Comisarul, Pisica și Malamutul, de Sergiu Someșan – Editura Neuma – recenzie

Comisarul, Pisica și Malamutul

Autor: Sergiu Someșan

Titlul original: Comisarul, Pisica și Malamutul

Seria Comisarul

Editura: Neuma

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 223

Gen: Thriller S.F., Polițist

Cotația Goodreads: 4,33

  Recunosc că atunci când am văzut cuvântul „Pisica” în titlu, am fost atrasă să citesc cartea. De fapt, alăturarea „Pisică” – „Comisar” mi-a stârnit interesul, unde îmi plac romanele polițiste și sunt mare iubitoare de pisici.

  Eram la fel de curioasă precum bănuiesc că sunteți și voi: ce legătură poate fi între o pisică, un câine din rasa Malamut și un comisar? Pot contribui aceste animale la anchetă?

  Așa cum probabil bănuiți, „Comisarul, Pisica și Malamutul” este un roman polițist. Românesc, cu o doză bună de originalitate, umor și elemente S.F. deloc de neglijat. Nu vă așteptați la un policier clasic, gen Agatha Christie. Începe ca orice roman polițist, însă mai departe, istoria se împletește cu elemente S.F.

  Cele trei personaje din titlu (Pisica, Malamutul și șeful lor, Spiridon) fac parte dintr-o agenție de detectivi ieșită din comun. Pe lângă implicarea în anumite cazuri într-un fel în care Poliția nu putea s-o facă, detectivii se văd în ipostaza de a salva populația orașului Brașov.

  Se pare că în această zonă a țării există persoane cu talente speciale, dobândite în urma unor experimente de dinainte de 1989. În cazul unui tânăr cu asemenea puteri, situația scapă de sub control, viețile cetățenilor fiind puse în pericol. Nici o persoană nu mai este în siguranță, atâta timp cât Căpcăunul în care s-a transformat tânărul poate să-i vadă fața.

  Detectivii neobișnuiți colaborează cu autoritățile pentru a pune capăt acestor întâmplări, punându-și, la rândul lor, talentele în valoare. Cred că ați ghicit, „Pisica” și „Malamutul” nu sunt  nume alese la întâmplare, ci există o legătură între anumite abilități și personaje…

„Pisicile or fi ele rele și egoiste, dar au un simț al echilibrului pe care îl invidiez.”

  Acolo unde autoritățile sunt prea rigide, preiau comanda detectivii, completându-se la fix, în ciuda perspectivei diferite. La situații neobișnuite se pretează soluții neobișnuite…

„Și atunci va trebui să apelăm la cei trei detectivi și asta tare nu îmi place pentru că deși sunt de partea noastră uneori am impresia că sunt la fel de instabili în comportament ca și Căpcăunul.

– Civili, ce să faci, spuse sarcastic generalul apoi continuă.”

„- Militarii sunt eficienți, dar cam rigizi în gândire și e clar că nu sunt făcuți pentru așa ceva. Vor da greș mai devreme sau mai târziu așa că va trebui să pregătim un plan de rezervă.”

Ca la orice roman polițist, dacă dezvălui mai mult, stric suspansul.

  Mi-a plăcut cartea, se citește ușor, are umor, iar dacă i-aș găsi un minus, acela ar fi legat de elementele S.F. Par trase de păr, însă este vorba mai mult de o preferință personală. De regulă sunt orientată spre lecturi realiste, mai ales când e vorba de romane polițiste, iar S.F.-ul mă bulversează puțin.

  Finalul este cât se poate de deschis, lasă posibilitate de continuare și pot spune că povestea m-a prins suficient de mult încât să citesc restul cărților din serie.

Despre autor:

  Sergiu Someșan este un autor român de S.F. și fantasy contemporan. Printre publicațiile sale se numără: „Comisarul și blestemul sângelui”, „Comisarul și cei șapte pitici” (seria Comisarul), „O lacrimă de Batavia”, „Să n-o săruți pe Isabel”, „Apocalipsa după Ceaușescu”, „Vampirul de pe strada Sforii”, „Șapte flori erotice”.

Carte disponibilă pe site-ul Neuma

Recenzii cărți