De veghe între lumi de Marisha Pessl-Nemira-recenzie
De veghe între lumi de Marisha Pessl-Nemira-recenzie
Titlu: De veghe între lumi
Autor: Marisha Pessl
Titlu original: Neverworld wake
Traducere: Corina Vasile
Editura: Nemira
Număr pagini: 324
,,Din cinci prieteni, unul singur poate supraviețui. Tu pe cine ai alege?
Beatrice Hartley și prietenii ei erau cea mai populară gașcă de la liceul Darrow-Harker. Asta, până la moartea șocantă a lui Jim, geniul grupului și iubitul lui Beatrice.
La un an de la absolvire, ea se întoarce cu amicii ei la vila din Wincroft, unde petrecuseră împreună nopți întregi cu destăinuiri, planuri să schimbe lumea, iubiri trecătoare. Acolo speră să găsească răspunsuri la întrebările întunecate care îi bântuie de la dispariția lui Jim.
Dar un bărbat misterios le bate la ușa și îi anunță inimaginabilul: pentru ei timpul s-a oprit. Pentru ca lucrurile să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă.
Așa începe veghea între lumi…”
Viața ta e un déjà vu continuu? Simți că te totul se repetă la nesfârșit, dar doar sub altă formă mai subtilă? Aceleași probleme la care doar găsești soluții noi, dictate de experiența anterioară? Cartea de față ne va îndruma spre lumină, deschizându-ne calea spre ceea ce se schimbă în constantul nemediat și spre ceea ce trebuie iubit, la viața de zi cu zi, la infinitul palpabil.
Beatrice, stereotipul fetei “bune“, cea care se menține mereu în grațiile tuturor. O adolescentă care tocmai ce, de un an, a terminat liceul și care urmează să-și revadă vechii colegi. La prima vedere, ai putea spune că sunt gașca de nebunatici pe care îi vezi tot timpul împreună, la colț de stradă. Tipa frumoasă, dar sărită de pe fix, geniul diabolic al grupului, adică cel pe care îl suni mereu dacă ai probleme cu pc-ul, măscăriciul care menține mereu buna dispoziție, tocilara care stă mereu cu nasul în cărți, și pe care de multe ori o treci cu vederea, iar în cele din urmă, Beatrice, fata pierdută în gânduri, cea care nu se potrivește cu imaginea grupului extravagant și de bani gata. Însă mai lipsește ceva, cineva…
“Nu cumva uiți de Jim?“
Încă din start, spontan, autoarea ne învață că fiecare își are locul, un spațiu într-un puzzle, care nu poate fi acoperit, uitat, sau substituit cu nimic altceva decât cu, cumulul ce alcătuiește originalul. Datorită acestui gol și misterului care îl înconjoară, cei cinci vor ajunge să străbată granița dintre iubire și ură, claritate și nebunie, extaz și teroare.
Atmosfera terifiantă a metamorfozării lumii ce îi înconjoară e diluată cu amuzamentul adolescentin, tipic mielului care nu știe că e dus la tăiere.
“- Bună seara, […] Sunteți morți cu toții.
– E un ciudat din ăsta cu Iisus […] Așteaptă să dea o spargere și să ne măcelărească sau ceva de genul.
– Nu, nu. E ciudatul proverbial care a fugit de la azil […] Fără să-și ia medicamentele. Niciodată nu-și iau medicamentele.“
Însă aflați în fața realității, nu pot decât să se resemneze în disperare, să se răzvrătească împotriva sorții sau să cânte după melodia destinului, așteptând o notă finală a deznodământului. Simfonia fără sunete pe care ne-o prezintă autoarea, incipient, este o tabula rasa, o lume ce se construiește prin ochii fiecăruia, prin detaliile pe care fiecare cititor în parte le va scoate în evidență. De ce cititorul? Pentru că unul dintre personaje va fi chiar el. Însă lumea, melodia distinctă și bucla temporală, ca o clepsidră care se întoarce constant într-o cădere liberă, înainte ca nisipul să se termine, le va alege singur.
Poate mulți vor fi puși în dificultate şi atunci vor trebui să explice cuiva situația în care se află, tocmai de aceea un răspuns absurd ne este pus pe tavă:
„- Ce o să spui?
– Chestiile obișnuite. Că suntem cumva, întru câtva morți? Prinși într-o catacombă cosmică?
– Sună atât de plicticos […]”
Veghea este locul în care își vor retrăi viețile, relația de prietenie, neputința în fața necunoscutului, nevoia de a trăi și de a înțelege. Cartea ne împinge la întrebări psiho-filosofice arzătoare: cine merită să trăiască? Sunt suficient de bun? Chiar cunosc oamenii de lângă mine? Însă răspunsurile nu vor fi niciodată clare. Relația dintre personaje nu va fi niciodată delimitată, precum a celor din viața reală. Pentru că toată lumea are un secret, o față nevăzută.
“ Eram acolo ca un astronaut care se asigură că tovarășii lui nu plutesc aiurea în spațiu […] oamenii pe care îi iubisem îmi deveniseră străini.”
Șansa de a gusta trecutul va veni cu un gust de amărăciune pe buzele tuturor care tânjesc după el, care au pierdut ceva drag – pentru că toată lumea a pierdut ceva – iar întrebările puse anterior nici nu vor mai avea sens. Șansa de a păși în tonurile joase și ridicate ale melodiei, ce semnifică ritmul alert al firului narativ, instrumentele de fundal, care creează lumea înconjurătoare, cu imagini uneori dulci alteori grotești, întunecate. Toate acestea gravitează înspre un punct central, un punct instabil până la final. Un punct în care notele se adună, dar melodia rămâne mută.
“Clipele astea monumentale sunt doar o cotitură a râului, un cot îngust plin de bolovani. Râul acoperă distanțe pe care nici nu putem să ni le imaginăm.“
,,De veghe între lumi” nu este doar o reprezentare a unei idei, a unei lumi scrise pe hârtie. Este ceva ce mulți ar denumi-o slice of life, un fragment de viață, cu personaje, relații, acțiuni și consecințe vii, dinamice. Fie că lectura va oferi refugiu în stilul fluid și impredictibil al narațiunii, în intriga cuprinzătoare, în psihologia de simț comun în care regăsirea este ceva asigurat, în întrebările etern filosofice, în nevoia de rezolvare a misterelor, tipice romanelor polițiste, lectura de față nu este nimic mai mult sau mai puțin decât o scrisoare din partea realității. O scrisoare de la un bun prieten care după fiecare paragraf ne lasă cu o lecție.
Toate acestea fiind spuse, pentru cei care se hotărăsc să se arunce în vârtej, să călătorească cu trenul timpului, unde fiecare pas este nesigur, și nu să stea confortabil, doar în compartiment, trebuie să adaug:
“Mult noroc tuturor! Fie-vă țărâna ușoară !”
Lectură plăcută!
În mod clar, cartea este pe gustul meu. Felicitări pentru recenzie, Lucian! MI-a plăcut foarte mult cum ai descris cartea!
Multumesc. Lectura placuta.
Felicitări pentru recenzie. Este foarte interesant ceea ce ai scris.
Multumesc mult.
Super tare recenzia! Sunt innebunita dupa subiectele ce trateaza calatoria in timp, asa ca sigur o trec pe lista!
Multumesc. Sper sa-ti placa 🙂
Felicitari foarte interesanta si frumoasa recenzia!
Multumesc !
Minunată recenzie, felicitări! Romanul mă atrage și pe mine.
Multumesc. Sper sa-l cititi cu placere.
Imi place recenzia ta. Cred ca o pun pe lista de dorinte.
Felicitări, Lucian!
Sper sa ti se indeplineasca dorinta 🙂
M-ai facut curioasa. Am pus si eu cartea pe lista mea de lecturi. Sper sa ma prinda.
Poate o sa te prinda intr-o stare de veghe. Intre dorinta de a te cufunda in lumea cartii si de a te intoarce la realitate 🙂
Doua cuvinte am pentru tine. O vreau!! :))
Sursele de achizitionare sunt prezente la sfarsitul recenziei 🙂 Lectura placuta !
Suspans si thriller – exact ce imi place mie. In mod cert o sa cumpar cartea! Multumesc pentru recomandare!
Lectura placuta !
Am cartea acasa si o voi citi cat de curand posibil. Asta si datorita recenziei tale. Felicitari 🙂