

   Pentru Fernand, un comis voiajor, mai tot timpul pe drumuri, viața cu Mireille intrase într-o rutină obișnuită, fără vise, fără perspective.

   În viața lor intră doctorița Lucienne care o tratează pe Mireille, devine prietena și sfatuitoarea ei și la un moment dat amanta lui Fernand.

   Lucienne își dorea o viață îndestulată și știe să-l provoace și să-l convingă pe Fernand, prezentându-i o viață în doi și perspective de vis.

   Tot ea este cea care pune la cale un plan diabolic, care prevedea moartea lui Mireille, încasarea polițelor de viață (pe care Fernand le făcuse tot la ideea ei) și apoi anunțarea poliției.

   Lucienne urmărește totul pas cu pas, fiind aparent alături de el, ferindu-l de imagini șocante și tulburătoare, susțînându-l cu fapte, vorbe sau pastile.

   Și totuși Fernand este șocat să vadă că nimic nu merge conform planului  făcut. Corpul pe care îl aruncase cu Lucienne în pârâu nu este găsit, e drept că ea făcuse partea cea mai grea, el neputând s-o privească pe soția lui moartă.

   Corpul dispărut, scrisoarea de la Mireille pusă la Paris în seara când ea “era deja moartă”, bilețelele primite de la ea, urmele din casă, plus vizita făcută fratelui ei, toate duc la concluzia, la fel de îngrozitoare pentru el, că este ori vie ori o fantomă.

   Lucienne se străduiește să-l liniștească, pastilele îi dau la început o stare de bine, apoi încep halucinațiile.

În final terorizat de toate se sinucide.

Ce s-a întâmplat în realitate cu Mireille?

Cine este Lucienne pentru fiecare dintre ei?

Ce rol joacă Lucienne?

Valorează oare o poliță de asigurare mai mult decât viața omenească?

Care a fost planul real?

Veți afla citind povestea.

   Veți vedea cum soarta schimbă lucrurile și viețile protagoniștilor, cum ajunge cineva să calce pe cadavre pentru a-și atinge scopurile, ce fac răutatea, cruzimea, lăcomia din oameni.

   Povestea este scrisă cursiv, pare un film, care te ține în priză și te surprinde cu un final tulburător și șocant.

Iată și câteva păreri avizate:

Cu toate că, de la apariție, ideea romanului a fost «furată» de atâtea ori încât și-a pierdut întrucâtva caracterul inovator, cartea rămâne un exemplu suprem al unei trame polițiste atent șlefuite.” (Barri Forshaw, The Independent)

Cititorul e atât de captivat de poveste, atât de mult tachinat cu aluzii și îndoieli subliminale, încât finalul zdrobitor de neașteptat capătă o credibilitate imediată și cumplită, atât în privința acțiunii, cât și a personajelor. Când termini lectură ai impresia că tocmai ai scăpat din logica teribilă a unui coșmar.” (World of Authors, 1950-1970)

Fernand Ravinel, un reprezentant de vânzări cu o existență banală, pune la cale împreună cu amanta lui să-și ucidă soția. Miza: o poliță de asigurare mai mult decât generoasă. Dar când trupul fără viață al consoartei dispare și Ravinel primește o scrisoare semnată chiar de ea, realitatea și halucinațiile se îmbină într-un melanj patologic.

Acest roman clasic al literaturii noir franceze a fost adaptat de Henri-Georges Clouzot în filmul Les Diaboliques, peliculă care l-a inspirat pe Alfred Hitchcock să realizeze Psycho”

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

  1. Un roman foarte interesant! Felicitări pentru frumoasa recenzie! L- am trecut pe listă ! Mulțumesc pentru recomandare!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.