Ignoranța de Ioana Scoruș – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Ignoranța de Ioana Scoruș – Editura Lebăda Neagră – recenzie

by -
1
Ignoranța de Ioana Scoruș - Editura Lebăda Neagră - recenzie

Ignoranța, de Ioana Scoruș – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Ignoranța de Ioana Scoruș

Editura Lebăda Neagră 

Număr pagini: 302

  “Ioana Scoruș (n. 1968) este psiholog, psihanalist cu practică privată, scriitor. Este absolventă a Universității Petrol și Gaze, Ploiești și a Universității „Titu Maiorescu”, București. A semnat rubrica „Cititorincul” din suplimentul literar LA&I și numeroase articole și cronici în revistele „Dilema veche”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Apostrof”, „Timpul”, „Orizont” etc. În prezent, semnează rubrica „Psiho” din revista ,,Viața Românească”. Pe lângă un volum de dialoguri cu șapte psihanaliști care au practicat psihanaliză în România în clandestinitate, înainte de 1989 (,,Paradoxurile psihanalizei în România”, Paralela 45, 2007), Ioana Scoruș a publicat versuri (,,Iubiri imperfecte”, Premier, 2004), romane (,,Povestea unei sinucideri”, Albatros, 2006; ,,Un an din viața Liubei B.”, Trei, 2017; ,,Freud Museum”, Polirom, 2019), un volum de convorbiri cu Ion Vianu (,,În definitiv”, Polirom, 2018) și ,,Aventuri în Țara lui Strolyx. Prima mea carte despre emoții” (Humanitas Junior, 2020), cea dintâi carte pentru copii a autoarei. A mai publicat în volumele colective ,,Cazuri clinice de psihiatrie ”(Editura Universitară, 2011), coordonat de Simona Trifu și Camelia Petcu, și ,,De taină” (Editura Universității de Vest, 2020), coordonat de Cristian Pătrășconiu.”

“Ultimele vestigii ale vechii lumi, caracterizată de educația aleasă așa cum era ea conotată de iluminism, se întâlnesc prin intermediul a doi indaptați prezentului progresist: Michel, francez cu descendență aristocrată, profesor universitar la Paris și mai apoi neurochirurg la Geneva și Vera, „o fată din est cu pielea șlefuită de soare”, aristocrată prin educație și nu prin descendență, studentă la Paris, avându-l, vreme de un an, profesor pe Michel. Este mediul din care ia naștere o relație de cuplu ce se vrea veșnică.”

  Am citit cartea, am citit și cuvintele criticului literar, dar rămâne întrebarea: cum poți vorbi despre ea ca simplu cititor?

  Da…citești, înțelegi, ești de acord cu unele păreri, reacționezi negativ la altele, dar cum vorbești despre poveștile autoarei. Încerc, sper să și reușesc.

  Prin prisma personajului,  Vera,  autoarea ne povestește despre viața, reușitele și neplăcerile ei, relațiile eșuate sau puțin împlinite, toate în contextul situației socio-economice și politice din țările unde se petrec.

  Vera a crescut într-o țară din est, o țară comunistă, într-o familie din clasa de mijloc, cu problemele și avatarurile ei, dar cu solide principii morale și educaționale.

  Peste anii petrecuți de un bunic chiabur în Siberia, peste greutățile vieții, adulții aștern o pătură de uitare relativă, un cumul de secrete menit să protejeze copiii de necazuri.

  Vera termină școala și ajunge la Paris. Are o relație cu un coleg de care se desparte din cauza violenței și răutății lui. Îl întâlnește pe Michel, profesorul ei la facultate, chiar când se desparte de “omul rău”.  Îl admiră, se îndrăgostește, îl acceptă cu toate secretele și angoasele lui.

  Mai iubise înainte un pianist celebru, de fapt se îndrăgostise mai mult de muzica lui. Se întâlniseră o vreme dar el, un singuratic egoist, nu mai vrea o relație cu ea și se despart, regretele lui ulterioare fiind tardive.

  Vera terminase medicina, dar vrea să scrie și, pentru că încă nu are curaj să înceapă  o carte, se ocupă de interviuri cu personalitățile foarte bine cotate de reviste.  Așa îl  cunoaște pe doctorul Dupont, un mare neurochirurg. Dar interviul se transformă în flirt, doar că diferența de vârstă e foarte mare. Și totuși i se pare că ar avea un aer cunoscut, că ar semăna cu Michel.

  Deși se căsătorește cu Michel și se mută la Geneva, relația lor e la fel de ciudată. El vorbea foarte puțin despre familia lui și, niciodată,  despre tatăl lui cu care nu mai vorbise de paisprezece ani, îl învinuia că i-a omorât mama.

De ce ?  Ce vină avea acesta?  Nu spunea și nu discuta niciodată subiectul.

  Găsirea unui nodul la sân o determină pe Vera să ceară părerea doctorului Dupont, căruia simte că-i poate încredința secretul ei. Față de Michel ține secrete toate frământările ei, având grijă ca lui să-i fie mereu bine și liniște, pentru a-și putea face meseria.

  Întâmplător, Michel vede mesajul de la doctorul Dupont și izbucnește un scandal monstru, acuzând-o că-l minte, că trăiește și cu el și cu acesta. Abia acum află Vera că Dupont este tatăl lui Michel (el luase numele mamei).

Șocată de urâțenia reacției, Vera îl părăsește, merge acasă să rezolve probleme de familie.

  În interpretarea sufletului și vieții ei, Vera realizează că tot ce a făcut în fiecare relație a fost să se plieze după ce credea că ar vrea partenerul, să-l răsfețe, să-l îngrijească pe acesta, lăsându-se pe ea în urmă.

  Cu alte cuvinte în fiecare relație “se făcuse preș” sub picioarele omului iubit, și nici una dintre ele nu-i adusese liniște, dragoste și satisfacție.

  Va găsi un post de majordom la lordul Daniel Sterne. Abia aici va fi ea cea va trăi, va scrie, va îngriji grădina, va lua viața pas cu pas.

Ce se întâmplă cu fiecare partener?

Cum va fi ca majordom Vera?

Ce se întâmplă cu boala și viața ei?

Citiți cartea! Merită!!!!!

Este o interpretare a sufletului Verei, o poveste a vieții ei, dar ar putea fi a oricăreia/ oricăruia dintre noi.

M-am regăsit în multe fragmente din carte.

Felicitări Ioana Scoruș pentru extraordinara radiografie a sufletului uman!

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Ignoranța de Ioana Scoruș – Editura Lebăda Neagră – recenzie

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

  1. Mulțumim pentru recomandare, Arci! Pare o carte profundă. Felicitări pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.