Ceasornicarul din Dachau de Carly Schabowski – Editura Rao – recenzie
Ceasornicarul din Dachau, de Carly Schabowski – Editura Rao – recenzie
Ceasornicarul din Dachau
Autor: Carly Schabowski
Editura Rao
THE WATCHMARKET OF DACHAU
Număr pagini: 271
Conform Usa Today, Carly Schabowski este autoarea a patru bestselleruri, toate fiind romane de ficțiune istorică: Fiica circarului, Ceasornicarul din Dachau, Curcubeul și Mesajul. Ea locuiește într-o căsuța mică în Oxfordshire. Interesul ei pentru istoria celui de-Al Doilea Război Mondial pornește de la o legătură de familie și a inspirat-o să finalizeze un doctorat cu privire la responsabilitatea autorului față de ficțiunea istorică. În ciuda celebrității, este o persoană retrasă, care se autodefinește drept un „pustnic”.
,,Ceasornicarul din Dachau este un roman despre regăsirea bunătății, loialității, prieteniei și dragostei în unul dintre cele mai îngrozitoare și crude locuri: un lagăr de concentrare nazist.
Această poveste este sfâșietoare și greu de citit, în anumite momente, fără lacrimi în ochi. O lectură pasionantă încă de la prima pagină. Unele detalii sunt atât de îngrozitoare, încât impun o pauză de lectură, pentru reflecție și reculegere. Și totuși, tot ceea ce este descris în această poveste s-a întâmplat, din nefericire, în realitate.
Cheia sunt personajele și caracterul lor. În ciuda momentelor dificile prin care trec, protagoniștii manifestă blândețe și compasiune. Modul în care percep realitatea doi prizonieri ai unui lagăr de concentrare și fiul unui torționar, dar mai ales faptul că, neașteptat, cei trei devin prieteni, este de fapt o pilduitoare lecție de toleranță.
Moartea personajului principal cu doar câteva ore înainte de eliberare sporește caracterul tragic și provoacă o justificată revoltă.”
Primul lagăr de concentrare nazist a fost deschis în anul 1933, la Dachau. La început erau închiși toți cei care se opuneau noului sistem condus de Adolf Hitler. Inițial a fost pentru prizonieri politici, ulterior vor fi aduși mii de evrei.
Dachau este folosit la începutul războiului ca tabără de antrenament pentru “Waffen-SS” o unitate de elită a SS-ului. După 1940, Dachau este transformat din nou în lagăr de concentrare, iar condiţiile devin din ce în ce mai greu de suportat. Lagărul fusese creat pentru 6.000 de persoane, însă în 1944 aici erau închişi aproximativ 30.000 de prizonieri. Prezentarea noastră se petrece în anii 1944-1945.
Prin intermediul unor scrisorii găsite în magazia unde repara ceasuri Isaac, vom parcurge fragmente din viața altui deținut care a avut neșansa de a fi încarcerat la Dachau în perioada 1944.
Majoritatea acțiunii din carte se petrece în anul 1945, înainte cu câteva luni de a reuși americanii să ajungă la Dachau.
Nu am să spun că este o carte de ficțiune istorică. Nu pot! Este o carte despre cruda realitate a ceea ce s-a întâmplat în timpul războiul, de altfel autoarea recunoaște că este inspirată dintr-o incredibilă poveste adevărată; despre asta este vorba – cruzimea în stare pură a oamenilor.
Isaac, un evreu în jurul vârstei de șaizeci de ani, un bun meșter în repararea ceasurilor, are neșansa de a fi și el la fel ca mii de alți evrei – ridicat și trimis ca pe vite în vagoane spre o destinație necunoscută lui.
,,-Trezește-te! strigă bărbatul.Isaac făcu ochi mari, dintr-o dată.-Unde mă aflu? îngăima el.Lumina slabă strecurată printre zăbrele era neîndestulătoare, dar cu toate astea izbuti să deslușească siluetele oamenilor care zăceau pe jos în vagon, acoperiți cu paturi și cu haine, cu sacoșele sub cap, pe post de perne. Stăteau cu toți grămadă, ca niște pisoii jigariti, cuibăriti la burta mamei lor ca să se încălzească.Isaac își suflă în mâini. Aerul era înghețat și, deși prin zăbrelele vagonului vuia vântul, asta nu atenua cu nimic mirosul de excremente și sudoare uscată degajat de trupurile oamenilor.”
În acest convoi îl întâlnește pe Elias, un alt evreu care e pe drum de multe zile. Și el așteaptă la fel ca sutele de oameni să vadă unde este destinația finală, ce se va întâmpla cu ei. Unii sunt conștienți că e un drum fără de întoarcere, alți au speranța că poate, cândva, își vor regăsi persoanele dragi de care au fost despărțite brutal și duși în alte lagăre.
Ajunși la destinația finală, lagărul din Dachau, vor fi deposedați de absolut tot ce au luat cu ei, la fel și de haine și încălțăminte, mânați ca vitele la tuns, și la dușuri comune cu apă rece. Vor primi uniforme vărgate pe care sunt cusute numere. De aici încolo toată viața lor se rezumă la un număr.
Isaac nu avea asupra sa vreun bagaj, doar ustensilele minuscule de aur și argint pe care le folosea la diferite reparații migăloase, îndeosebi ceasuri.
Cum preocuparea sa era repararea de casete de bijuterii, ceasuri, pendule, lacăte, zăvoare, radiouri – va fi distribuit la casa comandantului acelui lagăr. Dimineață când va veni secretarul personal al comandantului va fi escortat, iar seară înapoi în lagăr.
În casa lui Sturmbannfuhrerul Becher i se dă diferite sarcini de a repara diferite obiecte, îndeosebi ceasuri care au aparținut evreilor. Acesta va lucra în magazia de scule din fundul curții. Aici o va întâlni pe Anna, o evreică din lagăr, care era escortată dimineață pentru a ajuta la treburile casei, îndeosebi la bucătărie. Seară la fel ca Isaac se va întoarce în lagăr pentru a înnopta.
,,Anna încerca să-și încetinească ritmul de mers, după al lui. Umbla cu capul plecat, cu ochii ațintiți asupra pantofilor cafenii,uzi leoarcă – nici măcar nu erau ai ei. Se întreba cine i-o fi purtat înaintea ei – o fi fost tânăra sau bătrână? Apoi își aduse aminte de cadavrele încărcate de-a valma în căruțe și îngropate într-o groapă uriașă, nu departe de baraca ei și i se făcu rău la gândul că pantofii ar fi aparținut vreuneia dintre femeile acelea.”
Dacă Isaac era văduv de zece ani și copilul lui i-a murit la vârstă fragedă, nu are pentru cine își face griji, dar Anna a avut un logodnic de care nu știe nimic, mama ei a murit în țarcul unde au fost închise, frățiorul ei a fost împușcat în același loc.
Cei doi îi sunt recunoscători lui Greta, bucătăreasă și menajeră în casă. Aceasta întotdeauna reușea să le facă rost și lor de câte un codru de pâine și cafea, câteodată și o supă. Bunătatea ei, în ciuda fricii de a fi pedepsită dacă ajută evrei, este ca o rază de soare în întuneric. Atât Anna cât și Isaac au fiecare câte un coleg căruia îi poate destăinui din grijile de la sfârșitul unei zile chinuitoare. La fel își vor ceda de multe ori rația lor sărăcăcioasă de mâncare chiar dacă sunt și ei flamanzi.
Herr și Herrin aveau un băiat în jur la unsprezece ani. Acesta a fost chemat acasă de la internat. Cum nu prea are o relație deloc apropiată cu părinții săi, Friedrich îl va vizita pe ascuns pe Isaac în magazia sa. La fel o va urmări prin casă și pe Anna. Aceasta nu avea voie să interacționeze cu băiatul, cum nu avea voie să facă curățenie în casă de față cu stăpâna sa.Tânărul este foarte uimit cum evrei pot fi considerați dușmanii poporului său, pentru că Isaac îi se pare o persoană blândă, normală, în ciuda șicanelor pe care i le face.
Cu cât se zvonește că americani sunt aproape și au început să elibereze lagăre, cu atât mai mult execuțiile se vor înmulți. Vor fi aleși aleatoriu și duși la dușuri, numai că vor fi gazați. Când crematoarele nu vor mai face față, munți de cadavre vor fi lăsați pur și simplu în curtea lagărului.
,,-Nu apucă să ardă toate cadavrele la timp.Trenurile cu care ne-au adus pe noi aici sunt pline, spuse el.
-Pline cu ce?se auzi o voce.
-Cu cadavre .Nu mai este loc în vagoane. Și nu mai este nici mâncare. S-au terminat proviziile.
Pe parcursul următoarelor câteva săptămâni muriră foarte mulți prizonieri. Unii de foame, alții din cauza torturii sau a gloanțelor atunci când încercaseră să evadeze. Cadavrele erau aruncate unele peste altele, în grămezi înalte, în curtea lagărului, și în jurul lor roiau în permanentă muștele.”
Ce se va întâmplă cu Anna și Isaac, mai ales că cei doi dezvoltă o afecțiune reciprocă? Vor fi ei printre cei norocoși când vor sosi americanii? Sau vor avea soarta miilor de evrei.
În carte prin intermediul unor scrisori găsite în podeaua magaziei e descrisă și perioada anului 1944. Vă las să descoperiți ale cui au fost acele scrisori, drama care le-a precedat. Diferențe semnificative nu sunt, mii de evrei au avut aceeași soarta.
Cum această carte mi-a depășit cu mult zona mea de confort, întotdeauna am ocolit aceste subiecte dureroase, recomand doar celor care rezistă la acest gen.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net
Ceasornicarul din Dachau de Carly Schabowski – Editura Rao – recenzie
O sa o când și eu . Mie îmi place genul. Mulțumesc de recomandare
Cu plăcere Vero.stiu ca iti place!