Doi de Tony Mott-Editura Tritonic

Doi, de Tony Mott-Editura Tritonic

Editura: Tritonic

Număr Pagini: 207

Colecţia: Caşmir

     Am să încep prin a vă spune câte ceva despre autoare Antoneta Galeş=Tony Mott (numele de fată al mamei). A scris un volum de poezie şi trei romane: ”Roshu”, “Doi” şi “Julieta avea un pistol”.
‘Roshu” este un roman cu şi despre adolescenţi, despre relaţii părinţi copii, despre iubiri eşuate şi trădări. ”Julieta avea un pistol” este un roman despre onestitate, chiar dacă este un roman poliţist, despre dragoste, cât de frumoasă poate fi dragostea, dar şi despre cum moare iubirea dacă nu este hrănită cu adevăr, despre cum minciună otrăveşte vieţi.

     Puteţi interacţiona cu autoarea pe pagină ei : ”www.antrenor de fericire.ro” unde veţi găsi şi cuvintele ei,  care pe mine m-au fascinat: ”Dezideratul suprem al fiinţei umane este acela de-a fi fericit. Toate acţiunile pe care le întreprind în calitate de scriitor, trainer, coach, terapeut sau profesionist în resurse umane sunt pentru a creşte în cei din jurul meu capacitatea de a-şi atinge potenţialul maxim şi de a deveni mai fericiţi.”

    Şi acum despre romanul : ”Doi” o carte pe care nu o poţi lasă din mâna, fără a fi de fapt o carte poliţistă.
După cinci ani de căsnicie Dan o lasă pe Adriana la mall, la cumpărături, urmând să se întâlnească să ia masa. Numai ca, Dan dispare. Adriana îl caută la început disperată, apoi nervoasă, merge acasă şi-l aşteaptă, starea ei oscilând între a fi nervoasă pe el, supărată pe ea însăşi, între conştientizarea faptului că au fost destul de străini, că nu ştie chiar atât de multe despre soţul ei. Luni, când anunţă dispariţia la poliţie, este debusolată, neştiind de fapt ce să le spună exact. Adrian, poliţistul care preia cazul îi comunica curând că au găsit maşina firmei într-o parcare cu plată, fără nici o scrisoare sau bilet cu explicaţii şi că l-au văzut pe camerele de la mall când pleca singur. Apoi la rugămintea Adrianei care aflase la banca că Dan i-a făcut un cont de 10000 euro, poliţistul află că acesta îşi lichidase contul, deci dispariţia era voluntară. Poliţia nu mai poate face nimic şi-i recomandă o firmă privată de detectivi. Până la urmă află că este la Lisabona şi-i scrie chiar o scrisoare, dorind să afle: ”de ce?”, ca o încheiere a relaţiei.

    Interesantă este perioada de gândire, de introspecţie a Adrianei, discuţiile cu psihologul din oraşul natal, căruia i se destăinuie vorbindu-i despre răceala tatălui, despre reacţia mamei, care pare a fi de acord cu el, ceea ce o determină să se îndepărteze, să se refugieze în interiorul ei, în gândurile ei. Apoi o relaţie eşuată care-i lasă un gust amar şi întâlnirea cu Dan, care o impresionează prin curtoazia lui, prin grija faţă de ea, prin încercarea de-a face totul ca ei să-i fie bine. Urmează trauma accidentului, perioada când el bea, ea suferă, apoi oarecum regăsirea lor şi încercarea ei din ce în ce mai disperată de-a avea un copil, culminând cu dispariţia lui. Şi-şi dă seama că de fapt nu ştie prea multe despre Dan, despre ce gândea şi simţea acesta, că discuţiile lor au fost mai mult de suprafaţă, că au fost mai mult ca doi colegi de apartament decât ca un cuplu sudat. În timpul acestor căutări de răspunsuri Adriana are o aventură cu Adrian, poliţistul, şi deşi se simte foarte atrasă de el vrea în primul rând să clarifice situaţia cu Dan. Întrebările care o frământă: ”Se poate mărturisi totul într-un cuplu? Cât de mult ne putem preface că totul este bine din dorinţa de-a rămâne într-un fals confort? Cât de mult putem pretinde că suntem altcineva? Cum facem faţă adevărului?” sunt de fapt şi întrebările lui Dan.

     Autoarea structurează romanul în două părţi, partea ei şi partea lui. Este incredibil cât de diferit pot vedea doi oameni aceeaşi viaţă şi asta o vedem din mărturisirea lui. Pentru el toată viaţa a fost ca o cuşcă începând de la plecarea tatălui, atitudinea mamei veşnic nemulţumită, plină de reproşuri şi geloasă pe oricine apărea în viaţă lui, încercarea de-a părea un băiat bun, apoi un tânăr încântător, întâlnirea cu Adriana, vestea că va fi tată care l-a luat prin surprindere, pentru că nu se simţea pregătit. Apoi accidentul, sentimentul de vină şi inutilitate, şi mai presus de toate încercarea de-a se împaca cu Dumnezeu şi mai ales cu sine însuşi. Toate culminând cu o evadare minuţios pregătită şi mai ales fără remuşcări, doar cu frică de-a nu fi găsit de cele două femei din fosta lui viaţă, acum când se simte liber.

      Dacă vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat cu Adriana şi Dan şi ce vor face mai departe, de ce el a ales plecarea şi cum se va derula viaţa lor citiţi cartea. Veţi găsi în ea multe lecţii de viaţă şi veţi înţelege şi cuvintele de pe coperta cărţii:

”Un bărbat şi o femeie, un cuplu. O adunare elementară, unul şi cu celălalt ar trebui să dea doi şi să se reducă, în timp, la o singură entitate complexă. Dar ce se întâmplă când lipseşte sinceritatea? Unităţile nu se adună. Doi oameni aparent aceeaşi viaţă. Dar sunt două, diferite: una a ei şi una a lui. Ca şi feţele aceleiaşi monede, aşa sunt şi poveştile celor doi despre viaţa lor împreună”.

   Şi pentru că ştiţi că-mi place poezia am citit şi câteva poezii ale autoarei şi nu mă pot abţine să nu vă scriu două care mi s-au părut mie că rezonează foarte bine cu romanul;

ÎNTREBĂRI

De ce ţi-e teamă?
De mine?
De noi?
De ce va fi?
De ce nu va fi?
De ce ar fi putut fi?
De ce a fost?
De ce n-a fost?
De mine?
De noi?
Sau de ţine?

TU 2

Prozaic sau nu,
te vreau
Aşa cum eşti,
aşa cum nu eşti,
aşa cum vei fi
şi cum nu vei fi.
Până când?
Până când nu vom mai fi.

Cartea Doi, de Tony Mott, a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook